O COMBINATIE CURATIVA
INTRODUCERE:
¬ S-a descoperit ca o combinatie de miere cu scortisoara poate vindeca majoritatea bolilor.
¬ Mierea este produsa in majoritatea tarilor lumii.
¬ Medicina alternativa Ayurvedica, precum si cea Yunani au utilizat mierea ca remediu vital timp de mai multe secole.
¬ Oamenii de stiinta de astazi accepta si ei mierea ca pe un remediu Ram Ban (foarte eficient) in tratarea multor tipuri de afectiuni.
¬ Mierea poate fi utilizata in multe tipuri de afectiuni fara a avea efecte secundare.
¬ Stiinta contemporana ne spune ca desi mierea este dulce, daca se administreaza in doze corespunzatoare, ca medicament, nu va dauna pacientilor cu diabet.
¬ O revista faimoasa, Weekly World News, care apare in Canada, a publicat in editia din 17 ianuarie 1995 o lista de afectiuni care pot fi vindecate cu ajutorul combinatiei de miere cu scortisoara, in urma studiilor efectuate de savantii occidentali.
ARTRITA
Amestecati o parte de miere in doua parti apa calduta si apoi adaugati o lingurita de scortisoara pudra. Faceti o pasta si masati-o usor in partea de corp care va doare.
¬ Durerea cedeaza in interval de 15 minute, in cele mai multe cazuri.
¬ Pacientii cu artrita isi pot administra zilnic cate o cana de apa fierbinte cu doua linguri de miere si o lingurita de scortisoara pudra..
¬ Daca remediul se administreaza cu regularitate, chiar si artrita cronica poate fi vindecata.
¬ Intr-un studiu recent efectuat de Universitatea din Copenhaga, s-a constatat ca atunci cand doctorii le-au administrat pacientilor o combinatie de o lingura de miere cu o jumatate de lingurita de scortisoara pudra inainte de micul dejun, timp de o saptamana, din 200 de pacienti tratati, 73 de pacienti au scapat complet de dureri in interval de o luna. Majoritatea acestor pacienti nu puteau merge sau aveau o libertate de miscare restransa, dar dupa terapie, au inceput sa mearga cu mai putine dureri.
CADEREA PARULUI
Cei care au probleme de caderea parului sau calvitie pot aplica pe par o pasta alcatuita din ulei de masline fierbinte, o lingura de miere, o lingurita de scortisoara pudra, inainte de baie, lasand-o sa actioneze aproximativ 15 minute, dupa care se spala parul.
¬ S-a demonstrat ca remediul este eficient si daca se pastreaza timp de 5 minute..
INFECTII URINARE
Luati doua linguri de scortisoara pudra si o lingurita de miere intr-un pahar de apa calduta si beti. Distruge toti germenii din vezica urinara.
DURERI DE DINTI
Faceti o pasta dintr-o lingurita de scortisoara pudra si cinci lingurite de miere si aplicati pe dintele care doare. Remediul se poate aplica de 3 ori pe zi (zilnic) pana cand dintele nu mai doare.
COLESTEROL
Doua linguri de miere si trei lingurite de scortisoara pudra, amestecate cu 450 ml.. de ceai, daca sunt administrate unui pacient care are colesterolul mare, vor reduce nivelul colesterolului din sange cu 10% in interval de 2 ore.
¬ Ca si in cazul pacientilor cu artrita, daca remediul se administreaza de 3 ori pe zi, reduce nivelul colesterolului.
¬ Conform unei informatii publicate intr-o revista medicala, mierea in stare pura consumata zilnic impreuna cu mancarea inlatura problemele de colesterol.
RACELI
Cei care sufera de raceli normale sau severe ar trebui sa ia o lingura de miere calduta cu 1/4 lingurita de scortisoara pudra timp de 3 zile.
¬ Acest remediu vindeca majoritatea cazurilor de tuse cronica, raceala si curata sinusurile.
INFERTILITATE
Medicinele alternative Yunani si Ayurvedica au utilizat mierea timp de mai multe secole pentru a fortifica sperma barbatilor.
¬ Daca barbatii impotenti vor lua cu regularitate doua linguri de miere inainte de culcare, problema lor se va rezolva.
¬ In China, Japonia si Orientul Indepartat, femeile sterile, dar si cele care doresc fortificarea uterului, au luat scortisoara pudra, timp de secole.
¬ Femeile sterile pot sa ia un varf de cutit de scortisoara pudra cu o jumatate de lingurita de miere si sa isi frece gingiile cu aceasta combinatie, in mod frecvent pe toata durata zilei, astfel incat combinatia sa se amestece usor cu saliva si sa patrunda in corp.
¬ Un cuplu din Maryland (SUA) nu a putut avea copii timp de 14 ani, pierzandu-si speranta ca vor fi capabili sa procreeze vreodata. Cand au aflat despre acest remediu, atat femeia cat si barbatul au inceput sa consume miere si scortisoara in modul aratat mai sus. Femeia a ramas insarcinata dupa cateva luni si a nascut gemeni la termen.
DERANJAMENTE STOMACALE
Mierea cu scortisoara pudra vindeca durerile de stomac si indeparteaza ulcerele stomacale de la radacina.
BALONARE : In conformitate cu studiile efectuate in India si Japonia, s-a descoperit ca mierea, in combinatie cu scortisoara pudra, ajuta si indeparteaza balonarea si durerile de stomac.
BOLI CARDIOVASCULARE
Faceti o pasta din miere si scortisoara pudra. Ungeti pe paine sau umpleti clatitele cu aceasta pasta in loc de dulceata sau gem si mancati cu regularitate la micul dejun.
¬ Reduce colesterolul din artere si salveaza pacientul de riscul unui atac de cord.
¬ Pentru cei care au suferit deja un atac de cord, urmati acest remediu zilnic, pentru a preveni aparitia unui alt atac.
¬ Consumul cu regularitate al produsului de mai sus reduce dispneea si intareste ritmul cardiac.
¬ In America si Canada , mai multe spitale si-au tratat pacientii cu succes, cand au descoperit ca arterele si venele isi pierd flexibilitatea si tind sa se astupe. Mierea si scortisoara imbunatatesc circulatia sanguina.
SISTEMUL IMUNITAR
Utilizarea zilnica a scortisoarei pudra intareste sistemul imunitar si protejeaza organismul impotriva bacteriilor si atacurilor virale.
¬ Oamenii de stiinta au descoperit ca mierea contine diferite vitamine si fier in cantitati mari.
¬ Consumul regulat de miere intareste corpusculii celulari ai leucocitelor care combat bacteriile si afectiunile virale.
INDIGESTIE
Scortisoara pudra presarata peste 2 linguri de miere administrate inainte de masa, inlatura aciditatea si ajuta la digestia celor mai grele mancaruri.
GRIPA
Un om de stiinta din Spania a demonstrat ca mierea contine un ingredient natural care omoara germenii de gripa, salvand pacientul de la imbolnavire.
LONGEVITATE
Ceaiul cu miere si scortisoara, consumat cu regularitate, incetineste efectele imbatranirii.
¬ Pentru ceai, puneti la fiert 4 linguri de miere, 1 lingura de scortisoara pudra si 3 cani de apa.
¬ Beti 1/4 de cana, de 3 pana la 4 ori pe zi. Va pastreaza pielea sanatoasa si fina si incetineste efectele imbatranirii.
¬ De asemenea, creste speranta de viata, va veti simti mult mai tanar(a) !
ACNEE
¬ Formati o pasta din trei linguri de miere si o lingurita de scortisoara pudra. Aplicati aceasta pasta peste cosuri seara inainte de culcare si spalati-o cu apa calduta, in dimineata urmatoare. Daca tratamentul se aplica timp de doua saptamani, va inlatura cosurile de la radacina.
INFECTII ALE PIELII
Eczemele, herpesul si toate tipurile de infectii ale pielii se vindeca prin aplicarea unei combinatii de miere si scortisoara pudra pe partile afectate.
CURE DE SLABIRE
In fiecare dimineata pe stomacul gol, cu o jumatate de ora inainte de micul dejun si seara inainte de culcare, beti miere si scortisoara pudra fierte intr-o cana de apa.
¬ Daca se administreaza in mod regulat, acest remediu duce la reducerea greutatii chiar si a celor mai obeze persoane.
¬ De asemenea, administrarea cu regularitate a acestui remediu previne depunerea de grasimi in organism, chiar daca persoana respectiva consuma o dieta hipercalorica.
CANCER
Studii recente efectuate in Japonia si Australia au aratat ca s-au tratat cu succes cazuri de cancer stomacal si osos.
¬ Pacientii diagnosticati cu aceste tipuri de cancer ar trebui sa ia zilnic o lingura de miere cu o lingurita de scortisoara pudra timp de o luna, de 3 ori pe zi si sa continue tratamentul prescris de oncolog. Nu strica!
OBOSEALA
Studii recente au aratat ca continutul de zahar din miere este mai degraba folositor si nicidecum daunator vitalitatii organismului.
¬ Persoanele de varsta a treia care consuma miere si scortisoara, in parti egale, au mai multa vitalitate si flexibilitate.
¬ Dr. Milton, care a efectuat studii aprofundate in acest subiect, spune ca o jumatate de lingura de miere intr-un pahar cu apa, presarat cu pudra de scortisoara consumata zilnic, dimineata dupa ce ne spalam pe dinti, si din nou dupa amiaza in jurul orei 3.00 atunci cand vioiciunea organismului este in scadere, duce la imbunatatirea vitalitatii organismului, in interval de o saptamana.
HALENA
Locuitorii din America de Sud:
Primul lucru dimineata, fac gargara cu o lingurita de miere si scortisoara pudra amestecate in apa fierbinte.. Astfel, respiratia lor isi pastreaza prospetimea pe durata intregii zile.
PIERDEREA AUZULUI
Mierea cu scortisoara pudra, luate zilnic in cantitati egale duc la refacerea auzului
marți, 23 noiembrie 2010
luni, 22 noiembrie 2010
Somnul de frumusete
Pielea produce celule noi de doua ori mai rapid in timpul somnului decat in timpul zilei, de aici si expresia de "somn de frumusete".
Mai multe studii au descoperit ca oamenii care nu dorm destul au un nivel scazut al hormonului de care pielea are nevoie pentru a repara daunele aduse de catre mediul inconjurator si pentru a produce noi celule. Cand inlocuirea celulelor pielii ramane in urma isi fac aparitia ridurile si pielea devine lipsita de fermitate.
Nevoia individuala de somn variaza dar media este intre 7 si 9 ore. Atunci cand iti faci somnul de frumusete evita sa faci riduri din cauza patului si incearca sa dormi stand pe spate. Intins pe o parte sau pe stomac strivesti fata de perna si te trezesti cu niste cute groaznice ale pielii fetei tale.
Cand suntem tineri aceste pliuri de pe pielea fetei noastre se netezesc aproape instantaneu. Dar, cum imbatranim colagenul si elastina din piele devin mai putin rezistente si astfel aceste cute vor persista ore in sir sau chiar permanent.
Sfaturi pentru somnul de frumusete necesar
Unul dintre secretele unui ten bun si un organism sanatos este un somn regenerator suficient. Pentru a-ti mentine frumusetea, incearca sa iti faci un obicei regulat de somn.
DA
1.Fa-ti ore regulate pentru dormit si veghe pentru frumusetea ta.
2.Incearca relaxarea sau meditatia inainte de culcare, pentru ca te va ajuta la calmarea mintii.
3.Adauga o lingura de miere la un pahar de lapte cald si bea inainte de culcare.
4.Pastreaza o temperatura confortabila in camera.
5.Incearca sa citesti o carte.
6.Ai nevoie de un intrerupator langa pat, ca sa nu cobori din pat pentru a stinge lumina.
NU
1. Nu fa exercitii chiar inainte de culcare.
2.Nu incerca sa dormi imediat dupa o masa.
3.Nu bea stimulente cum ar fi cafeaua inainte de culcare deoarece sunt daunatoare pentru frumusetea ta.
4.Nu tine televizor in dormitor.
5. Nu te forta sa dormi, pentru ca acesta este un mod sigur de a ramane treaz!
Mai multe studii au descoperit ca oamenii care nu dorm destul au un nivel scazut al hormonului de care pielea are nevoie pentru a repara daunele aduse de catre mediul inconjurator si pentru a produce noi celule. Cand inlocuirea celulelor pielii ramane in urma isi fac aparitia ridurile si pielea devine lipsita de fermitate.
Nevoia individuala de somn variaza dar media este intre 7 si 9 ore. Atunci cand iti faci somnul de frumusete evita sa faci riduri din cauza patului si incearca sa dormi stand pe spate. Intins pe o parte sau pe stomac strivesti fata de perna si te trezesti cu niste cute groaznice ale pielii fetei tale.
Cand suntem tineri aceste pliuri de pe pielea fetei noastre se netezesc aproape instantaneu. Dar, cum imbatranim colagenul si elastina din piele devin mai putin rezistente si astfel aceste cute vor persista ore in sir sau chiar permanent.
Sfaturi pentru somnul de frumusete necesar
Unul dintre secretele unui ten bun si un organism sanatos este un somn regenerator suficient. Pentru a-ti mentine frumusetea, incearca sa iti faci un obicei regulat de somn.
DA
1.Fa-ti ore regulate pentru dormit si veghe pentru frumusetea ta.
2.Incearca relaxarea sau meditatia inainte de culcare, pentru ca te va ajuta la calmarea mintii.
3.Adauga o lingura de miere la un pahar de lapte cald si bea inainte de culcare.
4.Pastreaza o temperatura confortabila in camera.
5.Incearca sa citesti o carte.
6.Ai nevoie de un intrerupator langa pat, ca sa nu cobori din pat pentru a stinge lumina.
NU
1. Nu fa exercitii chiar inainte de culcare.
2.Nu incerca sa dormi imediat dupa o masa.
3.Nu bea stimulente cum ar fi cafeaua inainte de culcare deoarece sunt daunatoare pentru frumusetea ta.
4.Nu tine televizor in dormitor.
5. Nu te forta sa dormi, pentru ca acesta este un mod sigur de a ramane treaz!
vineri, 19 noiembrie 2010
Tocana de cartofi cu patrunjel
#
Ingrediente
cartofi
ardei
ceapa
ulei
frunze de patrunjel
ulei
rosii
sare
piper
#
Mod de preparare
Zilele de post sunt multe si lungi pe la noi. Si chiar de nu postim, e bine ca din cand in cand sa facem cate o pauza, sa ne despartim vremelnic de carnarii, lucru care, se spune, ne purifica si ne face sa traim mai mult si mai sanatos.
Tocana de fata se prepara simplu si repede, are in ea tot ce-i trebuie omului ca sa treaca vesel peste o zi scurta de iarna ori de toamna tarzie: consistenta de la cartofi, oarece vitamine ramase prin minune in ardei si ceapa, dulceata de la acestea doua si parfum de la patrunjel.
Tot ce trebuie sa faceti pentru a o obtine e sa curatati legumele, sa taiati cartofii in jumatate apoi sa-i taiati in felii subtiri, sa se patrunda repede. Curatati si ceapa si taiati-o solzisori iar ardeiul, curatat de seminte, ar fi bine sa-l taiati in cuburi. Le puneti pe toate-n oala de la inceput, cu o lingura-doua de ulei. Le sotati cinci- sase minute apoi le acoperiti (dar nu de tot) cu apa calda. Le lasati sub capac pana scade apa si se inmoaie cartofii apoi adaugati rosiile pasate (o ceasca la o jumatate de chilogram de cartofi, un ardei gras si doua cepe). Lasati sa clocoteasca maruntel pana se ingroasa sosul, puneti sare si piper, rupeti frunzele de patrunjel si aruncati-le in oala, amestecati, stingeti focul, puneti capacul, la felicita!
#
Mod de servire
Tocana-i gata, iar langa ea va mai trebuie doar doua felii de paine HapiHap, sa aveti cu ce intinge-n blid dupa ce mancati legumele. Rea n-o sa fie, va garantez.
marți, 9 noiembrie 2010
“Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l…
Ce-o să aibă din acestea pentru el, bătrânul dascăl?
Nemurire, se va zice. Este drept că viaţa-ntreagă,
Ca şi iedera de-un arbor, de-o idee i se leagă.
“De-oi muri – îşi zice-n sine – al meu nume o să-l poarte
Secolii din gură-n gură şi l-or duce mai departe,
De a pururi, pretutindeni, în ungherul unori crieri
Şi-or găsi, cu al meu nume, adăpost a mele scrieri!”
O, sărmane! ţii tu minte câte-n lume-ai auzit,
Ce-ţi trecu pe dinainte, câte singur ai vorbit?
Prea puţin. De ici, de colo de imagine-o făşie,
Vre o umbră de gândire, ori un petec de hârtie;
Şi când propria ta viaţă singur n-o ştii pe de rost,
O să-şi bată alţii capul s-o pătrunză cum a fost?
Poate vrun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac,
Printre tomuri brăcuite aşezat şi el, un brac,
Aticismul limbii tale o să-l pună la cântari,
Colbul ridicat din carte-ţi l-o sufla din ochelari
Şi te-o strânge-n două şiruri, aşezându-te la coadă,
În vro notă prizărită sub o pagină neroadă.
Poţi zidi o lume-ntreagă, poţi s-o sfarămi… orice-ai spune,
Peste toate o lopată de ţărână se depune.
Mâna care-au dorit sceptrul universului şi gânduri
Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scânduri…
Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormântare,
Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare…
Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,
Nu slăvindu-te pe tine… lustruindu-se pe el
Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te aşteaptă.
Ba să vezi… posteritatea este încă şi mai dreaptă.
Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia subţire
Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare,
C-ai fost om cum sunt şi dânşii… Măgulit e fiecare
Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Şi prostatecele nări
Şi le umflă orişicine în savante adunări
Când de tine se vorbeşte. S-a-nţeles de mai nainte
C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte.
Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege,
Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înţelege…
Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale
Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale -
Astea toate te apropie de dânşii… Nu lumina
Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,
Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.”
Mai meditati un pic oameni buni… mai meditati…
Ce-o să aibă din acestea pentru el, bătrânul dascăl?
Nemurire, se va zice. Este drept că viaţa-ntreagă,
Ca şi iedera de-un arbor, de-o idee i se leagă.
“De-oi muri – îşi zice-n sine – al meu nume o să-l poarte
Secolii din gură-n gură şi l-or duce mai departe,
De a pururi, pretutindeni, în ungherul unori crieri
Şi-or găsi, cu al meu nume, adăpost a mele scrieri!”
O, sărmane! ţii tu minte câte-n lume-ai auzit,
Ce-ţi trecu pe dinainte, câte singur ai vorbit?
Prea puţin. De ici, de colo de imagine-o făşie,
Vre o umbră de gândire, ori un petec de hârtie;
Şi când propria ta viaţă singur n-o ştii pe de rost,
O să-şi bată alţii capul s-o pătrunză cum a fost?
Poate vrun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac,
Printre tomuri brăcuite aşezat şi el, un brac,
Aticismul limbii tale o să-l pună la cântari,
Colbul ridicat din carte-ţi l-o sufla din ochelari
Şi te-o strânge-n două şiruri, aşezându-te la coadă,
În vro notă prizărită sub o pagină neroadă.
Poţi zidi o lume-ntreagă, poţi s-o sfarămi… orice-ai spune,
Peste toate o lopată de ţărână se depune.
Mâna care-au dorit sceptrul universului şi gânduri
Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scânduri…
Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormântare,
Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare…
Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,
Nu slăvindu-te pe tine… lustruindu-se pe el
Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te aşteaptă.
Ba să vezi… posteritatea este încă şi mai dreaptă.
Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia subţire
Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare,
C-ai fost om cum sunt şi dânşii… Măgulit e fiecare
Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Şi prostatecele nări
Şi le umflă orişicine în savante adunări
Când de tine se vorbeşte. S-a-nţeles de mai nainte
C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte.
Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege,
Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înţelege…
Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale
Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale -
Astea toate te apropie de dânşii… Nu lumina
Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,
Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.”
Mai meditati un pic oameni buni… mai meditati…
luni, 8 noiembrie 2010
MICHAEL BOLTON - CAND UN BARBAT IUBESTE O FEMEIE....(este si un film foarte frumos cu acest nume....)
Asculta mai multe audio pop
Asculta mai multe audio pop
duminică, 7 noiembrie 2010
Adrian Paunescu – Ca un fum de tigara, sufletul
Am sa-ti spun buna seara si-am sa plec undeva
Unde nu e nimic, numai scrum, numai zat,
Am sa-ti spun usurat, am sa-ti spun cu nesat,
Ce departe va simt eu de inima
mea.
Usa-n loc va-ngheta si nimic nu va fi,
Ca un fum de tigara voi trece in sus
Unde stelele sint, unde oamenii nu-s,
Am sa-ti spun buna seara, desi va fi zi.
“Nu serviti o cafea, nu doriti un fistic?”
Nu doresc decat drumul spre cer, fara voi
Si sa nu ma mai trageti nicicand inapoi.
Buna seara pe veci, cred c-asa am sa zic.
Buna seara din nou, buna seara adanc,
Doamne dragi, domni stimati, eu am treaba, eu plec
Si pe urma aici e un fum de ma-nec
Nu-nteleg de ce parca…imi vine sa plang.
Doar atat am ramas, o vuire si-atat,
Si plamanii de-atata strigare se rup,
Buna seara frumos, buna seara urat,
Ca un fum de tigara mi-e sufletu-n trup.
Unde nu e nimic, numai scrum, numai zat,
Am sa-ti spun usurat, am sa-ti spun cu nesat,
Ce departe va simt eu de inima
mea.
Usa-n loc va-ngheta si nimic nu va fi,
Ca un fum de tigara voi trece in sus
Unde stelele sint, unde oamenii nu-s,
Am sa-ti spun buna seara, desi va fi zi.
“Nu serviti o cafea, nu doriti un fistic?”
Nu doresc decat drumul spre cer, fara voi
Si sa nu ma mai trageti nicicand inapoi.
Buna seara pe veci, cred c-asa am sa zic.
Buna seara din nou, buna seara adanc,
Doamne dragi, domni stimati, eu am treaba, eu plec
Si pe urma aici e un fum de ma-nec
Nu-nteleg de ce parca…imi vine sa plang.
Doar atat am ramas, o vuire si-atat,
Si plamanii de-atata strigare se rup,
Buna seara frumos, buna seara urat,
Ca un fum de tigara mi-e sufletu-n trup.
De la un cardiac, cordial de ADRIAN PAUNESCU
De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.
Mă monitorizează paznici minimi,
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.
Aud o ambulanţă revenind,
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.
Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.
Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.
Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minima dreptate.
31 octombrie 2010, poezie scrisa pe patul de spital
Adrian Paunescu a incetat din viata pe 5 Noiembrie 2010!
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.
Mă monitorizează paznici minimi,
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.
Aud o ambulanţă revenind,
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.
Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.
Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.
Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minima dreptate.
31 octombrie 2010, poezie scrisa pe patul de spital
Adrian Paunescu a incetat din viata pe 5 Noiembrie 2010!
Cine iese ultimul din ţară de ADRIAN PAUNESCU
Sărăcia noastră ne omoară,
De atîta marş ne doare splina,
Cine iese ultimul din ţară
E rugat să stingă şi lumina.
Noi mereu le-am suportat pe toate,
Ducă-se dezastrele de-a dura,
Dar de ce, în plină libertate,
Cea mai mare să devină ura?
Pluralismul tuturor ne place,
Chiar dacă îl facem numai unii,
Dar vedem, de-atîta timp încoace,
Pluralismul cinic al minciunii.
Sfîntă-i opoziţia pe lume
Şi organic preferăm răspărul,
Dar de ce, în păcăleli şi glume,
Nu se mai distinge adevărul?
Mai contează, uneori, şi fapta,
Nu se poate construi cu tînga,
Nu există stînga fără dreapta,
Nu există dreapta fără stînga.
Ne vor întreba copiii, mîine,
Morţii vor sări să ne condamne,
Dacă, pentr-un colţ mai bun de pîine,
Ne vom vinde ţara noastră, Doamne.
Libertate şi democraţie,
Paşapoarte pentru fiecare,
Dar de milă nimeni nu mai ştie
Şi e vraişte la hotare.
Coridor european şi-atîta,
Sub o licitaţie măruntă,
Provocarea, patima si bîta
Şi în curţi, şi-n pieţe se înfruntă.
Om la om nici nu mai vrea să creadă,
Om pe om la zid fatal îl scoate,
Singură se scoală o baladă
Şi în zdrenţe circulă pe sate.
Fînul necosit se-nvîrtoşează,
Putrezeşte sus, pe crengi, caisa,
În tăcerea-naltă de amiază
Morţii îşi aud ei înşişi zisa.
Cale pietruită cu dezastre,
Noapte-ntredeschisă pentru-o oră
Grijulii cu soarta ţării noastre,
Voievozii-a moarte ne imploră.
N-avem nici o şansă de izbîndă,
Vom rămîne bieţi orfani pe-aicea,
Dacă, supăraţi pe cei la pîndă,
Am trezit din moarte cicatricea.
C-un refren de muzică uşoară,
Într-un fel, ne recunoaştem vina,
Cine iese ultimul din ţară
E rugat să stingă şi lumina.D
De atîta marş ne doare splina,
Cine iese ultimul din ţară
E rugat să stingă şi lumina.
Noi mereu le-am suportat pe toate,
Ducă-se dezastrele de-a dura,
Dar de ce, în plină libertate,
Cea mai mare să devină ura?
Pluralismul tuturor ne place,
Chiar dacă îl facem numai unii,
Dar vedem, de-atîta timp încoace,
Pluralismul cinic al minciunii.
Sfîntă-i opoziţia pe lume
Şi organic preferăm răspărul,
Dar de ce, în păcăleli şi glume,
Nu se mai distinge adevărul?
Mai contează, uneori, şi fapta,
Nu se poate construi cu tînga,
Nu există stînga fără dreapta,
Nu există dreapta fără stînga.
Ne vor întreba copiii, mîine,
Morţii vor sări să ne condamne,
Dacă, pentr-un colţ mai bun de pîine,
Ne vom vinde ţara noastră, Doamne.
Libertate şi democraţie,
Paşapoarte pentru fiecare,
Dar de milă nimeni nu mai ştie
Şi e vraişte la hotare.
Coridor european şi-atîta,
Sub o licitaţie măruntă,
Provocarea, patima si bîta
Şi în curţi, şi-n pieţe se înfruntă.
Om la om nici nu mai vrea să creadă,
Om pe om la zid fatal îl scoate,
Singură se scoală o baladă
Şi în zdrenţe circulă pe sate.
Fînul necosit se-nvîrtoşează,
Putrezeşte sus, pe crengi, caisa,
În tăcerea-naltă de amiază
Morţii îşi aud ei înşişi zisa.
Cale pietruită cu dezastre,
Noapte-ntredeschisă pentru-o oră
Grijulii cu soarta ţării noastre,
Voievozii-a moarte ne imploră.
N-avem nici o şansă de izbîndă,
Vom rămîne bieţi orfani pe-aicea,
Dacă, supăraţi pe cei la pîndă,
Am trezit din moarte cicatricea.
C-un refren de muzică uşoară,
Într-un fel, ne recunoaştem vina,
Cine iese ultimul din ţară
E rugat să stingă şi lumina.D
MAMA de Vasile Militaru
A venit aseara mama, din satucu-i de departe,
Sa mai vada pe fecioru-i, astazi “domn cu multa carte”!
A batut sfios la usa, grabnic i-am iesit in prag;
Ni s-a umezit privirea de iubire si de drag;
Sarutandu-i mana dreapta, ea m-a strans la piept, duioasa,
Si-ntreband-o cate toate, am intrat apoi in casa.
Inauntrul casei mele, -cata bruma-am adunat,
Da prilej bietei batrane sa se creada-ntr-un palat:
Nu-ndrazneste nici sa intre, cu opincile-n picioare,
Si cu multa grija calca doar pe-alaturi de covoare.
Eu o-ndemn sa nu ia seama si sa calce drept, in lege,
Ca doar e la fii-su-n casa, nu e-n casa vreunui rege,
Si de-abia o fac sa sada pe-un divan cu scoarta noua…
-”Mi-era dor de tine, maica…Ti-am adus vreo zece oua,
Nitel unt, iar colea-n traista niste nuci, vreo doua sute…”
Si, cu ochii plini de lacrimi, prinde iar sa ma sarute:
-”Poate mor, ca sunt batrana si-a prins dorul sa ma-ndrume
Sa mai vad o data, maica, ce mi-e azi mai drag pe lume!
Caierul mi-i pe sfarsite…maine poate-si curma firul
Si-ntre patru blani de scanduri sa ma cheme cimitirul…
Jale mi-e de voi, mamuca, dar visez, chiar si desteapta,
Cum, pe-o margine de groapa, bietul taica-tu m-asteapta…
Tu, odorul mamii, in urma sa te-aduni cu fratii-acasa
Si sa-mparti agoniseala de pe urma lui ramasa:
Lui Codin sa-i dai pamantul de la moara si cu via;
Vaca si-un pogon de lunca, maica, sa le ia Maria;
Lui Mitrus sa-i dai zavoiul de rachiti dintre paraie;
Carul, boii si cu plugul sa le dai lui Nicolae,
Iara tu, ca mai cu stare decat fratii zisi pe nume,
Sa iei casa-n care tie ti-a fost dat sa vii pe lume…
Cand si cand, in miezul verii sau de Pasti, sa vada satul
Cum imi vine ca-n totii anii, la casuta mea baiatul
Si-avand tihna si odihna, la venire sau plecare,
S-aprinzi si la groapa maichii cate-un pai de lumanare!…
A tacut apoi batrana si-a plans mult, cu lacrimi grele,
Ce curgandu-i lin in poala, se-ntalneau cu ale mele.
Sa mai vada pe fecioru-i, astazi “domn cu multa carte”!
A batut sfios la usa, grabnic i-am iesit in prag;
Ni s-a umezit privirea de iubire si de drag;
Sarutandu-i mana dreapta, ea m-a strans la piept, duioasa,
Si-ntreband-o cate toate, am intrat apoi in casa.
Inauntrul casei mele, -cata bruma-am adunat,
Da prilej bietei batrane sa se creada-ntr-un palat:
Nu-ndrazneste nici sa intre, cu opincile-n picioare,
Si cu multa grija calca doar pe-alaturi de covoare.
Eu o-ndemn sa nu ia seama si sa calce drept, in lege,
Ca doar e la fii-su-n casa, nu e-n casa vreunui rege,
Si de-abia o fac sa sada pe-un divan cu scoarta noua…
-”Mi-era dor de tine, maica…Ti-am adus vreo zece oua,
Nitel unt, iar colea-n traista niste nuci, vreo doua sute…”
Si, cu ochii plini de lacrimi, prinde iar sa ma sarute:
-”Poate mor, ca sunt batrana si-a prins dorul sa ma-ndrume
Sa mai vad o data, maica, ce mi-e azi mai drag pe lume!
Caierul mi-i pe sfarsite…maine poate-si curma firul
Si-ntre patru blani de scanduri sa ma cheme cimitirul…
Jale mi-e de voi, mamuca, dar visez, chiar si desteapta,
Cum, pe-o margine de groapa, bietul taica-tu m-asteapta…
Tu, odorul mamii, in urma sa te-aduni cu fratii-acasa
Si sa-mparti agoniseala de pe urma lui ramasa:
Lui Codin sa-i dai pamantul de la moara si cu via;
Vaca si-un pogon de lunca, maica, sa le ia Maria;
Lui Mitrus sa-i dai zavoiul de rachiti dintre paraie;
Carul, boii si cu plugul sa le dai lui Nicolae,
Iara tu, ca mai cu stare decat fratii zisi pe nume,
Sa iei casa-n care tie ti-a fost dat sa vii pe lume…
Cand si cand, in miezul verii sau de Pasti, sa vada satul
Cum imi vine ca-n totii anii, la casuta mea baiatul
Si-avand tihna si odihna, la venire sau plecare,
S-aprinzi si la groapa maichii cate-un pai de lumanare!…
A tacut apoi batrana si-a plans mult, cu lacrimi grele,
Ce curgandu-i lin in poala, se-ntalneau cu ale mele.
Sinuciderea unui anonim de Ion Minulescu
S-a sinucis un anonim!...
Un 'fapt divers', şi-atâta tot...
Căci anonimii, precum ştim,
Nu fac nici ei decât ce pot –
Unii pleacă,
Alţii vin...
Un anonim pe lume mai puţin,
Un mort mai mult în cimitir,
Şi bietul om a fost scutit de bir!...
S-a sinucis un anonim...
S-a sinucis, după cât ştim,
Într-o mansardă la hotel –
Hotel modern, cu ascensor,
Ca mortul să coboare-n stradă mai uşor!...
S-a sinucis fiindcă iubea
Pe cineva...
Pe cine?...
Nu se poate spune...
O anonimă ca şi el,
Pe care-a vrut să se răzbune,
Probabil, fiindcă-l înşela...
Sau, poate... numai bănuia,
Căci fapta n-a fost confirmată
Nici chiar de anonima arestată,
Interogată,
Judecată,
Şi... achitată!...
S-a sinucis un anonim!...
Şi-atâta tot!...
Povestea lui,
Povestea capetelor cu cucui,
Povestea noastră,-a tuturor,
Povestea anonimilor!...
S-a sinucis un anonim!....
Dar, lucrul nemaipomenit,
Cadavrul lui a dispărut
Ca o comentă-n infinit,
Şi n-a mai apărut,
Aşa c-anunţul mortuar
N-a mai ieşit nici el de sub tipar...
Şi-a doua zi gazetele n-au scris
Nici un cuvânt de bietul sinucis!...
Doar mai târziu, când s-a aflat
Anume ce s-a întâmplat,
Întreaga presă s-a cutremurat!...
Acum, se ştie-n mod precis
Că anonimul sinucis
De anonima lui a fost furat
De teamă să n-o facă de ruşine
Când în oraş s-ar fi aflat
Exact ce-a fost:
O anonimă care-ncepe bine
Şi-un anonim care sfârşeşte prost!...
Deci anonima cu pricina,
Voind să-şi ispăşească vina,
L-a dus la ea acasă pe furiş,
Şi-n toiul nopţii l-a-ngropat
Într-un alcov frumos şi parfumat,
În care alţi trei sinucişi –
La fel, tustrei, tot pentru ea –
Îl aşteptau pe-al patrulea...
Ba poate chiar pe-al cincilea...
Şi-al şaselea...
Şi-al şaptelea...
Şi-al optulea...
Et caetera...
Et caetera...
Şi-abia atunci gazetele au scris
Un necrolog cu litere aldine,
Şi-au scris solemn
Şi grav,
Ca să se ştie
De orişicine
Că anonimul sinucis
N-a fost decât o biată jucărie,
Căzută-n gheara altei jucării...
Sau, dacă vreţi,
Doi diavoli de copii,
Copii precoci –
O fată
Şi-un băiat –
Ce-au încercat
Să iasă din anonimat
Prin acest 'fapt divers' adevărat...
Dar care, vai!... n-a existat
Decât în fantezia mea
Şi-a celor care-mi vor ierta
Curajul de-a-i fi convertit
Să mă citească până la sfârşit!...
Un 'fapt divers', şi-atâta tot...
Căci anonimii, precum ştim,
Nu fac nici ei decât ce pot –
Unii pleacă,
Alţii vin...
Un anonim pe lume mai puţin,
Un mort mai mult în cimitir,
Şi bietul om a fost scutit de bir!...
S-a sinucis un anonim...
S-a sinucis, după cât ştim,
Într-o mansardă la hotel –
Hotel modern, cu ascensor,
Ca mortul să coboare-n stradă mai uşor!...
S-a sinucis fiindcă iubea
Pe cineva...
Pe cine?...
Nu se poate spune...
O anonimă ca şi el,
Pe care-a vrut să se răzbune,
Probabil, fiindcă-l înşela...
Sau, poate... numai bănuia,
Căci fapta n-a fost confirmată
Nici chiar de anonima arestată,
Interogată,
Judecată,
Şi... achitată!...
S-a sinucis un anonim!...
Şi-atâta tot!...
Povestea lui,
Povestea capetelor cu cucui,
Povestea noastră,-a tuturor,
Povestea anonimilor!...
S-a sinucis un anonim!....
Dar, lucrul nemaipomenit,
Cadavrul lui a dispărut
Ca o comentă-n infinit,
Şi n-a mai apărut,
Aşa c-anunţul mortuar
N-a mai ieşit nici el de sub tipar...
Şi-a doua zi gazetele n-au scris
Nici un cuvânt de bietul sinucis!...
Doar mai târziu, când s-a aflat
Anume ce s-a întâmplat,
Întreaga presă s-a cutremurat!...
Acum, se ştie-n mod precis
Că anonimul sinucis
De anonima lui a fost furat
De teamă să n-o facă de ruşine
Când în oraş s-ar fi aflat
Exact ce-a fost:
O anonimă care-ncepe bine
Şi-un anonim care sfârşeşte prost!...
Deci anonima cu pricina,
Voind să-şi ispăşească vina,
L-a dus la ea acasă pe furiş,
Şi-n toiul nopţii l-a-ngropat
Într-un alcov frumos şi parfumat,
În care alţi trei sinucişi –
La fel, tustrei, tot pentru ea –
Îl aşteptau pe-al patrulea...
Ba poate chiar pe-al cincilea...
Şi-al şaselea...
Şi-al şaptelea...
Şi-al optulea...
Et caetera...
Et caetera...
Şi-abia atunci gazetele au scris
Un necrolog cu litere aldine,
Şi-au scris solemn
Şi grav,
Ca să se ştie
De orişicine
Că anonimul sinucis
N-a fost decât o biată jucărie,
Căzută-n gheara altei jucării...
Sau, dacă vreţi,
Doi diavoli de copii,
Copii precoci –
O fată
Şi-un băiat –
Ce-au încercat
Să iasă din anonimat
Prin acest 'fapt divers' adevărat...
Dar care, vai!... n-a existat
Decât în fantezia mea
Şi-a celor care-mi vor ierta
Curajul de-a-i fi convertit
Să mă citească până la sfârşit!...
Moartea caprioarei poezie - - - - - - de Nicolae Labiş
Seceta a ucis orice boare de vant.
Soarele s-a topit si a curs pe pãmânt.
A rãmas cerul fierbinte si gol.
Ciuturile scot din fantana namol.
Peste paduri tot mai des focuri, focuri,
Danseaza salbatice, satanice jocuri.
Mã iau dupa tata la deal printre tarsuri,
Si brazii mã zgarie, rai si uscati.
Pornim amandoi vanatoarea de capre,
Vanatoarea foametei în muntii Carpati.
Setea mã naruie. Fierbe pe piatra
Firul de apa prelins din cismea.
Tampla apasa pe umar. Pasesc ca pe-o alta
Planeta, imensa si grea.
Asteptam intr-un loc unde inca mai suna,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Când va scapata soarele, când va licari luna,
Aici vor veni sã s-adape
Una cate una caprioarele.
Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sã tac.
Ametitoare apa, ce limpede te clatini!
Mã simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege si de datini.
Cu fosnet vestejit rasufla valea.
Ce-ngrozitoare inserare pluteste-n univers!
Pe zare curge sange si pieptul mi-i rosu, de parca
Mainile pline de sange pe piept mi le-am sters.
Ca pe-un altar ard ferigi cu flacari vinetii,
Si stelele uimite clipira printre ele.
Vai, cum as vrea sã nu mai vii, sã nu mai vii,
Frumoasa jertfa a padurii mele!
Ea s-arata saltand si se opri
Privind în jur c-un fel de teama,
Si narile-i subtiri infiorara apa
Cu cercuri lunecoase de arama.
Sticlea în ochii-i umezi ceva nelamurit,
Stiam ca va muri si c-o s-o doara.
Mi se parea ca retraiesc un mit
Cu fata prefacuta-n caprioara.
De sus, lumina palida, lunara,
Cernea pe blana-i calda flori calde de cires.
Vai cum doream ca pentru-intaia oara
Bataia pustii tatii sã dea gres!
Dar vaile vuira. Cazuta în genunchi,
Ea ridicase capul, il clatina spre stele,
Il pravali apoi, starnind pe apa
Fugare roiuri negre de margele.
O pasare albastra zvacnise dintre ramuri,
Si viata caprioarei spre zarile tarzii
Zburase lin, cu tipat, ca pasarile toamna
Când lasa cuiburi sure si pustii.
Impleticit m-am dus si i-am inchis
Ochii umbrosi, trist strajuiti de coarne,
Si-am tresarit tacut si alb când tata
Mi-a suierat cu bucurie: - Avem carne!
Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sã beau.
Ametitoare apa, ce-ntunecat te clatini!
Mã simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege si de datini...
Dar legea ni-i desarta si straina
Când viata-n noi cu greu se mai anina,
Iar datina si mila sunt desarte,
Când soru-mea-i flamanda, bolnava si pe moarte.
Pe-o nara pusca tatii scoate fum.
Vai, fãrã vant alearga frunzarele duium!
Inalta tata foc infricosat.
Vai, cat de mult padurea s-a schimbat!
Din ierburi prind în maini fãrã sã stiu
Un clopotel cu clinchet argintiu...
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima caprioarei si rarunchii.
Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sã traiesc si-as vrea ....
Tu, iarta-mã, fecioara - tu, caprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Si codrul, ce adânc!
Plang. Ce gandeste tata? Mananc si plang. Mananc!
Soarele s-a topit si a curs pe pãmânt.
A rãmas cerul fierbinte si gol.
Ciuturile scot din fantana namol.
Peste paduri tot mai des focuri, focuri,
Danseaza salbatice, satanice jocuri.
Mã iau dupa tata la deal printre tarsuri,
Si brazii mã zgarie, rai si uscati.
Pornim amandoi vanatoarea de capre,
Vanatoarea foametei în muntii Carpati.
Setea mã naruie. Fierbe pe piatra
Firul de apa prelins din cismea.
Tampla apasa pe umar. Pasesc ca pe-o alta
Planeta, imensa si grea.
Asteptam intr-un loc unde inca mai suna,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Când va scapata soarele, când va licari luna,
Aici vor veni sã s-adape
Una cate una caprioarele.
Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sã tac.
Ametitoare apa, ce limpede te clatini!
Mã simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege si de datini.
Cu fosnet vestejit rasufla valea.
Ce-ngrozitoare inserare pluteste-n univers!
Pe zare curge sange si pieptul mi-i rosu, de parca
Mainile pline de sange pe piept mi le-am sters.
Ca pe-un altar ard ferigi cu flacari vinetii,
Si stelele uimite clipira printre ele.
Vai, cum as vrea sã nu mai vii, sã nu mai vii,
Frumoasa jertfa a padurii mele!
Ea s-arata saltand si se opri
Privind în jur c-un fel de teama,
Si narile-i subtiri infiorara apa
Cu cercuri lunecoase de arama.
Sticlea în ochii-i umezi ceva nelamurit,
Stiam ca va muri si c-o s-o doara.
Mi se parea ca retraiesc un mit
Cu fata prefacuta-n caprioara.
De sus, lumina palida, lunara,
Cernea pe blana-i calda flori calde de cires.
Vai cum doream ca pentru-intaia oara
Bataia pustii tatii sã dea gres!
Dar vaile vuira. Cazuta în genunchi,
Ea ridicase capul, il clatina spre stele,
Il pravali apoi, starnind pe apa
Fugare roiuri negre de margele.
O pasare albastra zvacnise dintre ramuri,
Si viata caprioarei spre zarile tarzii
Zburase lin, cu tipat, ca pasarile toamna
Când lasa cuiburi sure si pustii.
Impleticit m-am dus si i-am inchis
Ochii umbrosi, trist strajuiti de coarne,
Si-am tresarit tacut si alb când tata
Mi-a suierat cu bucurie: - Avem carne!
Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sã beau.
Ametitoare apa, ce-ntunecat te clatini!
Mã simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege si de datini...
Dar legea ni-i desarta si straina
Când viata-n noi cu greu se mai anina,
Iar datina si mila sunt desarte,
Când soru-mea-i flamanda, bolnava si pe moarte.
Pe-o nara pusca tatii scoate fum.
Vai, fãrã vant alearga frunzarele duium!
Inalta tata foc infricosat.
Vai, cat de mult padurea s-a schimbat!
Din ierburi prind în maini fãrã sã stiu
Un clopotel cu clinchet argintiu...
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima caprioarei si rarunchii.
Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sã traiesc si-as vrea ....
Tu, iarta-mã, fecioara - tu, caprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Si codrul, ce adânc!
Plang. Ce gandeste tata? Mananc si plang. Mananc!
Comunistului de Nicolae Labiş
Sufletul tău nu-i ascuns,
Larg,ţi-l deschizi afară,
Totuşi deplin i-am pătruns
Cea mai intimă cămară?
Simt cum distinct în adînc
Stropii de cîntec se strîng,
Acolo vibrează o strună
Şi sufletul-ntreg îţi răsună.
Lumea amorfă cîştigă
Timbru de limpezi cristale
Cînd patima-n şopot ori tunet şi-o strigă
Strunele tale.
E primăvară şi vînt,
Frigul domneşte alături cu soarele
Scutură frigul firul plăpînd
Soarele umflă în matcă izvoarele.
Mari arături s-au întins pe pământ,
Sevele prind din pămînt să emane
Noua sămînţă-ncolţită curînd
Printre străvechi vegetaţii duşmane.
Paşii tăcuţi,apăsaţi,ţi-i petreci
Peste gliile umede şi încă reci,
Simţiri omeneşti parcă-nvie în glie,
Să prindă frenetica ta melodie.
Cîtă putere consumi
Să naşti vibraţia ce schimbă lumi,
Vechi vegetaţii să cadă pe rînd,
Să crească sămînţa-ncolţită curînd!
Cresc albe flori din a gliilor sucuri
Cad în văzduh,sure flori de ninsoare,
Cresc din pămînt albe flori şi te bucuri
Cad în vazduh sure flori şi te doare.
Bucurie,durere,în tine se-mbină-
Blîndă lumină –tăioasă lumină-
Naltă vibraţie împrăştie-n fire
Şi pentru creştere,şi pentru pieire.
Vibraţie-pentru zidiri de granit,
Vibraţie pentru om obidit,
Vibraţie pentru visare,
Inimă,lacrimă,floare,
Pentru greşeală,pentru păcat,
Pentru copil şi bărbat,
Pentru speranţă,vibraţie,
Pentru ale dansului ritmuri şi graţie,
Pentru dansul în flăcări şi roţi-
Nimic pentru tine,tot pentru toţi.
Simt cum distinct în adînc
Stropii de cîntec se strîng,
Acolo vibrează puternic o strună
Şi-o lume întreagă răsună.
Larg,ţi-l deschizi afară,
Totuşi deplin i-am pătruns
Cea mai intimă cămară?
Simt cum distinct în adînc
Stropii de cîntec se strîng,
Acolo vibrează o strună
Şi sufletul-ntreg îţi răsună.
Lumea amorfă cîştigă
Timbru de limpezi cristale
Cînd patima-n şopot ori tunet şi-o strigă
Strunele tale.
E primăvară şi vînt,
Frigul domneşte alături cu soarele
Scutură frigul firul plăpînd
Soarele umflă în matcă izvoarele.
Mari arături s-au întins pe pământ,
Sevele prind din pămînt să emane
Noua sămînţă-ncolţită curînd
Printre străvechi vegetaţii duşmane.
Paşii tăcuţi,apăsaţi,ţi-i petreci
Peste gliile umede şi încă reci,
Simţiri omeneşti parcă-nvie în glie,
Să prindă frenetica ta melodie.
Cîtă putere consumi
Să naşti vibraţia ce schimbă lumi,
Vechi vegetaţii să cadă pe rînd,
Să crească sămînţa-ncolţită curînd!
Cresc albe flori din a gliilor sucuri
Cad în văzduh,sure flori de ninsoare,
Cresc din pămînt albe flori şi te bucuri
Cad în vazduh sure flori şi te doare.
Bucurie,durere,în tine se-mbină-
Blîndă lumină –tăioasă lumină-
Naltă vibraţie împrăştie-n fire
Şi pentru creştere,şi pentru pieire.
Vibraţie-pentru zidiri de granit,
Vibraţie pentru om obidit,
Vibraţie pentru visare,
Inimă,lacrimă,floare,
Pentru greşeală,pentru păcat,
Pentru copil şi bărbat,
Pentru speranţă,vibraţie,
Pentru ale dansului ritmuri şi graţie,
Pentru dansul în flăcări şi roţi-
Nimic pentru tine,tot pentru toţi.
Simt cum distinct în adînc
Stropii de cîntec se strîng,
Acolo vibrează puternic o strună
Şi-o lume întreagă răsună.
Analfabetilor
V-am spus ca sunt un om periculos
Si nu mi-ati luat avertismentu-n seama.
V-am spus s-aveti pentru persoana mea
Un plus de-ngrijorare si de teama.
V-am spus ca fac teribil de urât
De sunt calcat putin pe libertate.
V-am spus ca sunt osteanul credincios
Dar care doar cu inamici se bate.
V-am spus sa va astâmparati si voi,
Cenzori capriciosi ai vremii mele,
C-o sa va coste scump maruntul moft,
De a ne face noua zile grele.
V-am spus sa puneti mâna sa munciti.
Sa nu mai tot pânditi zelosi din umbra,
V-am spus ca n-o sa placa nimanui
Pornirea voastra, tulbure si sumbra.
V-am spus ca vremurile s-au schimbat
Si ca situatia e mai complexa,
Nu-i intelectualul - servitor.
Cultura nu-i ceva ca o anexa.
Si lumea nu se poate cuceri
Umflând la cifre si mimind tumulturi
Cu aroganti si trindavi doctoranzi,
Cu papagali care tin loc de vulturi.
V-am spus si am puterea sa mai spun
Ca nu încape muntele în sera
Ca prea-i scurt drumul de la rai la iad
Si de la caprioara la pantera.
V-am spus sa nu-l fetisizati pe Marx,
Sa nu-i pastrati în spirt învatatura
Si voi într-una fara sa-l cititi
Îl pomeniti pâna va doare gura.
V-am spus ca batalia pentru om
Nu iarta astazi nici o dezertare
Si voi v-ati decorat voi între voi
Când lupta este în desfasurare.
V-am spus ca muzica nu-i un microb
Care ameninta civilizatii
E-a omului pentru a fi mai bun,
V-am spus: ceva care sa-i placa dati-i.
V-am spus, concetateni analfabeti,
Si luati aminte si sa tineti minte.
Dar nu stiam ca v-ati nascut si surzi
Si scoateti arma când vedeti cuvinte.
Si nu mi-ati luat avertismentu-n seama.
V-am spus s-aveti pentru persoana mea
Un plus de-ngrijorare si de teama.
V-am spus ca fac teribil de urât
De sunt calcat putin pe libertate.
V-am spus ca sunt osteanul credincios
Dar care doar cu inamici se bate.
V-am spus sa va astâmparati si voi,
Cenzori capriciosi ai vremii mele,
C-o sa va coste scump maruntul moft,
De a ne face noua zile grele.
V-am spus sa puneti mâna sa munciti.
Sa nu mai tot pânditi zelosi din umbra,
V-am spus ca n-o sa placa nimanui
Pornirea voastra, tulbure si sumbra.
V-am spus ca vremurile s-au schimbat
Si ca situatia e mai complexa,
Nu-i intelectualul - servitor.
Cultura nu-i ceva ca o anexa.
Si lumea nu se poate cuceri
Umflând la cifre si mimind tumulturi
Cu aroganti si trindavi doctoranzi,
Cu papagali care tin loc de vulturi.
V-am spus si am puterea sa mai spun
Ca nu încape muntele în sera
Ca prea-i scurt drumul de la rai la iad
Si de la caprioara la pantera.
V-am spus sa nu-l fetisizati pe Marx,
Sa nu-i pastrati în spirt învatatura
Si voi într-una fara sa-l cititi
Îl pomeniti pâna va doare gura.
V-am spus ca batalia pentru om
Nu iarta astazi nici o dezertare
Si voi v-ati decorat voi între voi
Când lupta este în desfasurare.
V-am spus ca muzica nu-i un microb
Care ameninta civilizatii
E-a omului pentru a fi mai bun,
V-am spus: ceva care sa-i placa dati-i.
V-am spus, concetateni analfabeti,
Si luati aminte si sa tineti minte.
Dar nu stiam ca v-ati nascut si surzi
Si scoateti arma când vedeti cuvinte.
Repetabila povară
Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.
Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.
Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!
Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor...
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.
Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.
Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,
Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.
Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga...
Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.
Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.
Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!
Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor...
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.
Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.
Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,
Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.
Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga...
Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.
joi, 4 noiembrie 2010
Numere complexe
Mulţimea numerelor complexe.
Ecuaţia x2+1=0 nu are soluţii în mulţimea numerelor reale. Considerǎm cea mai micǎ mulţime care include R, în care aceastǎ ecuaţie are soluţii. În acest caz notǎm cu i o soluţie a ecuaţiei date şi o numim unitate imaginarǎ; i2 = -1.
MULŢIMEA NUMERELOR COMPLEXE
1.Forma algebrică. Egalitatea a două numere complexe. Operaţii cu numere complexe
Definiţia 1
Numerele de forma z = a + bi , , unde se numesc numere complexe (scrise în formă algebrică).
i se numeşte unitatea imaginară
a se numeşte parte reală
bi se numeşte parte imaginară
b se numeşte coeficientul părţii imaginare
Mulţimea numerelor complexe se notează cu C.
Definiţia 2
Două numere complexe se numesc egale dacă a = c şi b = d.
Exemplu
Să se determine numerele reale x şi y din relaţia : (x + y) + (3x + y)i = 3 – i.
Rezolvare
Observăm că în fiecare membru al egalităţii avem câte un număr complex. Pentru ca acestea să fie egale vom pune condiţiile din definiţia 2 : .
Se rezolvă acest sistem şi obţinem: x = - 2 şi y = 5.
Definiţia 3
Definim pe C operaţiile de adunare şi înmulţire, astfel:
(a + bi) + (c + di) = (a +c) + (b + d)i
(a + bi)× (c + di) = (ac - bd) + (ad + bc)i.
Observaţi
În fond adunarea şi înmulţirea se efectuează la fel ca la polinoame doar că se ţine cont, acolo unde este cazul, că
Exemple
1. + = 2 + 3i – 4 + i = - 2 + 4i ;
2. - = 2 + 3i + 4 - i = 6 + 2i ;
3. × = - 8 + 2i – 12i +3 = - 8 – 10i + 3· (- 1) = - 11 – 10i .
2.Modul. Numere complexe conjugate.
Definiţia 4
Modulul unui număr complex z = a + bi este numărul real şi se notează prin .
Observaţii
Dacă atunci
Exemplu
.
Definiţia 5
Dacă z = a + bi este un număr complex atunci se numeşte conjugatul său. Numerele z şi se numesc conjugate.
Observaţii
* Suma şi produsul a două numere complexe conjugate sunt numere reale;
* Dacă atunci
Exemple
1. i.
2.
3. Reprezentarea geometrică a numerelor complexe.
Numerele complexe se reprezintă geometric prin puncte ale unui plan (numit planul complex) în care am ales un sistem de axe ortogonale xOy. Fiecărui număr complex z = a + bi , i se asociază punctul M de coordonate (a,b). Punctul M se numeşte imaginea geometrică a numărului complex z, iar numărul z = a + bi se numeşte afixul punctului M.
Exemplu
Numerelor complexe li se asociază respectiv punctele . Desenul îl puteţi face şi singuri.
Observaţii
* Fie z = a + bi şi M(a,b) imaginea sa geometrică. Atunci =
este chiar lungimea segmentului OM. Aşadar numerele complexe de modul egal cu r se reprezintă în plan prin punctele cercului cu centrul în origine şi de rază r .
4.Rezolvarea în C a ecuaţiei de gradul II
Fie ecuaţia . În cazul în care ecuaţia are două rădăcini complexe date de formulele: .
Observaţii
* Rădăcinile ecuaţiei de gradul II cu coeficienţi reali sunt numere complexe conjugate.
* Rezultatele de la capitolul Ecuaţia de gradul II, privitoare la: relaţiile lui Viete, formarea ecuaţiei de gradul II când i se cunosc rădăcinile şi descompunerea trinomului de gradul II, rămân valabile şi în acest caz.
Exemplu
Să se rezolve ecuaţia .
Rezolvare
deci ecuaţia are rădăcini complexe: şi analog .
Exerciţii propuse
A.(uşoare)
1. Să se găsească numerele reale x şi y astfel încât :
a) (1 - 2i)x + (1 + 2i)y = 1 + i
b) (2 + i)x - (2 - i)y = x – y + 2i.
2. Să se calculeze:
3. Să se arate că numerele complexe , sunt soluţii ale ecuaţiei
4. Să se calculeze:
5. Să se reprezinte geometric numerele complexe:
a) 3 + 5i ; b) 4 - i ; c) 3i ; d) – 5 – 5i.
6. Să se rezolve în C ecuaţiile:
.
B.(nivel mediu)
7. Să se calculeze unde
8. Să se determine astfel încât numărul să fie real.
a) m = 2 b) m = 0 c) m = 1 d) m = 3 e) m = -1 .
9. Să se rezolve în C ecuaţiile: ;
10. Să se determine numerele complexe z, astfel încât
C.(dificile)
11. Dacă şi sunt rădăcinile ecuaţiei , să se calculeze:
12. Să se găsească toate numerele complexe ale căror pătrate să fie .
Ecuaţia x2+1=0 nu are soluţii în mulţimea numerelor reale. Considerǎm cea mai micǎ mulţime care include R, în care aceastǎ ecuaţie are soluţii. În acest caz notǎm cu i o soluţie a ecuaţiei date şi o numim unitate imaginarǎ; i2 = -1.
MULŢIMEA NUMERELOR COMPLEXE
1.Forma algebrică. Egalitatea a două numere complexe. Operaţii cu numere complexe
Definiţia 1
Numerele de forma z = a + bi , , unde se numesc numere complexe (scrise în formă algebrică).
i se numeşte unitatea imaginară
a se numeşte parte reală
bi se numeşte parte imaginară
b se numeşte coeficientul părţii imaginare
Mulţimea numerelor complexe se notează cu C.
Definiţia 2
Două numere complexe se numesc egale dacă a = c şi b = d.
Exemplu
Să se determine numerele reale x şi y din relaţia : (x + y) + (3x + y)i = 3 – i.
Rezolvare
Observăm că în fiecare membru al egalităţii avem câte un număr complex. Pentru ca acestea să fie egale vom pune condiţiile din definiţia 2 : .
Se rezolvă acest sistem şi obţinem: x = - 2 şi y = 5.
Definiţia 3
Definim pe C operaţiile de adunare şi înmulţire, astfel:
(a + bi) + (c + di) = (a +c) + (b + d)i
(a + bi)× (c + di) = (ac - bd) + (ad + bc)i.
Observaţi
În fond adunarea şi înmulţirea se efectuează la fel ca la polinoame doar că se ţine cont, acolo unde este cazul, că
Exemple
1. + = 2 + 3i – 4 + i = - 2 + 4i ;
2. - = 2 + 3i + 4 - i = 6 + 2i ;
3. × = - 8 + 2i – 12i +3 = - 8 – 10i + 3· (- 1) = - 11 – 10i .
2.Modul. Numere complexe conjugate.
Definiţia 4
Modulul unui număr complex z = a + bi este numărul real şi se notează prin .
Observaţii
Dacă atunci
Exemplu
.
Definiţia 5
Dacă z = a + bi este un număr complex atunci se numeşte conjugatul său. Numerele z şi se numesc conjugate.
Observaţii
* Suma şi produsul a două numere complexe conjugate sunt numere reale;
* Dacă atunci
Exemple
1. i.
2.
3. Reprezentarea geometrică a numerelor complexe.
Numerele complexe se reprezintă geometric prin puncte ale unui plan (numit planul complex) în care am ales un sistem de axe ortogonale xOy. Fiecărui număr complex z = a + bi , i se asociază punctul M de coordonate (a,b). Punctul M se numeşte imaginea geometrică a numărului complex z, iar numărul z = a + bi se numeşte afixul punctului M.
Exemplu
Numerelor complexe li se asociază respectiv punctele . Desenul îl puteţi face şi singuri.
Observaţii
* Fie z = a + bi şi M(a,b) imaginea sa geometrică. Atunci =
este chiar lungimea segmentului OM. Aşadar numerele complexe de modul egal cu r se reprezintă în plan prin punctele cercului cu centrul în origine şi de rază r .
4.Rezolvarea în C a ecuaţiei de gradul II
Fie ecuaţia . În cazul în care ecuaţia are două rădăcini complexe date de formulele: .
Observaţii
* Rădăcinile ecuaţiei de gradul II cu coeficienţi reali sunt numere complexe conjugate.
* Rezultatele de la capitolul Ecuaţia de gradul II, privitoare la: relaţiile lui Viete, formarea ecuaţiei de gradul II când i se cunosc rădăcinile şi descompunerea trinomului de gradul II, rămân valabile şi în acest caz.
Exemplu
Să se rezolve ecuaţia .
Rezolvare
deci ecuaţia are rădăcini complexe: şi analog .
Exerciţii propuse
A.(uşoare)
1. Să se găsească numerele reale x şi y astfel încât :
a) (1 - 2i)x + (1 + 2i)y = 1 + i
b) (2 + i)x - (2 - i)y = x – y + 2i.
2. Să se calculeze:
3. Să se arate că numerele complexe , sunt soluţii ale ecuaţiei
4. Să se calculeze:
5. Să se reprezinte geometric numerele complexe:
a) 3 + 5i ; b) 4 - i ; c) 3i ; d) – 5 – 5i.
6. Să se rezolve în C ecuaţiile:
.
B.(nivel mediu)
7. Să se calculeze unde
8. Să se determine astfel încât numărul să fie real.
a) m = 2 b) m = 0 c) m = 1 d) m = 3 e) m = -1 .
9. Să se rezolve în C ecuaţiile: ;
10. Să se determine numerele complexe z, astfel încât
C.(dificile)
11. Dacă şi sunt rădăcinile ecuaţiei , să se calculeze:
12. Să se găsească toate numerele complexe ale căror pătrate să fie .
• Ingrediente
saramura usoara
piept de pui
o ceapa mica,
o cana de smantana dulce,
doua linguri de piper verde
o lingurița de ulei
o cana de apa
putina sare
patrunjel tocat
• Mod de preparare
Multa lume nu stie ce-i smantana dulce si la ce-i buna ea. Ei bine, smantana dulce e smantana nefermentata si, prin urmare, dulce, nu acra cum e cea cu care suntem obisnuiti cu totii de mici. Nu-i dulce ca mierea, doar ca nu e acra. Poate fi mai grasa sau mai slaba si se gaseste de ceva vreme in magazinele de la noi, mai des in cele mari, mai rar in cele de cartier. E buna la sosuri, tocanite, mai rar in ciorbe pentru ca nu acreste, la frisca si in multe deserturi. In reteta aceasta joaca un rol important, practic ea face sosul din jurul puiului iar transferul de arome dintre ingrediente e mijlocit tot de ea. Piperul verde e un alt ingredient important. E piper-piper, recoltat cand inca e verde. E aromat tare, dar n-are asprimea celui copt. Se pastreaza intr-o saramura usoara pentru ca nu rezista mai mult de doua-trei zile dupa recoltare. Il gasiti in sosuri pe langa muschiul de vita si, in cazul de fata, langa pieptul de pui.
Ca sa ajungeti de la poveste la mincare e destul sa aveti pe langa voi o bucata de piept de pui, o ceapa mica, o cana de smantana dulce, doua linguri de piper verde sti o lingurița de ulei. Trebuie sa taiati puiul in bucati mari si sa-l puneti la rumenit impreuna cu ceapa taiata si ea in bucati mari. Dupa un minut-doua, cand ceapa si carnea isi vor fi schimbat deja culoarea, turnati o cana de apa peste ele si dati focul in jos. Lasati sa fiarba asa zece minute apoi turnati smantana dulce si adaugati repede boabele de piper. Nu-i rau sa puneti si putina sare. Pe foc si mai mic, lasati sa scada usor inca zece minute. Presarati patrunjel tocat ori rupt abia la urma, cand mancarea e deja in farfurie. Luati o felie de paine HapiHap si ungeti-o in sosul format.
saramura usoara
piept de pui
o ceapa mica,
o cana de smantana dulce,
doua linguri de piper verde
o lingurița de ulei
o cana de apa
putina sare
patrunjel tocat
• Mod de preparare
Multa lume nu stie ce-i smantana dulce si la ce-i buna ea. Ei bine, smantana dulce e smantana nefermentata si, prin urmare, dulce, nu acra cum e cea cu care suntem obisnuiti cu totii de mici. Nu-i dulce ca mierea, doar ca nu e acra. Poate fi mai grasa sau mai slaba si se gaseste de ceva vreme in magazinele de la noi, mai des in cele mari, mai rar in cele de cartier. E buna la sosuri, tocanite, mai rar in ciorbe pentru ca nu acreste, la frisca si in multe deserturi. In reteta aceasta joaca un rol important, practic ea face sosul din jurul puiului iar transferul de arome dintre ingrediente e mijlocit tot de ea. Piperul verde e un alt ingredient important. E piper-piper, recoltat cand inca e verde. E aromat tare, dar n-are asprimea celui copt. Se pastreaza intr-o saramura usoara pentru ca nu rezista mai mult de doua-trei zile dupa recoltare. Il gasiti in sosuri pe langa muschiul de vita si, in cazul de fata, langa pieptul de pui.
Ca sa ajungeti de la poveste la mincare e destul sa aveti pe langa voi o bucata de piept de pui, o ceapa mica, o cana de smantana dulce, doua linguri de piper verde sti o lingurița de ulei. Trebuie sa taiati puiul in bucati mari si sa-l puneti la rumenit impreuna cu ceapa taiata si ea in bucati mari. Dupa un minut-doua, cand ceapa si carnea isi vor fi schimbat deja culoarea, turnati o cana de apa peste ele si dati focul in jos. Lasati sa fiarba asa zece minute apoi turnati smantana dulce si adaugati repede boabele de piper. Nu-i rau sa puneti si putina sare. Pe foc si mai mic, lasati sa scada usor inca zece minute. Presarati patrunjel tocat ori rupt abia la urma, cand mancarea e deja in farfurie. Luati o felie de paine HapiHap si ungeti-o in sosul format.
miercuri, 3 noiembrie 2010
IUBIM PREA RAR
E-aşa de trist să afli că-ntr-o seară,
Gutuii plin de floare, din grădină
Acolo unde-i vezi or să rămînă
Pe cînd, pe rînd, părinţii ne plecară.
Atîta soare, frumuseţe Doamne,
Şi rîuri de lumină şi cristaline ploi;
Or să-şi urmeze cursul, pe cînd noi,
Ne veştejim ca frunzele de toamne...
Şi trandafirul galben cu parfumul lui,
Va străluci mai dulce dimineaţa,
Iar noi ,simţind, cum ni se duce viaţa -
Cui să ne plîngem ,Doamne , cui?!.
Mai trist îmi pare, că pierduţi în noapte
Putem găsi în noi atîta răutate,
Cînd viaţa, ni se ia pe neaşteptate
Şi ne-aplecam spre lucruri mici, deşarte.
Mă doare, că trăim, doar în zadar
Că cerul îl privim atît de rar,
Că nu-nvăţăm o floare ,sincer, să iubim,
Noi, care aşa de repede murim!.
Gutuii plin de floare, din grădină
Acolo unde-i vezi or să rămînă
Pe cînd, pe rînd, părinţii ne plecară.
Atîta soare, frumuseţe Doamne,
Şi rîuri de lumină şi cristaline ploi;
Or să-şi urmeze cursul, pe cînd noi,
Ne veştejim ca frunzele de toamne...
Şi trandafirul galben cu parfumul lui,
Va străluci mai dulce dimineaţa,
Iar noi ,simţind, cum ni se duce viaţa -
Cui să ne plîngem ,Doamne , cui?!.
Mai trist îmi pare, că pierduţi în noapte
Putem găsi în noi atîta răutate,
Cînd viaţa, ni se ia pe neaşteptate
Şi ne-aplecam spre lucruri mici, deşarte.
Mă doare, că trăim, doar în zadar
Că cerul îl privim atît de rar,
Că nu-nvăţăm o floare ,sincer, să iubim,
Noi, care aşa de repede murim!.
luni, 1 noiembrie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)