Matematica vieții în toată splendoarea ei: Povestea unei usi fermecate!

O problema foarte serioasa pe care mi-a ridicat-o un parinte, o reprezinta trecerea dintr-un membru in altul al unei egalitati, cu semnul schimbat. Mi-a marturisit ca fetita lui face acest lucru cu dificultate si mai mult dupa ureche, fara sa pastreze intotdeauna regula schimbarii semnului. Pentru a-i veni in ajutor, am scris Povestea unei usi fermecate: - See more at: http://povestindmatematica.ro/povestea-unei-usi-fermecate/#sthash.5CsnWwdN.dpuf

O problema foarte serioasa pe care mi-a ridicat-o un parinte, o reprezinta trecerea dintr-un membru in altul al unei egalitati, cu semnul schimbat. Mi-a marturisit ca fetita lui face acest lucru cu dificultate si mai mult dupa ureche, fara sa pastreze intotdeauna regula schimbarii semnului. Pentru a-i veni in ajutor, am scris Povestea unei usi fermecate:
˝A fost odata ca niciodata, un castel ce se credea a fi bantuit, pentru ca foarte des se intampla ca persone care au intrat acolo sa nu se mai intoarca ba, mai mult, sa apara din senin oameni necunoscuti, de prin alte locuri si imbracati foarte ciudat. Femeile au interzis copiilor sa se joace in gradina castelului, de teama sa nu-i piarda, iar daca se intampla ca vreun drumet obosit sa vrea sa se opreasca putin sa-si traga sufletul la umbra copacilor, trecea grabit mai departe, cand afla de la satenii din jur istoria locului.
O tacere stranie stapanea gradina parasita, plina de buruieni si intesata de panze de paianjen, iar in interiorul castelului abia patrundeau razele soarelui, asa ca plutea un miros greu de mucegai si de praf invechit. Creaturi umede misunau prin colturile baltite, paianjenii pusesera stapanire pe mobilierul rupt si decolorat de timp, iar cand ploua, apa isi facea loc prin acoperisul gaurit, sporind umezeala.
A venit intre timp si iarna, asa ca o patura curata de zapada acoperea peisajul dezolant, facandu-l sa para, de departe, aproape prietenos. Intr-una din zile, vantul naprasnic viscolea zapada in vartejuri ametitoare, prinzand in capcana lor un biet calator ce se intamplase sa fie pe drum. Inghetat si obosit, acesta zari, in pauza dintre doua pale de vant, silueta unei asezari. Se indrepta cu greutate intr-acolo si deschise cu efort usa mare de la intrare. Se impinse sa o inchida la loc, pentru ca vantul batea cu furie si respira usurat atunci cand reusi. Se intoarse si cerceta curios cu privirea locul in care nimerise.
Nu era cea mai placuta incapere in care fusese, dar era mult mai bine decat in urgia de afara. Incepu sa cerceteze locul, in speranta ca va gasi o zona mai uscata, in care sa-si odihneasca oasele. De o parte si de alta a usii masive de la intrare, erau cate doua usi larg deschise, abia tinandu-se in balamale. In interiorul acelor camere peisajule era asemanator cu cel din hol. In partea din spate a camerei, abia cand se apropie, vazu o usa inchisa, ce parea diferita de celelalte. Era rosie, cu vopseaua intacta si parea sa emita o lumina difuza cand te apropiai de ea. Puse mana pe clanta si impinse. Intampina o usoara rezistenta, ca si cum i-ar fi testat hotararea de a intra, lumina se intensifica si in cele din urma se deschise larg …

A fost ca si cum ar fi intrat in alta lume, pentru ca se afla intr-un loc insorit si incarcat de verdeata. Un aer caldut, de vara, il facu sa renunte la haina ponosita care abia il acoperea si sa se indrepte catre gradina din apropiere. O feerie de culori si mirosuri l-au napadit si l-au facut sa uite, pe moment, de frigul prin care tocmai trecuse, de foamea care il chinuia, de picioarele obosite de atata mers. Gasi copaci incarcati de fructe si se infrupta pe saturate, apoi se intinse la umbra lor. Era atat de bine acolo, incat nu s-ar mai fi intors niciodata si nici nu mai avea la cine… parintii murisera de boala si batranete, sotie si copii nu avea, fiind mai tot timpul pe drumuri, in cautare de lucru. Inchise ochii molesit si aproape atipise, cand simti prezenta unei persoane alaturi el. Sari speriat in picioare si vazu o faptura aproape nepamanteana. O femeie de o frumusete blanda si diafana, cu ochi luminosi si calzi, ce pareau ca au in ei toata iubirea din lume, il atinse cu un gest linistitor si ii spuse cu o voce ca un sunet de clopotei sa nu se sperie, pentru ca a ajuns exact unde trebuia si sigur va fi fericit aici.

I-a povestit ca acea usa prin care tocmai trecuse e o poarta deschisa spre o lume opusa celei din care venise. Daca acolo era frig, aici e cald, daca e zi, aici e noapte, daca acolo erau oamenii suparati, aici sunt fericiti, daca erau infometati, aici sunt indestulati si asa mai departe. ˝ Si daca dincolo e vara, aici cum e?˝ intreba tanarul. ˝O iarna blanda cu fulgi mari, fara vant, numai buna sa racoreasca aventurierii infierbantati ce se incumeta sa treaca prin usa fermecata˝, ii raspunse femeia. ˝Toti cei care vin pe taramul nostru sunt bineveniti daca vor sa ramana, iar noi mergem dincolo macar o data pe an, ca sa traim alaturi de cei in suferinta, pentru a gasi cai de a-i ajuta, si mai ales, pentru a nu ne obisnui cu starea permanenta de bine, uitand cat suntem de binecuvantati.˝
Asa ca tanarul nostru a decis sa se stabileasca acolo. Statea aproape de intrare ca sa-i intampine pe cei nou-veniti si, cum simtea ca il cuprinde amorteala si plictiseala, cum trecea de usa fermecata, ca sa nu uite frigul si viscolul din care venise, cu haine calduroase si mancare pentru calatorii rataciti˝
Explicatie:
Ca sa afli termenul necunoscut dintr-o relatie de tipul 8a – 12 = 3a+ 28, gandeste-te ca semnul egal e usa fermecata iar semnele matematice reprezinta emotii (pozitive daca semnul din fata numarului e plus si negative daca e minus), momente ale zilei (zi sau noapte), ori senzatii (cald, frig). Le folosesti pe cele care ti se par mai usor de tinut minte, iar la trecerea prin usa fermecata (de o parte si de alta a semnului egal), se transforma in opusul lor.
Rezultatul operatiei din fiecare membru trebuie sa fie pozitiv, asa ca vom trece prin usa fermecata elementul necunoscut cu valoarea mai mica (in cazul nostru 3a, care e de fapt + 3a, din dreapta in stanga) si -12 din stanga in dreapta, pentru a face calculul, schimbandu-le semnul.
Asadar,
8a – 12 = 3a + 28 devine:
8a – 3a = 28 + 12

5a = 40
a = 40 : 5
a = 8
- See more at: http://povestindmatematica.ro/povestea-unei-usi-fermecate/#sthash.5CsnWwdN.dpuf

O problemă foarte serioasa pe care mi-a ridicat-o un parinte, o reprezinta trecerea dintr-un membru in altul al unei egalitati, cu semnul schimbat. Mi-a marturisit ca fetita lui face acest lucru cu dificultate si mai mult dupa ureche, fara sa pastreze intotdeauna regula schimbarii semnului. Pentru a-i veni in ajutor, am scris Povestea unei usi fermecate:

˝A fost odata ca niciodata, un castel ce se credea a fi bantuit, pentru ca foarte des se intampla ca persone care au intrat acolo sa nu se mai intoarca ba, mai mult, sa apara din senin oameni necunoscuti, de prin alte locuri si imbracati foarte ciudat. Femeile au interzis copiilor sa se joace in gradina castelului, de teama sa nu-i piarda, iar daca se intampla ca vreun drumet obosit sa vrea sa se opreasca putin sa-si traga sufletul la umbra copacilor, trecea grabit mai departe, cand afla de la satenii din jur istoria locului.

O tacere stranie stapanea gradina parasita, plina de buruieni si intesata de panze de paianjen, iar in interiorul castelului abia patrundeau razele soarelui, asa ca plutea un miros greu de mucegai si de praf invechit. Creaturi umede misunau prin colturile baltite, paianjenii pusesera stapanire pe mobilierul rupt si decolorat de timp, iar cand ploua, apa isi facea loc prin acoperisul gaurit, sporind umezeala.

A venit intre timp si iarna, asa ca o patura curata de zapada acoperea peisajul dezolant, facandu-l sa para, de departe, aproape prietenos. Intr-una din zile, vantul naprasnic viscolea zapada in vartejuri ametitoare, prinzand in capcana lor un biet calator ce se intamplase sa fie pe drum. Inghetat si obosit, acesta zari, in pauza dintre doua pale de vant, silueta unei asezari. Se indrepta cu greutate intr-acolo si deschise cu efort usa mare de la intrare. Se impinse sa o inchida la loc, pentru ca vantul batea cu furie si respira usurat atunci cand reusi. Se intoarse si cerceta curios cu privirea locul in care nimerise.

Nu era cea mai placuta incapere in care fusese, dar era mult mai bine decat in urgia de afara. Incepu sa cerceteze locul, in speranta ca va gasi o zona mai uscata, in care sa-si odihneasca oasele. De o parte si de alta a usii masive de la intrare, erau cate doua usi larg deschise, abia tinandu-se in balamale. In interiorul acelor camere peisajule era asemanator cu cel din hol. In partea din spate a camerei, abia cand se apropie, vazu o usa inchisa, ce parea diferita de celelalte. Era rosie, cu vopseaua intacta si parea sa emita o lumina difuza cand te apropiai de ea. Puse mana pe clanta si impinse. Intampina o usoara rezistenta, ca si cum i-ar fi testat hotararea de a intra, lumina se intensifica si in cele din urma se deschise larg …

Asa ca tanarul nostru a decis sa se stabileasca acolo. Statea aproape de intrare ca sa-i intampine pe cei nou-veniti si, cum simtea ca il cuprinde amorteala si plictiseala, cum trecea de usa fermecata, ca sa nu uite frigul si viscolul din care venise, cu haine calduroase si mancare pentru calatorii rataciti˝

Explicatie:

Ca sa afli termenul necunoscut dintr-o relatie de tipul 8a – 12 = 3a+ 28, gandeste-te ca semnul egal e usa fermecata iar semnele matematice reprezinta emotii (pozitive daca semnul din fata numarului e plus si negative daca e minus), momente ale zilei (zi sau noapte), ori senzatii (cald, frig). Le folosesti pe cele care ti se par mai usor de tinut minte, iar la trecerea prin usa fermecata (de o parte si de alta a semnului egal), se transforma in opusul lor.

Rezultatul operatiei din fiecare membru trebuie sa fie pozitiv, asa ca vom trece prin usa fermecata elementul necunoscut cu valoarea mai mica (in cazul nostru 3a, care e de fapt + 3a, din dreapta in stanga) si -12 din stanga in dreapta, pentru a face calculul, schimbandu-le semnul.

Asadar,

8a – 12 = 3a + 28 devine:

8a – 3a = 28 + 12

5a = 40

a = 40 : 5

a = 8