Matematica vieții. (doi elevi)

Algebric mers, sub radicali de urme,
În matricea aceluiaşi poem,
Un trup înobilat cu giulgi de suflet
Şi funcţia aceluiaşi catren...

Trudind în ecuaţii ne-nţelese,
Pătratul fantomaticei priviri,
Devine romb, în sferă fără rază,
Adulmecând amare amintiri...

Pătrat perfect al erei glaciare,
În radicali născuţi sub nori de fum,
Va smulge din perfidele dosare,
O urmă răvăşită de parfum....

Necontrolat sistem, în cianură
Ţi-ascunzi răspunsuri care încă ard
Şi-n felul matematic şi precoce
În ploi de ecuaţii, astăzi, cad...

Suntem datori aceloraşi sisteme,
Ne ridicăm conştiinţa la pătrat,
Îngenunchem tăcut acestei ere,
Însă, priviţi, nimic nu s-a-ntâmplat!

Sistemul ne ascunde raţiunea
Şi adevăru-n "Y" se măsoară,
Revin arbitrii snobi ai omenirii
Şi logica vieţii o doboară...

Decorul unei lumi în degradare,
Zadarnic se ridică la pătrat,
Trăim cu toţi o existenţă sumbră
Şi un destin deloc de admirat...

Dar matematic, încă facem paşii
Ce-i învăţam în anii de liceu...
Eu sunt triunghi cu laturi eronate
Şi o formulă, am rămas doar eu...

În sfera unui gol, cu axiome,
Prin forţă am pătruns, să desenez,
Cuvintele şi legile banale
Pe care-ntâmplător le etalez...

Nu ştiu cât fac, în suferinţa voastră, 
Cei ce-aţi rămas fideli acestei lumi, 
Nici doi plus trei...aşa a fost să fie...
Mai răsfoiţi dosare, oameni buni!

Mai căutaţi răspunsuri nonşalante,
Poate ceva, curînd se va schimba,
Căci bate-n mine vînt de libertate
Şi ştiu ca matematica nu-i grea...

Alegeţi voi o funcţie perfectă
Descrisă-n cercuri încă efemere!
Eu fi-voi iar o umbră mai atentă
Şi voi schimba durerea în plăcere.

Clădesc mormânt trecutului...În conul
De umbră al acestei omeniri
Procesul matematic mă frămîntă,
Căci matematic praf am în priviri.