Invictus,

Invictus,
de William Ernest Menley

OUT of the night that covers me,
Black as the Pit from pole to pole,
I thank whatever gods may be
For my unconquerable soul.

Beyond this place of wrath and tears
Looms but the horror of the shade,
And yet the menace of the years
Finds, and shall find me, unafraid.

In the fell clutch of circumstance
I have not winced nor cried aloud,
Under the bludgeonings of chance
My head is bloody, but unbowed.

It matters not how strait the gate,
How charged with punishments the scroll,
I am the master of my fate:
I am the captain of my soul.

Invictus


În noaptea ce mă-mbracă acum,
Neagră ca Groapa, loc cumplit
Mă-nclin oricărui zeu mi-a dat
Un suflet de necucerit

În pumnul strâns de-mprejurări
Nu m-am chircit, nici n-am ţipat,
Sub răutatea multor ani
Capul mi-e spart, dar nu-i plecat

Şi peste lacrimi şi manie
Din groaza umbrei înălţat
Sub bâta sorţii care-a fost să fie
Apar, şi-oi fi la fel, neînfricat

Şi-oricât de-ngustă o fi calea
Oricâte piedici m-or lovi din greu
Eu sunt stăpânul sorţii mele
Sunt căpitanul sufletului meu.