Forme, echilibru, rezistente, ca sa nu mai zic ca aproape totul ” e pe plus ” sau ” e pe minus “.
De fapt chiar si ” zero “ are o valoare.
Cu toate acestea insa, locul si rolul matematicii in viata individuala si in societate ( in opinia mea )inca se defineste.
Va propun in cele ce urmeaza cateva perspective cu referire la aceasta importanta ( zic eu )abordare existentiala. Desigur, si acum, ca in alte dati imi declar limitele si neputintele evidente. Cu toate acestea sper ca scrierea mea sa ” miste ” spre mai bine subiectul propus in titlu : matematica vietii si viata matematicii.
Astfel :
– viata ne arata ca societatile puternic competitive tind sa foloseasca matematica nu doar pentru a-si calcula costurile sau profitul, ci si pentru a vinde iluzii. Se explica astfel cum in ultimii 60 de ani, mintile luminate ( matematic ) ale lumii, in loc sa-si aplice competentele spre tehnologie, spre dezvoltare sociala, au fost racolati si /sau cumparati a lucra in domeniul financiar, in special in cel al speculatiilor financiare.
S-a ajuns astfel ca ” matematic ” visele si dorintele rapide in ” a avea ” sa fie mai usor vandabile, mai credibile. Aceasta cu atat mai mult cu cat ” a avea-ul ” se rezolva de regula fara a munci mult, uneori chiar deloc. Ce spectaculos suna, dar ce corectii se cer…
– viata ne arata ca matematica fara morala o ia razna si in loc sa aduca beneficii aduce stricaciune, paguba. Stiu, imi veti spune, nu matematica ci oamenii. Iar eu am sa va raspund, intrebandu-va : exista matematica fara oameni ? Daca matematica ignora conditia umana, unde ajungem ?
– viata ne arata ca sistemele educationale refuza a lua in calcul formele si unitatile de aplicatie cotidiana a matematicii ( un fel de matematica minim necesara ) si se incapataneaza sa creada ca inclinatiile spre matematica sunt egal distribuite intre oameni si ca atare evaluarile trebuiesc a fi facute privind in general si gandind la rece.
Se ignora faptul ca, nu toti oamenii gasesc placere in investigatia matematica, dupa cum trebuie inteles ca este bine ca multi, cat mai multi din oameni sa detina minime notiuni de matematica. Desigur, o asemenea perspectiva ar schimba puternic metodica predarii matematicii, si cred ca ar putea scoate la suprafata placute surprize constand in inclinatii si competente individuale, altcumva inhibate si prost administrate.
– matematica se poate preda ( cred eu ) si prin forme si prin aplicatii palpabile – la propriu. Agatarea ei metodica in spatiul exclusiv al abstractului, al netangibilului se transforma pentru multi intr-o bariera ce genereaza frica, neincredere, si in cele din urma amorteste initiativa, creativitatatea.
– societatea are nevoie de matematicieni, insa ar fi grozav daca competentele lor ar fi insotite si de o morala a individului si a societatii. Altcumva spus, fara morala, inclusiv matematicienii si societatea o pot lua usor razna.
Se ridica aici desigur cateva intrebari grele, precum :
* matematica genereaza propria ei morala ? Daca da, care este aceasta , si ce ne arata aplicatiile ei in viata ?
* conteaza morala imbratisata de matematician in manifestarea performantelor sale matematice ?
* ce morala ( generata de cine ) se cuvine a fi aplicata oamenilor concentrati pe matematica ?
– nu trebuie uitat ca matematicienii au gresit, gresesc si pot gresi. De prea multe ori insa, nu se recunoaste si nu se comunica aceasta. Pentru a complica insa si mai mult lucrurile formulez doua intrebari – fara raspuns :
* matematica in sine poate gresi ? caci matematicienii stim ca gresesc.
* care sunt limitele matematicii ? Una imi vine acum in minte : performantele ei nu inseamna intotdeauna bine pentru oameni.
– viata ne arata ca matematica nu poate rezolva totul in viata. Daca ar fi asa, matematicienii are trebui sa fie cei mai fericiti oameni ( si nu sunt ), iar societatile omenesti nu ar avea probleme ( insa au ).
Imi vine in minte afirmatia : Nu lasati matematicienii si matematica neinsotiti. Sau : aveti grija cu ce insotiti matematica si matematicieni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu