REPREZENTARI IN GeoGebra

Matematica nu e naspa!

Matematica si modelarea personalitatii

Matematica si viata

Matematica

” MATEMATICA ESTE REGINA ŞTIINŢELOR „ (Carl Friederich Gauss)

”  Intrarea în cetatea cunoaşterii se face pe podul matematicii ”  , spunea profesorul universitar Ştefan Bârsănescu. Indiferent în ce domeniu va lucra, omul zilelor noastre, şi cu atât mai mult omul viitorului, trebuie să posede o bună pregătire matematică. Matematica este mai mult decât o ştiinţă; este un act de cultură, este unul din modurile fundamentale ale gândirii umane.

  Pentru a-şi extinde capacitatea  de înţelegere a fenomenelor ce ies de sub incidenţa simţurilor sale mărginite, omul foloseşte alături de alte modalităţi de cunoaştere şi cunoaşterea matematică…

  Matematica este disciplina care, prin însăşi esenţa ei – de ştiinţă a structurilor creatoare de modele  şi limbaje ştiinţifice  ale realităţii, ce foloseşte cu precădere modele analogice – poate şi are menirea de a forma o gândire investigatoare, creatoare, o apropiere de necunoscut printr-un adevărat stil de cercetare.

  Matematica îşi dovedeşte importanţa deosebită participând cu mijloace proprii la dezvoltarea personalităţii nu numai sub aspect intelectual, ci şi sub aspect estetic şi moral, motiv pentru care se completează  foarte bine cu alte discipline cum ar fi : literatura, muzica, arta, etc.

  Matematica este nu numai interesantă şi frumoasă, ea nu oferă numai bucurie, ci este şi utilă. Oricine ştie că fără matematică, tehnica noastră modernă n-ar fi posibilă, că ea a pătruns ca aerul în toate domeniile vieţii  moderne, iar viitorul depinde de matematică, după cum bine a spus matematicianul Grigore Moisil:

„ Matematica va fi limba latină a viitorului, obligatorie pentru toţi oamenii de ştinţă. Tocmai pentru că matematica permite accelerarea maximă a circulaţiei ideilor ştiinţifice. ”

Geometria ca suport al creaţiei

 Geometria este prima ştiinţă care s-a apropiat cel mai mult de artă şi s-a implicat împreună cu aceasta în evoluţia culturii. Geometria nu s-a născut numai din “agrimensura”, cum se menţionează uneori, ci cu mult înainte, din nevoile de descriere şi folosire a obiectelor şi fenomenelor naturii, în special pe calea vizualului. Chiar dacă astronomia datează dintr-o vreme şi mai îndepărtată, observaţiile astronomice, total empirice, nu au devenit utilizabile decît atunci când geometria a atins o anumită dezvoltare. Esenţă a formei şi mişcării pămînteşti şi cereşti, lumină şi umbră, ritm, creştere, viziunea umană însăşi, geometria s-a născut odată cu cioplirea pietrei şi pictura rupestră.

Solomon Marcus – „Şocul matematicii“

„Matematica este ca urcuşul la munte. Efortul este răsplătit de privelişti măreţe. Ca şi pe munte, ascensiunile în matematică sunt frumoase dacă nu eşti obsedat doar de locul unde vrei să ajungi şi dacă eşti în stare să savurezi tot ceea ce întâlneşti pe parcurs.“

Gluma lui e la puterea x

Făt Frumos şi cu zmeul pregăteau să se se bată pentru Ileana Cosânzeana.
– În ce vrei să ne batem?, întreabă zmeul. În derivate să ne derivăm, sau în integrale să ne integrăm?
– Hai în derivate, că-i tangenta mai dreaptă.
S-au derivat o dată, zmeul s-a făcut un pic mai mic, dar Făt Frumos a rămas la fel. La a doua derivare, zmeul s-a făcut şi mai mic, iar Făt Frumos a rămas la fel. La a treia derivare, zmeul era căt un deget de mare. Cu ultimele puteri, zmeul îl întreabă pe Făt Frumos, care era uriaş acum în comparaţie cu mini zmeul:
– Făt Frumos, cum de tu ai rămas la fel, că doar ne-am derivat amândoi?
– Păi, zice Făt Frumos, eu sunt fiul lui ELAIX!

INTELIGENTA LOGICO-MATEMATICA

Matematica

Matematica este stiinta cu poteci

Cum se explică întâlnirea fertilă dintre gândirea matematică a omului şi tiparele lumii fizice?

Chiar în miezul preocupărilor ştiinţifice, ce urmăresc să descrie cât mai precis modul cum se petrec fenomenele fizice ale lumii înconjurătoare, se ascunde una dintre cele mai tulburătoare întrebări ale ştiinţei! Cum se explică întâlnirea fertilă dintre gândirea matematică a omului şi tiparele lumii fizice? O astfel de întrebare are rost, pentru că şi mintea omului, prin matematica ei, strâns legată de gândire, şi natura înconjurătoare, prin ordinea şi armoniile ei, par să vorbească aceeaşi limbă!

Întrebarea este cu atât mai stringentă, dacă ne gândim că judecăţile şi conceptele matematice sunt obiecte ale minţii omeneşti, create în hotarele ei lăuntrice, în vreme ce toate celelalte realităţi concrete, descrise atât de precis de matematică, se află în ambientul înconjurător, aşadar în afară.

Deci, chiar dacă nu vedem tot ceea ce ne înconjoară, cu rezoluţie infinită, chiar dacă nu sesizăm întru totul fenomenele fizice şi părţile lor, putem totuşi dezvolta raţionamente şi instrumentar matematic capabile să descrie o parte importantă din lumea situată dincolo de simţuri. Se dezvăluie cumva că matematica reprezintă un pod ce prelungeşte sensibilitatea simţurilor, un fel de putere de sesizare interioară, o vedere a minţii capabilă să surprindă ceea ce ochii nu pot vedea, ceea ce simţurile nu mai pot sesiza.

Ei bine, calea aceasta a matematicienilor, către surprinderea realităţii fizice, se dovedeşte, aşa cum spun cercetătorii, uimitor de eficientă! Chiar dacă, de multe ori, pe drumul descrierii naturii, ei nu mai sunt călăuziţi de simţuri. Încredinţarea privind veridicitatea celor descoperite vine, în aceste cazuri, şi din interior, din cuprinsul demonstraţiilor şi calculelor! Verificarea directă, prin simţuri, nu mai e un criteriu indispensabil al ştiinţei! (Situaţia aceasta aminteşte de episodul evanghelic al cărui protagosnist a fost Sfântul Apostol Toma. S-a încetăţenit, cumva, în forma unui principiu, verificarea directă a oricărui eveniment pentru a fi sigur că el s-a petrecut întocmai. Până nu văd, nu cred!)