PEISAJE SUPERBE

FORMULE INTEGRALE

Doar o naţiune de loaze îşi urăşte dascălii

de Lucian Mîndruţă Publicat la: 07.01.2014 22:05 Ultima actualizare: 07.01.2014 22:13

N-am să pot vedea niciodată vreo piesă de Caragiale fără să-mi aduc aminte de lectura profesoarei mele de română din Mihai Viteazul. N-am să mă emoţionez vreodată într-un muzeu de istorie fără să-mi aduc aminte cu drag de Moş Mugur, profesorul cel mai iubit dintre toţi. Şi chiar când am să urăsc ceva din toată fiinţa mea, n-am să urăsc mai mult decât am urât matematica, la 18 ani, când era ea sau prietena mea. Fără să pot alege, că aveam examen de admitere!
Se vorbeşte mult zilele astea despre profesoara care ar fi pretins un cadou mai frumos la sfârşit de an. Dar nu se vorbeşte deloc despre cadoul urât pe care România îl face în fiecare zi dascălilor ei:
Viaţa lor.
Da, chiar viaţa lor, aşa cum e ea acum. V-aţi întrebat vreodată care e diferenţa între promisiunea meseriei de profesor şi realitatea ei, cu adevărat? V-aţi gândit vreodată că pentru un copil care îşi iubeşte profesorul şi chiar reuşeşte să ajungă ca el, rezultatul e de cele mai multe ori nefericirea? V-aţi gândit la cum se simte un om căruia, în afară de tot mai puţini dintre elevii lui, aproape nimeni în restul societăţii nu-i acordă respect? V-aţi întrebat cum pleacă acasă în fiecare seară un intelectual al cărui statut de profesor e luat în râs de gloata care nici măcar nu mai are vreun motiv să-şi amintească la ce e bună învăţătura?
Gândiţi-va cum e ca în fiecare zi să realizezi că în jurul tău respectul ajunge la loazele cu relaţii şi poziţii nemeritate. Că funcţiile merg la canaliile de partid capabile de orice mizerie. Că banii ajung la analfabeţi. Şi că viitorul nostru, al tuturor, e girat de repetenţi şi impostori.
Gândiţi-vă cum e să ştii, ca dascal, câte parale face fiecare dintre cei care au ajuns în posesia acestei ţări. Doar deschizând televizorul şi urmărindu-le gramatica şi ideaţia. Gândiţi-vă cum e să ştii că, orice ai face, respectul majorităţii producătoare de lână (căci ce altceva pot face oile?) va merge la ăştia. La cei care nu ştiu, dar se bat cu pumnii în piept, pentru că doar el nu sună a gol. La elevii cei mai proşti ai naţiunii, dătători dintr-o dată de modele, ctitori de capele, inventatori de tunuri şi ţepe şi loaze care-ţi râd în nas:
“Da, bah, n-am avut nevoie de învăţătură! M-am descurcat!”
Despre asta e vorba. Nu despre salariul mic şi privatiuni. Ci despre conştiinţa că dimineata, când ajungi la catedra şi ridici capul la copiii tăi (pentru da, pentru un dascăl adevărat chiar sunt copiii LUI), e tot mai greu, cu fiecare zi, să le spui fraza care te-a adus şi pe tine în această meserie:
“Dragii mei, şcoala te face cu adevărat om…”

ZIUA INTERNATIONALA A CUVANTULUI MULTUMESC!

Iti multumesc frumoasa si distinsa doamna

de Mihail Buricea

Iti multumesc frumoasa si distinsa doamna Ca ai venit in viata mea surazatoare Atunci cand eu intram in cenusia-mi toamna Sub cerul luminat de stele trecatoare Tu ai sosit in universul meu de vise Cand rataceam stigher prin false labirinturi Asa cum ratacea de ani pe mari Ulise In arca sa manata-n larg de negre vanturi Tu ai aprins in inima-mi indurerata Un dor de-a merge mai departe printre astre Cu tine virtual prin lumea-ntunecata Calauziti in mers de visele albastre Frumoasa doamna te-as ruga sa iei aminte Sa nu ma duci pe caile nepotrivite Din valea plangerii lipsita de cuvinte Ca am sa plec din viata ta pe nesimtite Atunci ma voi retrage-n patria tacerii Acolo unde-am fost mereu pan’ te-a cunoaste Ma voi preface intr-un munte al durerii In drumul meu necontenit spre miazanoapte Dar eu as vrea ca sa ramai fermecatoare Sa fii in viata mea icoana cea divina La care sa ma-nchin in rasarit de soare Cat voi mai fi cu tine-n marea de lumina

Multumim pentru pace

Grigore Vieru

Mama pâine alba coace,
Noi zburdam voios,
Pentru pace, pentru pace
Multumim frumos.
Tata fluiere ne face,
Noi cântam duios.
Pentru pace, pentru pace
Multumim frumos.
Înfloresc în jur copacii,
Ceru-i luminos.
Pentru pace, pentru pace
Multumim frumos.

Multumesc

Multumesc


- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Sorin Stoica [sorinucu ]
2012-10-04  |     | 

Pentru mii de zâmbete şi-un hohot,
Pentru râsul tău copilăresc,
Pentru faptul că m-ai dat în clocot
Îţi aduc luna-n dar şi-ţi mulţumesc.

Pentru mersul tău de guguştiucă,
Pentru felul tău cam ştrengăresc,
Pentru că m-ai lecuit de dor de ducă
Mă sui pe soare,mă înclin şi-ţi mulţumesc.

Pentru ochii-ţi curioşi de rozătoare,
Pentru sufletu-ţi de neam împarătesc,
Pentru că mi-ai pus viaţa-n mişcare
Înnebunesc,mă internez şi-ţi mulţumesc!

Ana Blandiana Poezii