Învăţarea prin descoperire

Metodă didactică euristică, învăţarea prin descoperiere reprezintă o formă de participare activă şi interactivă a elevilor în procesul de învăţământ şi constă în efectuarea de activităţi şi investigaţii proprii, independente (individuale sau colective) orientate în direcţia reconstrucţiei şi redescoperirii adevărurilor ştiinţifice. Descoperirea presupune nu doar realizare de inferenţe, ci şi o anumită spontaneitate a subiectului, manifestarea curajului său epistemic, a fanteziei, a creativităţii sale. Desigur că, în instruirea şcolară, descoperirea nu este pură, autentică, ci este, practic, o semidescoperire sau o pseudodescoperire, întrucât este necesară intervenţia profesorului. S-au analizat atât tipurile de descoperiri specifice activităţilor didactice, adică:
-descoperiri inductive – care au la bază raţionamente de tip inductiv
- descoperiri deductive – care au la bază raţionamente de tip deductiv
-descoperiri transductive – care au la bază raţionamente transductive, asociate cu gândirea artistică sau imaginativă
- descoperiri analogice/prin analogie – care au la bază raţionamente analogice/prin analogie,
cât şi etapele de parcurs ale elevilor în desfăşurarea activităţilor de învăţare prin descoperire
 Sesizarea şi confruntarea cu situaţia-problemă, conştientizarea ei
 Căutarea independentă a soluţiilor problemei şi realizarea actului descoperirii, ceea ce presupune:
o reflecţia personală
o realizarea cercetării teoretice şi/sau practice independente
o structurarea, interpretarea şi relaţionarea datelor teoretice şi experimentale
o efectuarea de operaţii mentale cu caracter euristic
o realizarea actului descoperirii
 Formalizarea rezultatului descoperirii
 Integrarea achiziţiilor în sistemul cognitiv propriu al elevilor, în manieră sistemică şi exersarea în ceea ce a fost descoperit