Ştiaţi că?

Pentru a putea cunoaşte primele 11 zecimale ale lui π e suficient să reţineţi versurile:
„Aşa e uşor a scrie orişicare
Un simbol creat din multe zecimale”

Numărul literelor fiecărui cuvânt dă valoarea lui π=3,14159265358

ISTORIA SE REPETA!

1. Istoria se repeta dar la alta scara.
2. Prost sa fi noroc sa ai!
3. Traieste-ti viata ta nu a altora!
4. Cel mai bun prieten al omului este cartea.
5. Nevasta te urca nevasta te coboara. Daca e proasta poate te si omoara!

Am invatat

CITESTE PINA LA SFIRSIT...... .
Am invatat.... ca nimeni nu este perfect...
Pina cind nu te indragostesti....
Am invatat ...ca viata e dura...
Dar eu si mai si!!!
Am invatat ... ca sansele nu trebuie niciodata sa le pierzi.
Acelea pe care le pierzi tu le prinde din zbor o alta persoana.
Am invatat ca atunci cind porti pica si amaraciune fericirea se duce in alta parte.
Am invatat...Ca ar trebui mereu folosite vorbe bune...
Pentru ca miine poate va trebui sa le retragi..
Am invatat ca un suris e un mod economic
pentru a-ti imbunatati aspectul.
Am invatat ca nu pot sa aleg cum ma simt...
Dar pot mereu sa fac cite ceva.
Am invatat....ca atunci cind fiul tau nou nascut iti tine degetul in micul lui
pumn...... s-a lipit de tine pentru toata viata.
Am invatat...ca toti vor sa traiasca in virful muntelui...Dar toata fericirea si
cresterea au loc in timpul urcusului.
Am invatat .....ca trebuie sa te bucuri de calatorie si sa nu te gindesti doar la scopul ei..
Am invatat ....ca e mai bine sa dai sfaturi doar in doua situatii....
Cind sint cerute si cind de ele depinde viata cuiva..
Am invatat ca cu cit irosesc mai putin timpul... mai multe lucruri reusesc sa fac.

De la Nora

Un soldat american, inainte de a pleca pe front, s-a dus la biblioteca si a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decat cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donata bibliotecii de catre persoana care scrisese comentariile. Asa ca numele si adresa ei erau scrise pe carte.

Plecat pe front, a decis sa-i scrie acestei doamne. I-a spus cat de mult l-a impresionat cartea si ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cartii. Si ea i-a scris inapoi. Asa au inceput sa corespondeze si, cu cat isi scriau, relatia lor devenea din ce in ce mai puternica.

Intr-una din scrisori, el i-a scris si a rugat-o sa-i trimita o fotografie. Ea i-a spus ca daca se simte apropiat de ea si daca dragostea lui este adevarata, nu va conta cum arata. Asa ca nu i-a trimis nicio fotografie.

Cand s-a terminat razboiul si el s-a intors in SUA, si-au dat intalnire in New York, in Grand Central Station. Ca sa se recunoasca, ea l-a rugat sa tina cartea in mana, iar ea va avea un trandafir.

Asa ca in acea zi, intr-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte in mana cauta o femeie cu un trandafir in mana. Va dati seama ce asteptari avea? Era pe punctul de a-si gasi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o vazuse niciodata.

Asteptand, a vazut o fata superba, imbracata intr-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a indreptat catre el si… era minunata. Era dincolo de orice imaginatie. Iar el s-a uitat si a vazut ca ea nu avea niciun trandafir. Langa el s-a oprit o doamna in varsta. Avea un trandafir in mana.

Va puteti imagina? Tanara superba si doamna care nu arata foarte bine, dar cu un trandafir in mana. Si nu era frumoasa, chiar destul de urata si imbatranita. Voi ce ati fi ales? Persoanei cu trandafirul ii stia sufletul de care se indragostise. Asa ca s-a indreptat spre doamna urata cu trandafirul, in timp ce tanara frumoasa s-a oprit la cativa pasi de el, l-a privit si l-a intrebat:

- Vii cu mine soldat?

Iar inima lui era sfasiata. Alegeri... Decizii... S-a gandit un minut. In timp ce tanara se indeparta de el, lucrurile corecte l-au determinat sa aleaga: si-a continut drumul catre persoana in varsta care tinea trandafirul in mana, s-a apropiat de ea si i-a zis:

- Buna ziua, si a invitat-o la cina.

Iar aceasta i-a spus:

- Fiule, nu stiu ce se intampla aici, dar tanara imbracata in verde care tocmai a trecut pe langa tine, m-a rugat sa tin in mana acest trandafir si mi-a spus ca, daca vei veni la mine, sa-ti spun ca te asteapta la restaurant...

Schimbul intre generatii

Diferenta de mentalitate intre parintii si adolescentii din ziua de astazi a inceput sa joace un rol important in ceea ce priveste consolidarea unor relatii de prietenie. Daca in trecut parintii nostrii nu se puteau bucura de libertate, de modernitate si nu in ultimul rand de o societate deschisa la oportunitati si provocari, in prezent lucrurile se afla la polul opus.
Vedem la tot pasul tineri care isi traiesc libertatea fara nicio limita, nu tin cont de parerile celor din jur si nu fac altceva decat sa se distreze la intensitate maxima.

Singura conditie pentru a ne putea bucura de distractie se bazeaza pe o conditie sociala cat mai buna, deoarece fara bani nu avem oportunitatea sa ne satisfacem cele mai mici placeri.

Din cauza acestor elemente apar controverse intre noi si parinti, mai ales cand vine vorba de tendintele actuale de moda sau pur si simplu in momentul in care vorbim de stilurile de muzica si ne alegem prieteni care din diverse motive nu sunt pe placul parintilor.

Prieteniile pe care le legam, asa-zisul ,,anturaj’’ provoaca in cele mai multe cazuri probleme cu parintii, deoarece daca incepem sa avem unele obiceiuri, placeri, parintii incep sa ne invinovateasca amicii pentru comportamentul si atitudinea noastra.

Este adevarat ca au existat si cazuri in care anturajul a distrus persoane constiincioase si le-a transformat in oameni care si-au pierdut valoarea, respectiv respectul primit de societate pana in momentul de fata. Totusi nu trebuie sa exageram, deoarece depinde de fiecare din noi pe ce drum vrem sa mergem, mai ales ca avem si noi perspective, idealuri in viata si vrem sa le demonstram cunoscutilor care este adevarata noastra valoare.

In plus, daca suntem puternici vom sti sa ne alegem prietenii, sa-i citim si mai presus de toate sa ne indepartam de grupul respectiv daca realizam ca nu este ceea ce ne dorim.

Pe de o parte este normal sa existe aceste dispute, pentru ca in trecut parintii nostrii indiferent daca se bucurau sau nu de libertate nu aveau atatea sanse sa se distreze chiar daca si atunci ieseau in oras, se duceau la film, la spectacole.

Cu toate acestea asa cum spun si ei nu existau atatea pericole cum se intampla astazi, deoarece exista mai multa disciplina si respect, iar tinerii nu cadeau in capcana drogurilor, a alcoolului asa cum se intampla din pacate in prezent in societatea noastra.

Totusi sunt de parere ca ar trebui sa ne inteleaga si nu ar trebui sa mai existe divergente intre cele doua tabere, pentru ca pana la urma daca stim sa ne distram cu masura nu se poate intampla nimic grav.

Adolescentii de acum nu ar trebui sa-si condamne parintii pentru simplul fapt ca sunt mai duri cateodata, deoarece desi de cele mai multe ori ne deranjeaza cu grija lor, noi ii vedem ca pe niste ,,dusmani’’ care nu fac altceva decat sa ne fie impotriva la fiecare actiune pe care o realizam.

Probabil majoritatea tinerilor au auzit de la parintii lor ca este normal sa fii ingrijorat si sa exagerezi atunci cand ai copiii, urmata de ideea potrivit careia asa o sa fim si noi la randul nostru cand vom deveni parinti. Personal ii inteleg cateodata ca sunt ingrijorati, dar de cele mai multe ori mi se pare ca exagereaza si in plus daca ni s-ar accorda mai multa incredere si nu ne-ar mai trata ca pe o generatie ,,pierduta’’ poate ne-am mai schimba si noi putin.

Sincer e mai mult decat imposibil sa nu existe un conflict intre generatii, mai ales ca noi ne dorim sa fim liberi, sa nu dam explicatii si in final sa fim lasati sa ne distram.

Daca gasim o cale de mijloc, adica sa ne multumim si pe noi, sa ne oferim ceea ce vrem fara sa renuntam la placerile zilnice, dar in acelasi timp sa nu-i deranjam nici pe cei din jur, atunci mai mult ca sigur vom diminua conflictul existent intre generatii.

Cu dedicatie pentru parinti si copii!

Ana-Maria BARBU

Râsul la mormânt Autor: Mircea Cărtărescu

Provin dintr-o familie săracă. Nu mă laud cu asta, dar nici nu pot s-o uit.

Mircea CărtărescuSursa: Mediafax

Una dintre cele mai persistente amintiri ale mele e despre părinţii mei care, seară de seară, timp de treizeci de ani, cât am locuit cu ei, făceau socoteala tuturor cheltuielilor de peste zi. Niciodată nu le ajungeau banii. În casă erau un singur salariu şi patru persoane.

Azi, părinţii mei trăiesc dintr-o singură pensie şi, credeţi-mă, nu dintre cele nesimţite. Eu însumi ştiu prea bine ce înseamnă sărăcia. Am cunoscut cozile şi frigul dinainte, am cunoscut inflaţia înnebunitoare de după. Timp de douăzeci de ani nu am câştigat nimic din scrisul meu, am trăit din salariul de profesor şi am susţinut din el o familie.


Cunosc şi eu socotelile de fiecare seară şi trasul de bani până la chenzină. E motivul pentru care n-am putut fi niciodată un om de dreapta sau, mai curând, am putut fi raţional, dar niciodată sufleteşte. Fără să fiu nici un om de stânga, ştiu de ce e nevoie de protecţie pentru cei slabi, cei fără noroc, fără şanse, pentru cei care nu fac faţă într-o lume a performanţei. Sunt la mijloc între cruzime şi populism, fără să ader nici la una, nici la alta. Nu pot aproba, deci, îngrozitorul sacrificiu care se cere astăzi compatrioţilor mei, chiar dacă mi se spune că e „răul cel mai mic”.

Nu pot înţelege de ce oamenii cei mai amârâţi din România de azi, cei cu viaţa cea mai năpăstuită, cu veniturile cele mai mici trebuie să-şi ia ultima bucată de pâine de la gură ca să salveze statul român. Mi se spune că statul român nu-i poate susţine, dar statul român uită să-mi explice cum se face că a tolerat, odată cu creşterea sărăciei generale, o creştere nemaiauzită a bogăţiei speciale. Nu mi se explică în ce fel am ajuns, în doar douăzeci de ani, o ţară de tip sud-american, în care câteva sute de familii posedă o bogăţie egală cu a sute de mii de alte familii.

Niciodată nu mi s-a explicat cum, prin ce mecanisme legale, a putut fi posibil să creşti ca venituri, în câţiva ani, de la zero lei şi zero bani, la miliarde. Prin ce forme legale, prin ce privatizări legale, prin ce licitaţii legale, de douăzeci de ani încoace, sub toate guvernările, fără excepţie, România a fost împărţită în câteva sute de bucăţi care-au fost dăruite câtorva sute de oameni?

Nu vreau să înţelegeţi că sunt adeptul „haiduciei” fiscale. Nu cer naţionalizări, confiscări şi deposedări de avere. Nu sunt anticapitalist şi ştiu că, în clasa de mijloc, există oameni care au câştigat cinstit, cu o risipă enormă de muncă şi inteligenţă, fiecare ban de care se bucură azi. Nu orice avere este însă sănătoasă, nu orice avere e sursă de bunăstare generală. Cele mai multe averi de la noi sunt obscene, maladive cumulări obţinute prin reţele subterane politico-economice. Ele nu îmbogăţesc, ci sărăcesc, secătuiesc statul de puterile sale, îi distrug sistemul judiciar, îl împotmolesc în corupţie.

Nu cer confiscarea , ci verificarea lor, elucidarea împrejurărilor în care câteva mii de oa meni au ajuns putred de bogaţi prin conspiraţie securistică, furt calificat şi trafic de influenţă. Clasa politică de la noi trebuie odată să înţeleagă că, sub oblăduirea ei, a apărut un stat al nedrep tăţii sociale, că impasul în care suntem azi i se datorează în întregime şi că e măcar în interesul ei, dacă nu al ţării, să schimbe starea de fapte. Căci un stat nedrept social şi fără respectul legilor va fi întotdeauna un stat instabil, primitiv, cu o clasă politică ameninţată. Un stat dispreţuit, pe drept cuvânt, de lumea civilizată.

Am mai spus-o: în România nu există, ca pretutindeni, corupţi, ci un sistem al corupţiei. Este mecanismul care produce sărăcia, conspiraţia care subminează statul. De aceea este monstruos şi nedrept să-i pedepseşti a doua oară pe cei săraci şi să te prefaci mai departe că nu-i vezi pe cei vinovaţi de sărăcia lor.

Nu este cinstit să tai un sfert din salariul unui medic sau al unui profesor, să ştirbeşti venitul, oricum insuficient, al unui pensionar ca să scoţi ţara din groapa de acum. Nu este nici eficient. Poate vom ieşi basma curată de data asta, dar vom cădea imediat în groapa următoare, căci statul român, aşa cum e el azi, nu poate să nu fie sărac.

Cu atât mai cinice, „ca râsul la mormânt” ar fi spus Eminescu, sunt exerciţiile de demagogie de pe canalele mercenare de televiziune, unde vezi zilnic mogulii plângând cu lacrimi de crocodil soarta celor pe care ei înşişi i-au adus în sapă de lemn, prin subminarea continuă a statului de drept. Niciodată hoţii n-au strigat mai tare „prindeţi hoţii!”

Poveşti despre matematică şi matematicieni

In zilele noastre, cuvântul zero este unul cunoscut de toată lumea şi folosit frecvent în diferite expresii. Dar lucrurile nu au stat întotdeauna aşa. Zero este un număr foarte special, diferit ca şi comportament de toate celelalte numere, iar existenţa sa a dat multe bătăi de cap matematicienilor, dar şi filozofilor.

La origine, numerele au fost inventate din motive foarte practice: nevoia de a număra oile, măsurarea şi delimitarea pământului deţinut de cineva, sau socotirea trecerii timpului. Dar pentru aşa ceva nu era nevoie de zero (nimeni nu vrea să ţină evidenţa celor zero oi pe care le are), iar oamenii s-au descurcat foarte bine şi fără el. Asta până când a apărut necesitatea de a scrie numere ceva mai mari. Atunci, cam prin anul 300 î.Cr., babilonienii au inventat un simbol care semnifica un loc gol pe abac, introducând astfel folosirea claselor şi ordinelor în numeraţie. Nu contează că babilonienii aveau un sistem de numeraţie în baza 60, foloseau cuie în loc de cifre, iar zero era reprezentat prin două cuie oblice... începutul a fost făcut.

Valoarea unui număr este dată de locul pe care îl ocupă în şirul numerelor naturale. Dar 0 nu a avut iniţial niciun loc în acest şir, pentru că nu era decât un simbol care semnifica nimicul. Tocmai de aceea, grecii şi romanii l-au respins din motive filozofice, căci nu puteau concepe existenţa neantului. Chiar şi din calendarele lor lipsea anul 0: anul 1 î.Cr. era urmat de anul 1 d.Cr. Mayaşii au fost singurii care au inclus numărul 0 în calendarul lor, dar din păcate calendarul nostru actual este de origine romană. Acest lucru a dus la o o întreagă dispută în zilele noastre: care este primul an al secolului XXI, 2000 sau 2001?

Revenind la aflarea poziţionării lui 0 în şirul numerelor naturale, este suficient să facem o simplă numărătoare inversă din 1 în 1. Din 3 scădem 1 şi ajungem la 2, din 2 scădem 1 şi obţinem 1, din 1 scădem 1 şi obţinem nimic, adică 0. Deci ordinea firească este 3, 2, 1, 0. Prin urmare, cifra 0 este cea care separă numerele pozitive de cele negative.

Teama grecilor antici faţă de 0 era întemeiată, deoarece acest număr se comporta ca niciun altul, sfidând legile operaţiilor matematice. De exemplu, dacă adunăm un număr cu el însuşi, acesta se modifică (3 + 3 = 6). Dar zero plus zero dă tot zero. La înmulţire şi împărţire, lucrurile stau şi mai rău. Operaţia de înmulţire înseamnă multiplicare, deci rezultatul ei ar trebui să fie mai mare sau egal cu numerele înmulţite (2 × 4 = 8). Dar acest lucru nu se întâmplă la înmulţirea unui număr cu 0, rezultatul fiind tot 0.

Însă fenomenul cel mai fascinant are loc la împărţirea cu 0. Mult timp, matematicienii au încercat din răsputeri să dea sens acestei operaţii. Ei au gândit că, din moment ce împărţirea este operaţia inversă înmulţirii, pot face următorul raţionament:
Am fost de acord că orice număr înmulţit cu 0 dă 0. Deci 2 × 0 = 0. Acum, dacă împărţim egalitatea prin 0, trebuie să obţinem (2 × 0) : 0 =0 : 0. Dar cum în partea stângă am împărţit la acelaşi număr cu care înmulţisem pe 2 iniţial, rezultatul ar trebui să fie 2. Deci 2 = 0 : 0. Dar dacă repetăm procedeul pornind de la 5 × 0 = 0, obţinem 5 = 0 : 0. Vasăzică, 2 = 5... ceea ce este evident incorect, chiar şi pentru un simplu numărător de oi.

Prin urmare, împărţirea la 0 nu prea are sens... pentru a evidenţia acest lucru, unii matematicieni cu simţul umorului au pornit de la ipoteza că totuşi are sens să împărţim la 0 şi au ajuns la concluzii absurde, dar foarte amuzante, cum ar fi: 1 + 1 = 42, J. Edgar Hoover a fost extraterestru sau, mai grav, Winston Churchill a fost un morcov! Oricât de distractive ar fi aceste concluzii, trebuie să admitem că împărţirea la 0 nu este posibilă, acordându-i lui 0 respectul cuvenit pentru puterile sale neobişnuite.

Din istoria Angliei

Data viitoare cind va spalati pe miini si apa e un pic mai rece decit v-ati dori, comparati situatia cu modul in care se spalau englezii prin anul 1500.

"Nu arunca pruncul odata cu apa in care te-ai spalat". Nuntile aveau loc in general in luna iunie, pentru ca singura baie din an se facea in luna mai si in prima luna a verii viitorii soti inca miroseau acceptabil. Oricum, corpul era deja imbibat de "miresmele" transpiratiei si ca sa mascheze cit de cit mirosul neplacut, miresele purtau in brate un buchet de flori (de aici a ramas obiceiul buchetului purtat de mireasa!) ; "Cada" era,de fapt, un butoi mare, plin cu apa calda.
Stapinul casei avea privilegiul de a se imbaia primul, in apa curata. In aceeasi apa urmau la spalat, rind pe rind, fiii si restul persoanelor de sex masculin din familie. Apoi venea rindul femeilor si, la sfirsit, al copiilor, in ordinea descrescatoare a virstelor.
In final, apa era atit de murdara, incit! puteai pierde un bebelus prin ea. De atunci dateaza la britanici vorba "Nu arunca pruncul odata cu apa in care te-ai spalat".
Regina Elisabeta I a Angliei a ramas celebra si prin urmatoarea declaratie, facuta cu mandrie: "Fie ca e nevoie sau nu, eu o data la trei luni ma spal !"
"Ploua cu pisici si ciini" (It's raining cats and dogs)
Casele erau acoperite cu snopi de paie sau coceni, fara scinduri dedesubt. Acoperisul casei era singurul loc in care animalele se puteau adaposti de frig. Drept pentru care ciinii, pisicile si alte vietati mai mici (soareci, gindaci etc.) se cuibareau in paiele care acopereau casa. Cind ploua, paiele deveneau alunecoase si animalele cadeau uneori direct peste oameni. In acea perioada a aparut zicala "Ploua cu pisici si ciini". Adapostirea animalelor in acoperis a fost si motivul pentru care s-a inventat baldachinul. Insecte sau diverse materii fecale puteau murdari asternutul la orice ora. Cineva a avut geniala idee de a intinde deasupra patului un cearsaf, pentru protectie ...
Bogatasii isi faceau podeaua casei din dale de piatra,care deveneau alunecoase pe vreme umeda.
Pentru marirea aderentei in timpul mersului, se presara prin casa pleava. Reimprospatate succesiv, straturile! de pleava amestecata cu apa atingeau uneori grosimi apreciabile. La deschiderea usii de la intrare, exista pericolul ca amestecul de pleava cu apa sa curga afara din casa.Problema a fost rezolvata prin inventarea pragului. "Farfurii din coaja de piine" Pe vremea aceea, in fiecare bucatarie exista un cazan metalic mare,atirnat deasupra focului, pentru gatit. Carnea era destul de rara, asa ca oamenii mincau mai mult fiertura de legume. In zeama ce raminea de seara se adaugau a doua zi apa si legumele si tot asa...
Astfel, o parte din mincare ajungea sa fie veche de saptamini. Cei mai instariti mincau din vase realizate dintr-un aliaj care continea si plumb, pentru ca acesta putea fi prelucrat mai usor. Alimentele acide dizolvau plumbul, care ajungea in organism si provoca otravirea sau chiar moartea. Din aceasta cauza, rosiile au fost
considerate in urmatorii 350 de ani ca fiind otravitoare. Saracii mincau din niste bucati de lemn scobite, care tineau loc de farfurii. Vasele se mai faceau si din piine foarte veche,din care se scotea miezul si care rezistau citeva mese bune. Ambele variante de "farfurii" nu erau spalate niciodata dupa folosire. De aceea, se! intimpla des ca vasele sa faca viermi...Piinea se impartea intre membrii familiei, in functie de statutul fiecaruia. Cei care munceau capatau coaja inferioara, din
partea de jos a piinii, restul familiei - partea din mijloc, mai mult miez - iar oaspetii primeau coaja superioara.
"Salvat de clopotel"
Cei care din greseala erau ingropati de vii erau salvati de un clopotel. Pentru baut rachiu sau whisky erau folosite cesti din plumb.Combinatia alcool-plumb fiind atit de toxica incit ii scotea pe multi din uz pentru citeva zile. Chefliii gasiti intinsi pe marginea drumului erau considerati morti si pregatiti pentru inmormintare.Inainte insa de a fi ingropati li se mai dadea o sansa - erau asezati pe
masa din bucatarie timp de citeva zile.Asteptind ca "mortul" sa-si revina - ceea ce se intimpla de multe ori -rudele si prietenii mincau si beau in jurul mesei. Asa a
aparut obiceiul priveghiului. Teritoriul Angliei este locuit de multi,
multi ani,asa ca, la inceputul secolului al XVI-lea, a inceput sa fie criza de locuri de veci. Solutia a fost scoaterea sicrielor mai vechi, depunerea osemintelor in niste depozite si refolosirea spatiului pentruun mort "proaspat".La deschiderea vechilor sicrie s-a constatat ca unul din 25 era zgiriat de unghii pe interior.
Dindu-si seama ca unii semeni ai lor au fost ingropati de vii, englezii au inventat un mecanism de salvare a celor ingropati de vii. De mina"mortului" era legata o sfoara, care, printr-o gaura in sicriu,era legata la un clopotel, montat linga mormint. Patrulele din cimitir supravegheau clopoteii. De aici vine vorba "saved by the bell"("salvat de clopotel").

Sa mai zica cineva ca istoria e plictisitoare.

Performante

Van Gogh a vândut un singur tablou pe perioada vieţii lui. Şi acesta surorii lui, pe un preţ infim. Asta nu l-a oprit, însă, să picteze peste 800 de tablouri.

In 1954, Jimmy Denny, managerul lui Grand Ole Opry, l-a concediat pe Elvis Presley după un singur concert. I-a spus: "Nu vei ajunge nicăieri, fiule. Mai bine te-ai întoarce la condus camioane".

Beethoven a fost considerat de către profesorii săi fără nicio şansă ca compozitor. Nu i-a ascultat însă, şi a compus 5 dintre cele mai bune simfonii ale sale fiind complet surd.

Albert Einstein nu a vorbit până la 4 ani şi nu a citit până la 7. Una din profesoare l-a descris ca fiind "încet la minte, nesociabil şi pierdut pentru totdeauna în vise prosteşti". A fost exmatriculat de la şcoală şi a pierdut admiterea la Politehnica de la Zurich. Totuşi, a învăţat să vorbească, să citească şi chiar să facă puţină mate, nu?

Michael Jordan şi Bob Cousy au fost daţi afară din echipa de baschet a liceului. Jordan spunea: " Am eşuat de nenumărate ori în viaţă. De aceea am reuşit."

Un expert spunea despre Vince Lombardi că: "Posedă cunoştinţe despre fotbal
minime şi o totală lipsă de motivaţie."

In 1944, Emmeline Snively, directoarea unei agenţii de moddeling, i-a spus modelei aspirante Norma Jean Baker, "Mai bine ai învăţa să fii secretară
sau ţi-ai găsi un soţ". Sunt sigură că ştiţi că Norma Jean a devenit Marilyn Monroe. Acum, cine are habar cine a fost Emmeline Snively?

Winston Churchill a rămas repetent când era pe clasa a 6-a. De fiecare dată când a candidat a fost înfrânt, până când a împlinit 62 de ani şi a devenit Prim Ministru. El a scris mai târziu: "Never give in, never give in, never, never, never, never - in nothing, great or small, large or petty - never give in except to convictions of honor and good sense. Never, Never, Never, Never give up."

Sigmund Freud a fost huiduit pe scenă când şi-a prezentat pentru prima oară
ideile comunităţii ştiinţifice din Europa. S-a întors la biroul lui şi a continuat să scrie.

Charles Darwin a renunţat la cariera în medicină şi către tatăl său i-a spus: "Nu-ţi pasă de nimic înafară de prins câini şi şobolani." În biografia lui, Darwin a scris: "Am fost considerat de tatăl meu şi de toti profesorii ca un băiat foarte obişnuit, de fapt chiar mai jos decât standardul mediu de inteligenţă." Cu siguranţă,a evoluat.

Profesorii lui Thomas Edison spuneau despre el că "e prea prost ca să înveţe ceva". A fost concediat de la primele două joburi ale sale, fiind considerat neproductiv. Ca inventator, a făcut 1000 de invenţii lipsite de succes, înainte de a reuşi să inventeze becul. Întrebat de un reporter cum s-a simţit să eşueze de 1000 de ori, Edison a spus: "Nu am eşuat de 1000 de ori. Becul a fost o invenţie cu 1000 de paşi."

Walt Disney a fost concediat de editorul unui ziar, pe motiv că nu are imaginaţie şi idei bune. A dat faliment de mai multe ori până să construiască Disney Land-ul. Dealtfel, propunerea parcului a fost refuzată pe motiv că nu ar atrage pe nimeni.

La 21 de ani, actriţei franceze Jeanne Moureau i s-a spus de către un director de casting că are capul prea curbat, că nu e destul de frumoasă şi că nu e îndeajuns de fotogenică pentru a face un film. A respirat adânc şi şi-a zis: "În regulă. Atunci cred că trebuie să fac totul în felul meu". După ce a făcut 100 de filme, în 1997 a primit premiul Academiei Europene de Film pentru Realizările de-a lungul Activităţii.

Charlie Chaplin a fost iniţial refuzat de către studiourile din Hollywood,pantonima sa fiind considerată un nonsens.

Profesoara lui Enrico Caruso i-a spus acestuia că n-are voce şi că nu poate să cânte deloc. Părinţii vroiau ca el să devină un inginer.

Când Pablo Casals a împlinit 95 de ani, un reporter l-a întrebat "Domnule Casals, aveţi 95 de ani şi sunteţi unul dintre cei mai mari violocenlişti din toate timpurile.De ce încă mai exersaţi 6 ore pe zi?" Domnul Casals i-a răspuns: "Pentru că încă cred că fac progrese."
Aşadar, nu te da niciodată batut!

AM REUSIT DE TREI ORI IN VIATA SA FAC O GRAMADA DE OAMENI SA MA URASCA SI ASTA FARA CA EU SA LE FI FACUT NIMIC CONCRET CIUDAT NU CEL MAI GRAV LUCRU ESTE CA EU PE UNII II IUBEAM PE ALTII II ADMIRAM DE ALTII IMI ERA MILA IAR PE UNII II DISPRETIUIAM IAR ACUM NU POT DECAT SA MA MINUNEZ DE cAT DE DISPUSI SUNT UNII SA TE JUDECE!

Tot mai multe studii arată că ciupercil

Trei-patru porţii de ciuperci pe săptămână, sursa perfectă de proteine. Nu mai simţim oboseala şi spunem adio durerilor de stomac. „Mănăstirea într-un picior” nu este doar subiect de ghicitoare, ci şi un tratament naturist.

Tot mai multe studii arată că ciupercile ar putea intra în categoria super-alimentelor, alături de broccoli şi afine. Iată care sunt principalele beneficii aduse organismului.

Sursă de fibre, vitamine şi minerale
Ciupercile sunt într-adevăr un aliment-minune. Asta pentru că nu conţin grăsimi, zahăr ori sare şi sunt o sursă valoroasă de fibre şi vitamine din grupul B. Ciupercile conţin şi minerale esenţiale, dintre care potasiu, cupru, fier şi fosfor. Dar cel mai semnificativ este seleniul, care nu se găseşte în prea multe fructe sau legume.

Scad apetitul
Cu mai mult de 90% apă, ciupercile te fac să te simţi sătul fără să creşti conţinutul caloric.

Ajută în diete
Ciupercile au foarte puţine calorii. O cană de ciuperci asigură organismului 50 de calorii din care acesta îşi poate extrage energia necesară. Această calitate le transformă într-un aliment de bază în curele de slăbire.

Bogate în proteine
Dintre toate legumele, ciupercile sunt considerate cel mai bun substitut pentru carne. Mai mult, spre deosebire de carne, ciupercile sunt mult mai uşor de digerat, procesul de digestie necesitând un consum mai mic de energie din partea organismului.

Leac împotriva cancerului de sân
Cancerul de sân poate fi prevenit prin consumul zilnic de ciuperci, spun cercetătorii. Astfel, femeile care introduc în alimentaţia zilnică ciupercile prezintă un risc mai redus de a se îmbolnăvi de cancer mamar. Specialiştii susţin că şansele de a dezvolta tumori mamare sunt cu atât mai mici, cu cât consumul de ciuperci este asociat cu cel de ceai verde.

Înlătură oboseala şi anxietatea
Anxietatea, oboseala şi stresul se pot trata şi preveni cu ajutorul ciupercilor, datorită conţinutului mare de zinc şi vitamine din grupul B. Consumul a trei ciuperci zilnic reduce considerabil senzaţia de epuizare fizică şi intelectuală, dar şi sentimentul neplăcut de iritare şi anxietate.

Ciupercile de cultură, bogate în antioxidanţi
Ciupercile Champignon conţin mai mulţi antioxidanţi decât germenii de grâu şi de ficatul de pui. În consecinţă, au capacitatea de a întări sistemul imunitar.

Extractele din ciuperci Pleurotus (burete sau păstrăv de fag) au fost încorporate în tincturi, ceaiuri sau pilule şi au multe efecte benefice: antibacterian, antiviral, reduc tensiunea, protector cardio-vascular şi tonic pentru sistemul nervos.
Sursa: clicksanatate.ro

Prezentarea in "romaneste" a mecanismului crizei financiar-economice

Unii intâmpina dificultati in a intelege mecanismul crizei. Pentru cei mai multi, acesta le apare ca ceva extrem de complicat si cu origini obscure. In fond, este mai simplu decât ne-am putea inchipui. Cineva a avut inspiratia de a sintetiza aceasta stare intr-un scenariu compus din zece etape. Iata-l:

1. Ion are o crâsma. Pentru a-si spori vânzarile, el decide sa le ofere clientilor (majoritatea - betivani neispraviti) bautura pe datorie. Isi noteaza cu grija datoria fiecarui client, tinând astfel un bilant al creditelor acordate. Pe masura ce se raspândeste vorba ca Ion te serveste acum in schimbul promisiunii de a plati in viitor,numarul clientilor creste, iar vânzarile de bautura asijderea. Pe faza, Ion profita de ocazie si scumpeste tuica si berea .

2. Un consilier bancar abil isi da seama ca afacerea lui Ion este de viitor si ii acorda acestuia un credit pentru dezvoltarea cârciumii. Creditul este garantat cu creantele acumulate de Ion - promisiunile de plata ale betivanilor care ii trec pragul.

3. Superiorii consilierului bancar - baieti destepti, cu indelungata expertiza in mobilizarea resurselor financiare - refinanteaza creditul acordat lui Ion prin emisiunea a trei tipuri de obligatiuni, garantate, desigur, cu datoriile alcoolicilor: BEAU-BOND, BEAT-BOND si VOMIT-BOND.

4. Aceste titluri financiare sunt cumparate si tranzactionate apoi pe piata internationala. Multi investitori nu inteleg ce inseamna aceste obligatiuni si cu ce sunt garantate. Cu toate acestea, cererea pentru ele creste, alimentata de cresterea continua a cotatiilor.

5. Intr-o buna zi, cu toate ca preturile continua sa urce, managerul de risc al unei banci (concediat ulterior, fiindu-i reprosata atitudinea pesimista) decide ca este timpul sa ceara plata datoriilor acumulate de betivii care frecventeaza crâsma lui Ion.

6. Datornicii nu au cum sa plateasca. Ion nu isi poate rambursa creditul contractat de la banca si intra in faliment.

7. Obligatiunile BEAU-BOND si BEAT-BOND isi pierd 95% din valoare. VOMIT-BOND sta ceva mai bine, valoarea ei stabilizându-se dupa o prabusire de 80%.

8. Furnizorii cârciumii lui Ion intâmpina serioase dificultati financiare, dupa ce clientul lor a inchis portile si dupa ce obligatiunile in care investisera masiv si-au pierdut valoarea. Furnizorul de tuica este preluat de o firma concurenta, iar fabrica de bere intra in faliment.

9. Banca este salvata de la faliment de catre Guvern, in urma unor consultari dramatice intre partidele politice.

10. Fondurile necesare acoperirii pierderilor sunt obtinute prin impozitele platite de catre persoanele care nu consuma alcool.



Nu stiu cine este autorul acestei demonstratii. Ea a circulat pe Internet. Cred insa, ca, pentru claritatea demonstratiei, ar merita un premiu NOBEL pentru economie. Si o popularizare corespunzatoare.

Chiar daca nimeni nu invata nimic din lectiile istoriei. Si din crize...

Sa ne descretim fruntile

Dumnezeu s-a saturat ca lumea tot trecea din Rai in Iad si invers.
>
> A hotarat sa faca un gard intre Rai si Iad. A chemat pe organizatorul de
> licitatii Sf. Petru si i-a cerut sa-i gaseasca cei mai buni constructori.
>
> Sf. Petru dupa indelungi licitatii electonice a adus in fata Domnului 3
> constructori: un rus, un american si un roman.
>
> Dumnenezu ii ia la intrebari:
> - Rusule cu cat imi faci gardul?
> Rusul raspunde:
> - Cu 5000 de euro. Folosesc tehnologie ruseasca de ultima generatie,
> muncitori rusi toti unu si unu.
> - Americanule cu cat imi faci gardul?
> Americanul raspunde:
> - Cu 10000 de euro, dar folosesc tehnologie de ultra-noua generatie,
> stalpi
> cu senzori de miscare, fire wireless, camere de filmat prin satelit cu
> servere etc.
> - Romanule cu cat imi faci gardul?
> Romanul raspunde:
> - Pai cu 15000 de euro.
> Pai si ce faci de banii astia, intreaba Domnul.
> - Pai (si apropiindu-se de urechea Domnului) iti dau Tie 5000 de euro ca
> mi-ai dat licitatie, 5000 de euro ii tin eu ca am castigat licitatia, iar
> restul de 5000 ii dam rusului sa faca gardul.

Pace, fericire si iubire!

Va trimit cu drag o minunata poveste la care sa meditati. E minunata!
Pe mine m-a atins in suflet. Abia astept sa pot avea si eu ocazia
sa-mi plantez propria gradina si sa-mi creez spatiul de iubire alaturi
de iubitul meu in vatra noastra de familie.

"Fiica mea mi-a telefonat de mai multe ori sa-mi spuna:

" -Mama, trebuie sa vii sa vezi narcisele galbene inainte ca vremea
lor sa treaca!"

Eu doream acest lucru, dar era un drum de doua ore cu masina de la
Laguna la lacul Varful Sagetii. Cand fiica mea a sunat a treia oara,
i-am promis ca voi merge joia viitoare. In acea zi insa timpul s-a
racit dintr-odata si a plouat.

Dar promisesem, asa ca am mers acolo. Cand in sfarsit am pasit in casa
lui Carolyn si i-am salutat si imbratisat pe ea si pe nepotii mei am
spus:
" -Carolyn, lasa narcisele galbene. Timpul este nefaborabil, sunt nori
si ceata, asa ca nu exista nimic in lumea aceasta care sa ma faca sa
mai conduc cativa kilometri!"

Fiica mea a zambit si, cu mult calm, a spus:
" -Noi conducem pe vremea asta, mama."
" -Ei bine, nu merg nicaieri pana nu se face timp frumos."

Am crezut ca am fost destul de convingatoare.
" -Sper insa ca ma vei duce la service ca sa-mi ridic masina", a spus
fiica mea.
" -Cat de departe trebuie sa mergem?"
" -Cateva strazi. O sa conduc eu, sunt obisnuita cu asta."

Dupa cateva minute, am intrebat-o:
" -Unde mergem ? Asta nu e drumul spre service."
" -Mergem spre narcisele galbene." Carolyn a zambit.
" -Carolyn", am spus eu cu asprime in glas," te rog sa intorci!"
" -Linisteste- te, mama. Nu-ti vei ierta niciodata daca pierzi aceasta
experienta.. "

Dupa aproximativ 20 de minute, am intrat pe o straduta pietruita si am
vazut o mica biserica. Mai incolo, pe partea bisericii, am vazut scris
cu litere de mana: "Gradina narciselor galbene". Am coborat din masina
si am mers in urma lui Carolyn in jos pe carare. Apoi cararea a cotit
si cand am ridicat privirea am ramas muta de uimire.

Inaintea mea se afla cea mai minunata imagine. Arata de parca cineva
luase un butoi urias de aur si il revarsase peste piscul si versantii
muntelui. Florile au fost plantate in maiestuoase vartejuri, minunate
fasii si randuri portocaliu inchis, albe, galben ca lamaia,
roz-portocaliu, galben ca sofranul si galben ca untul.

Fiecare varietate de flori a fost plantata ca un grup, asa ca s-au
involburat si au inflorit ca niste rauri cu tonalitati cromatice
unice.. Erau 5 acri de flori.

"-Dar cine a facut asta?", am intrebat-o pe Carolyn.
" -O femeie. Ea locuieste aici pe proprietate. Aceea este casa ei."

Carolyn mi-a indicat o casa mica si modesta in mijlocul acelui tinut.
Am mers catre casa. Pe un zid am vazut un afis. "Raspunsuri la
intrebarile pe care stiu ca ti le pui" era titlul.

Primul raspuns a fost un simplu: "50.000 bulbi."
Al doilea raspuns a fost: "Unul, pus pe rand, de catre o singura
femeie. A fost nevoie de doua maini, doua picioare si putin creier."
Al treilea raspuns a fost: "Am inceput in 1958.

Am descoperit atunci Principiul Narcisei Galbene. Pentru mine, acel
moment a fost o experienta care mi-a schimbat viata.

M-am gandit la aceasta femeie pe care eu nu am intalnit-o niciodata si
care, cu mai mult de 40 de ani in urma, a inceput cu un bulb, creand
in timp propria sa viziune asupra frumusetii si bucuriei si impodobind
varful unui munte obscur. Plantand pe rand cate un bulb de narcisa, an
dupa an, ea a schimbat pentru totdeauna lumea in care traia. A creat
ceva nespus de magnific, de frumos, de inspirat.

Principiul pe care ni-l arata gradina ei de narcise galbene este unul
din cele mai marete principii ale cresterii si evolutiei. Este lectia
care ne invata sa inaintam spre scopurile si dorintele noastre, pas cu
pas - adesea facand doar un pas mic, de copil - si sa invatam sa iubim
ceea ce facem, sa invatam sa folosim acumularea in timp.

Cand multiplicam momentele scurte de timp in care producem ceva mic,
prin efort zilnic, vom constata ca putem realiza lucruri magnifice.
Putem schimba lumea.

" -Treaba asta ma intristeaza, intr-un fel", am recunoscut eu. "Cate
as fi putut realiza, daca mi-as fi stabilit un scop minunat acum 35
ori 40 de ani si as fi muncit in toti acesti ani sa-l ating, plantand
cate un singur bulb o data… Gandeste-te ce-as fi fost in stare sa
realizez!"

Fiica mea mi-a spus raspuns in stilul ei direct:
" -Incepe de maine! Nu mai are nici un rost sa te gandesti la timpul pierdut!"

******

* Modul de a face dintr-o "lectie" o bucurie si o cale de evolutie, in
loc de un motiv de regret, este sa te intrebi: "Cum pot folosi azi
ceea ce tocmai am invatat?". Ne convingem pe noi insine ca viata va fi
mai frumoasa dupa ce ne vom casatori, dupa ce vom avea un copil, apoi
altul. Dupa care suntem frustrati ca nu sunt copiii destul de mari si
speram ca vom fi mai multumiti atunci cind ei vor creste. Apoi suntem
frustrati ca sunt adolescenti si se poarta ca atare. Suntem siguri ca
vom fi fericiti cand ei se vor maturiza…

* Ne spunem ca viata noastra va fi completa cand ei se vor casatori,
cand vom avea o masina noua, cand vom putea avea o vacanta placuta,
sau cand ne vom pensiona.

* Adevarul este ca nu exista un moment mai bun pentru a fi fericit,
decat cel prezent. Daca nu acum, atunci cand? Viata noastra va fi
intotdeauna plina de schimbari. Este cel mai bine sa aceepti asta in
sinea ta si sa decizi sa fii fericit oricum.

* Fericirea este calea. Asa ca, bucura-te si pretuieste fiecare moment
pe care il ai si pretuieste-l si mai mult, pentru ca te bucuri de el
impreuna cu cineva apropiat, cineva suficient de special ca sa-ti
petreci timpul cu el/ea… si aminteste-ti ca timpul nu asteapta pe
nimeni.

Asa ca INCETEAZA sa mai astepti…
-pana cand masina ori casa este platita,
-pana cand iti iei o masina sau casa noua,
-pana cand copiii pleaca de acasa,
-pana cand iti termini studiile,
-pana cand slabesti 10 kg,
-pana cand te ingrasi 10 kg,
-pana cand te casatoresti,
-pana cand ai copii,
-pana cand te pensionezi,
-pana la vara,
-pana la primavara,
-pana la iarna,
-pana la toamna,
-pana cand mori…

Nu exista un moment mai bun ca cel de acum, pentru ca sa fii fericit.
Fericirea este o calatorie, nu o destinatie! Si poate ca astazi este
cea mai buna zi ca sa plantezi primul bulb al propriei tale gradini de
narcise… tu stii cel mai bine!"

Pace, fericire si iubire!