Sufletul tău nu-i ascuns,
Larg,ţi-l deschizi afară,
Totuşi deplin i-am pătruns
Cea mai intimă cămară?
Simt cum distinct în adînc
Stropii de cîntec se strîng,
Acolo vibrează o strună
Şi sufletul-ntreg îţi răsună.
Lumea amorfă cîştigă
Timbru de limpezi cristale
Cînd patima-n şopot ori tunet şi-o strigă
Strunele tale.
E primăvară şi vînt,
Frigul domneşte alături cu soarele
Scutură frigul firul plăpînd
Soarele umflă în matcă izvoarele.
Mari arături s-au întins pe pământ,
Sevele prind din pămînt să emane
Noua sămînţă-ncolţită curînd
Printre străvechi vegetaţii duşmane.
Paşii tăcuţi,apăsaţi,ţi-i petreci
Peste gliile umede şi încă reci,
Simţiri omeneşti parcă-nvie în glie,
Să prindă frenetica ta melodie.
Cîtă putere consumi
Să naşti vibraţia ce schimbă lumi,
Vechi vegetaţii să cadă pe rînd,
Să crească sămînţa-ncolţită curînd!
Cresc albe flori din a gliilor sucuri
Cad în văzduh,sure flori de ninsoare,
Cresc din pămînt albe flori şi te bucuri
Cad în vazduh sure flori şi te doare.
Bucurie,durere,în tine se-mbină-
Blîndă lumină –tăioasă lumină-
Naltă vibraţie împrăştie-n fire
Şi pentru creştere,şi pentru pieire.
Vibraţie-pentru zidiri de granit,
Vibraţie pentru om obidit,
Vibraţie pentru visare,
Inimă,lacrimă,floare,
Pentru greşeală,pentru păcat,
Pentru copil şi bărbat,
Pentru speranţă,vibraţie,
Pentru ale dansului ritmuri şi graţie,
Pentru dansul în flăcări şi roţi-
Nimic pentru tine,tot pentru toţi.
Simt cum distinct în adînc
Stropii de cîntec se strîng,
Acolo vibrează puternic o strună
Şi-o lume întreagă răsună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu