În sensul delimitării matematica are trei tendințe specifice:

 studiul structurii, spațiului şi al schimbărilor.

○Studiul structurii se bazează ȋn mod generic pe teoria numerelor: inițial studiul numerelor naturale, numere pare,numere impare apoi numere ȋntregi, continuând cu numere raționale şi ȋn sfârşit numere reale, ȋntotdeauna corelate cu operațiile aritmetice ȋntre acestea, toate acestea facând parte din algebra elementară, asigurând cultura generală.

○Studiul spațiului porneşte ȋn mod natural de lag eometrie, ȋncepând de la geometria euclidiană şi trigonometria familiară ȋn trei dimensiuni şi generalizată apoi la geometrie neeuclidiana, care joaca un rol esențial inteoria relativității-cultura de specialitate precum şi interdiscipliniaritate. O tendință importantă ce se manifestă ȋn evoluția ȋnvățămâtului contemporan este interdisciplinaritatea. Aceasta oferă posibilitatea corelarii conținuturilor conceptuale, metodologice şi practice ale diferitelor discipline.

○Studiul schimbării este o necesitate mai ales ȋn cazul ştiintelor naturale, unde măsurarea şi predicția modificărilor unor variabile este esențiala.Calculul diferențial a fost creat pentru acest scop, pornind de la definiția relativ naturală afuncțiilor dintre diverse dimensiuni şi rata lor de schimbare ȋn timp, metodele de rezolvare ale acestora fiind ecuațiile diferențiale. Din considerente practice, este convenabil să se folosească numerele complexe ȋn aceasta ramură.