Harta conceptuală - metodă modernă de evaluare

,,Să complici ce este simplu este banal; să redai simplu ce este complicat, grozav de simplu - asta  este creativitate. '' Charles Mingus

Harta conceptuală (organizatorul grafic) este o tehnică de reprezentare vizuală a conceptelor și a legăturilor dintre ele. A apărut ca urmare a teoriilor cognitiviste ale lui David Ausubel și, ulterior, a cercetărilor lui Joseph D. Novak, începând cu anii '70, la Universitatea Cornell, S.U.A. Novak, prin hărţile conceptuale, acordă o importanţă majoră formării de legături între concepte în procesul învăţării.

Conceperea hărţilor conceptuale se bazează pe temeiul : „învăţarea temeinică a noilor concepte depinde de conceptele deja existente în mintea elevului şi de relaţiile care se stabilesc între acestea” (Teoria lui Ausubel). Esenţa cunoaşterii  constă în modul cum se structurează cunoştinţele. Important este nu cât cunoşti, ci relaţiile care se stabilesc între cunoştinţele asimilate.

Hărţile conceptuale (conceptual maps) sau hărţile cognitive (cognitive maps) se definesc astfel ca fiind o imagine a modului de gândire, simţire şi înţelegere ale elevului care le elaborează, la început simplist, apoi tot mai complete, devenind o procedură de lucru la diferite discipline, dar şi inter şi transdisciplinar.. Ele se pot utiliza atât în predare- învăţare, cât şi în evaluare, la toate nivelurile şi toate disciplinele. Aceste instrumente de evaluare presupun operaţii de analiză, identificare a semnificaţiei conceptelor (prin procedura de ierarhizare), comparaţii, clasificări şi raţionamente.  Hărţile conceptuale sau „formularele de argumentare” pun accentul pe relaţiile care se stabilesc între cunoştinţele pe care le are elevul, pe modul în care fiecare elev îşi organizează experienţa, ideile, dar şi modul de aplicare al acestora. Această metodă îi face pe elevi să devină activi în propriul proces de învăţare, să asimileze cunoştinţe, priceperi şi deprinderi având la bază cunoştinţe, priceperi şi deprinderi deja existente.

În procesul de instruire constructivistă, hărţile conceptuale sunt mai des folosite ca instrumente de instruire decât ca procedeu de estimare. Conceptele sunt redate în spații delimitate (cercuri, dreptunghiuri etc.), iar relaţiile dintre concepte sunt indicate prin linii/săgeți de legătură.

O hartă conceptuală prezintă următoarele caracteristici:

¤    Este o reprezentare grafică a componentelor unui proces sau concept, precum şi a relaţiilor dintre ele .

¤    Informaţiile dintr-o lecţie sau un text se organizează în jurul unor termeni-cheie, tema principală este plasată în centrul organizatorului;

¤    Subtemele sunt plasate în jurul temei principale, însoţite de caracteristici. Prezentarea schematizată a cunoştinţelor ajută la o mai bună structurare a lor, precum şi la o consolidare mult mai eficientă a acestora.

¤    O hartă conceptuală conţine cel puţin 10-15 subteme secundare, terţiare etc.

¤    Se folosesc forme de ciorchine pentru reprezentare, căsuţe sau cercuri, într-o modalitate ierarhizată.

¤    Săgeţile dintre căsuţe sunt utilizate frecvent pentru a indica tipul de relaţie existentă între componente (determinare, relaţionare etc.) .