Acad. Grigore Constantin Moisil

"Legile ţării nu interzic nimănui să fie imbecil." -
Motto!

O anecdotă în care nici ascultătorii, nici povestitorii, nu înţeleg ce
se întâmplă, se numeşte roman psihologic.

Mariajul e singura scăpare pentru un bărbat fără succese şi pentru o
femeie cu prea multe.

- Domnule profesor, credeţi în vise?
- Sigur, dragă! Să vezi: acu' câtăva vreme am visat că devenisem
academician, că eram în aulă şi prezidam o şedinţă.
Şi când m-am trezit, într-adevăr eram academician, eram
în aulă şi prezidam o şedinţă.

Scaunele prezidenţiale sunt periculoase: au un microb care se urcă la cap.

La şedinţa de Consiliu profesoral în vederea titularizării, prof. Ştefan Procopiu
a votat contra numirii lui Moisil, "candidatul fiind prea tânăr" pentru a ocupa
postul de profesor.
- E un defect de care mă corectez în fiecare zi, a replicat Moisil.

Un prieten îi spune într-o zi:
- Matematica asta pe care o predici tu, m-am săturat de ea până-n gât.
Moisil:
- Dar matematica se face de la gât în sus!

O reporteră spune la un moment dat, în cursul unui interviu:
- Ştiţi că adevărul supără!
Moisil:
- Pe mine o teoremă de matematică nu m-a supărat niciodată.

Cugetări
O teoremă e o scrisoare de dragoste către un necunoscut, către acela
care îi prinde nu numai înţelesul, ci şi toate subînţelesurile.

Cineva l-a întrebat: "Credeţi că e potrivit ca un profesor să facă glume la cursuri?".
Profesorul Moisil a răspuns:
"Ştiinţa nu e tristă, decât pentru unii."

Ştiinţa se răzbună ca o femeie: nu când o ataci, ci când o neglijezi.

Libertate totală, ai impresia că e un joc de cuvinte; cel puţin pentru
mine pare o expresie corectă din punct de vedere gramatical, dar de
fapt nu are sens, căci fiecare trebuie să se încadreze în legile societăţii.

Problema morţii este vie (la o anumită vârstă).

Un om e uman nu numai prin defectele lui, ci şi prin calităţile lui.

Se ştie că un profesor bun e cel care te face ca lucrurile mai grele
să ţi se pară uşoare.

Măsura legislativă, o indicaţie administrativă este una din componentele vieţii unei societăţi;
opinia publică e o altă componentă. Nu trebuie crezut că dacă se decretează o lege, ea
se va şi aplica. Nu se aplică decât legile cu care sunt de acord cei ce le aplică.

Pe omul cu adevărat capabil, limitele îl stimulează.
Evident, morala nu e "puneţi fraţilor piedici!", ci "dacă daţi de piedici, depăşiţi-le!".

Eu cred că omul trebuie să caute să găsească plăcerea în însăşi munca lui.Consider că
munca e o pedeapsă, numai dacă omul nu se află la locul potrivit, dacă face altceva
decât îi place.

Sunt unii oameni care cred că matematica trebuie făcută între cutare şi cutare oră. Nu e adevărat. Matematica nu se face la ore fixe.
Matematica se face când îţi vine o idee. Noaptea sau dimineaţa, când te scoli, când te speli, te gândeşti. Dacă nu te speli, te gândeşti când nu te speli.

Greu nu e să ai dreptate, greu e să convingi pe alţii. Nu întotdeauna e greu, ci numai când ai dreptate.
Şi mai ales e greu să convingi pe cei care spun că s-au convins.

Se ştie că o idee începe prin a fi un paradox, continuă prin a fi o banalitate
şi sfârşeşte prin a fi o prejudecată.

Un om la 20 de ani trebuie să fie admirat, la 30 apreciat, la 40 invidiat şi la 60 stimat.

Întrebările la care trebuie să răspunzi cel mai sincer sunt cele pe care ţi le pui singur.

Numai prostia poate să aibă intermitenţe.

Ce este un pesimist? Un optimist bine informat.

Nu e de părerea ta cel ce te aprobă, ci cel ce te imită.

Marele regret al vieţii mele este de a nu fi avut nici unul.

=========================================================================
Nu există inimă mai mare pe lume, decât inima care ştie să ierte !