Prfesor-elev-ideali

Profesorul ideal ar trebui sa fie bine pregatit profesional, punctual si bun pedagog. Un elev ideal imbina invatatura cu distractiile adecvate varstei sale, si la scoala, si in afara acesteia. Din pacate, elevii nu sunt foarte motivati.

Elevul model.

  -fara absente
-10 pe linie
-atent la ore
-isi face temele cu mare placere
-invata lectiile predate la scoala
-activ la ore
-tinuta cea mai potrivita pentru un elev
-fiecare carte/caiet are coperta
-fiecare carte/caiet nu are colturile indoite, mazgalituri pe foi
-soseste la timp la ore
-comportament civilizat (nici o vorba de rau din partea profesorilor la adresa sa)
-limbaj adecvat unei scoli
-nu copiaza la lucrari
-destept
-silitor
-interesat de ore
-sa participe la olimpiade (de preferabil la toate)
-sa obtina rezulate bune la olimpiade si concursuri
-sa fie respectuos atat cu colegii cat si cu profesorii
-sa aiba un scris impecabil
-sa fie un exemplu pentru toti ceilalti

Între ideal şi realitate

Între ideal şi realitate, când vine vorba de şcoala românească, se cască o prăpastie enormă. Profesorul român se visează bine pregătit, cu vocaţie, bun pedagog, calm, corect, iubitor de copii şi chiar deschis la nou. În realitate, este cam indecis, preocupat de „modelarea” elevului, veşnic nemulţumit, considerându-i pe ceilalţi vinovaţi şi pe sine nedreptăţit de societate. Felul în care elevul îi percepe pe unii dintre dascălii săi este şi mai grav. Unii profesori cer mai mult decât dau, sunt „gardieni de la închisoare”, nu îşi respectă elevii, sunt slab pregătiţi, abuzează de puterea pe care o deţin sau au „un vocabular de mahala”.

Nu degeaba elevii nu îşi consideră nici dascălii, nici consilierii şcolari modele în viaţă, iar despre şcoală ştiu sigur că nu le va oferi niciodată modele demne de urmat. În schimb preferă vedetele TV, membrii familiei, sportivii sau oamenii de afaceri.
În cealaltă branşă, elevii au şi ei un model ideal sau de succes: trebuie să fie studioşi şi, paradoxal, fiţoşi. Ca să aibă succes la profesori, trebuie să înveţe bine, iar ca să aibă succes în rândul elevilor trebuie „să se îmbrace cool, să facă lucruri nebuneşti şi multă caterincă, să fie de bani-gata sau să nu înveţe deloc”. În realitate, elevii sunt nesimţiţi, obraznici, tupeişti, leneşi, răi şi vânează notele mari. Nu îi respectă pe unii dintre profesori, îi bârfesc şi chiar îi înjură.
Profesorii au o imagine proastă din cauza elevilor
Mai mult de jumătate dintre profesorii români ştiu că imaginea lor în societate este una negativă, însă aruncă vina nu asupra lor, ci asupra elevilor lor, care nu sunt motivaţi să înveţe. Pentru profesori, vinovaţii sunt însă întotdeauna ceilalţi: elevii, societatea sau sistemul. Această afirmaţie o fac în condiţiile în care spun că investesc un efort mare şi foarte mare (96%) în educaţia elevilor. Dacă depun atât de mult efort în favoarea elevilor, cum se face că tocmai aceştia sunt acuzaţi că le strică imaginea? În acest context, profesorii nu au nici o problemă în a spune că tot meseria de profesor ar alege-o (71%)! Aceste contradicţii se întâlnesc la tot pasul: profesorii şi-ar alege aceeaşi meserie, dar în realitate dau învăţământul pentru un loc de muncă mai bine plătit, se consideră importanţi în educarea elevului, dar tocmai elevul este principalul obstacol în meseria lor, vor să fie activi, dar nu au putere de decizie.
Informaţiile reies din proiectul „Şcoala aşa cum este”, realizat de Centrul „Educaţia 2000+”. Datele au fost culese din câte 4 şcoli cu clasele I-VIII, din judeţele Dâmboviţa, Giurgiu, Mureş, Prahova şi din municipiul Bucureşti, în perioada ianuarie-septembrie 2008. (E.L.)
Info plus:
10% dintre profesori cunosc colegi de catedră care le dau note proaste elevilor ca să-i aducă la meditaţii
„Profesorii ne fac boi, proşti, mai proşti ca proştii... nesimţiţi, animale, ca la uşa cortului! Nu au ce căuta în şcoală!“
Profesorul ideal: bine pregătit, cu vocaţie, bun pedagog
Elevul ideal: rezultate bune, îmbrăcăminte cool, tip „de gaşcă”
Profesorul real:  indecis, foarte general în aprecieri, centrat pe „modelarea” elevilor, nemulţumit şi nedreptăţit
Elevul real: nesimţit, obraznic, tupeist, leneş şi vânător de note

ELEVUL IDEAL SI PROFESORUL BUN!

* Dascălii „de modă veche“ sînt prea puţin interesaţi de creativitatea elevilor, considerînd că cei cuminţi sînt şi cei mai buni * Calităţile necesare unui profesor bun sînt dragostea de meserie şi capacitatea de a se face înţeles *

Destul de multe cadre didactice din şcolile româneşti sînt închistate în proceduri învechite şi au încă mentalitatea vremurilor trecute. Un studiu realizat de Centrul Educaţia 2000, privind „Calitatea în educaţie şi semnificaţiile sale la nivelul şcolii“, arată că atitudinea dascălilor vizavi de elevi şi de actul de predare este aceea a unor „înţelepţi“ care transmit copiilor din învăţătura lor personală. Din răspunsurile date de dascăli, dar şi de părinţi şi elevi, reiese faptul că sînt destul de mulţi între aceştia, care nu ştiu cum se poate asigura calitatea în educaţie. Pe de altă parte, dascălii „de modă veche“ se arată prea puţin interesaţi de creativitatea elevilor, considerînd că cei cuminţi sînt şi cei mai buni.

Şcolile trebuie să asigure calitatea educaţiei?
În ceea ce priveşte asigurarea calităţii actului de predare, subiect care apare din ce în ce mai des în discursurile celor care conduc învăţămîntul românesc, profesorii cred că este o sarcină care cade exclusiv în grija şcolii. Iar o educaţie de calitate se realizează în primul rînd prin proceduri stricte, care odată stabilite nu mai trebuie schimbate, pentru că numai stabilitatea poate crea mediul de care şi ei, dar şi elevii au nevoie. Oarecum în necunoştinţă de cauză, atît elevii, cît şi dascălii şi părinţii cred că resursele materiale sînt cele care dau un învăţămînt de calitate. Cu cît şcoala posedă laboratoare dotate modern, cu echipamente de ultimă generaţie, cu atît orele care se ţin acolo sînt de o mai bună calitate. Ei nu iau însă în considerare că o educaţie de calitate se produce prin coroborarea mai multor factori, printre care şi competenţa profesională a cadrelor didactice şi atitudinea potrivită, adaptată la fiecare situaţie în parte.

„Elevul bun“
Profesorii au o părere destul de îngustă despre cum ar trebui să arate un elev bun şi ce ar trebui să facă el pentru a „cîştiga“ această titulatură. Dascălii intervievaţi în cadrul studiului apreciază că elevul bun trebuie să fie neapărat conformist şi constant în pregătire. Calitatatea pe care ei o apreciază cel mai mult la un elev model este disciplina. Dascălilor le plac „învăţăceii“ care se supun cerinţelor lor şi îndeplinesc toate sarcinile pe care aceştia le trasează. Mai mult chiar, mulţi profesori cred că dintre sarcinile adiacente celor şcolare, elevilor trebuie să le revină întreţinerea clasei şi activităţile extracurriculare pe care trebuie să le presteze singuri, acasă. Una dintre calităţile elevului model, prea puţin menţionate însă de profesorii intervievaţi este creativitatea. În timp ce un elev activ este, în viziunea dascălilor, acela care răspunde cu promptitudine la întrebările profesorului, nicidecum acela care vine şi cu propriile iniţiative.

„Profesorul bun“
Părinţii nu sînt nici ei departe de mentalitatea învechită a profesorilor. Cea mai mare parte dintre cei intervievaţi cred că un profesor bun este acela cu pregătire de specialitate şi pregătire pedagogică. Iar calităţile necesare unui profesor bun sînt dragostea de meserie şi capacitatea de a se face înţeles. Această calitate este apreciată şi de elevi care cred că profesorii cu experienţă transmit mai uşor cunoştinţe. Pe de altă parte însă, şi elevii, şi părinţii cred că profesorii insistă mai mult pe deprinderi, mai puţin pe capacitatea de înţelegere, acordînd mai puţină atenţie educaţiei elevului ca personalitate integrată. Deşi sînt lucruri pe care nu le aprobă în atitudinea profesorilor, în general nici elevii, nici părinţii nu se implică foarte mult în actul decizional la nivelul şcolilor. Majoritatea respondenţilor la interviul propus de Centrul Educaţia 2000+ cred că nu sînt atît de importanţi încît să se implice în treburile şcolii. Asta în timp ce acelaşi studiu sugerează că răspunsurie date de dascăli cu privire la modul în care se văd pe ei înşişi, sînt emoţionante, dar denotă narcisism.

Cum îmi doresc să fie profesorul ideal?

Sunt de părere că nu orice om este capabil să poată îndeplini cerințele complexului act educativ, autenticul profesor trebuind sa aibă o „ bază solidă” , să fie mai întai de toate un bun pedagog, didactician, psiholog, să fie metodist și inventiv, celelate calități urmând să și le cultive în timp.

În opinia mea, profesorul ideal ar trebui să îndeplinească o serie de calităţi: răbdare, creativitate, ingeniozitate, sensibil, cu elevat gust estetic şi amabil.

În primul rând, pentru ca un profesor sa se poată prezenta în faţa unei clase de elevi, este  necesară o pregătire de specialitate. Nu este permis ca atunci când se prezintă în faţa unor elevi sau studenţi să nu cunoască materia pe care o predă şi să se limiteze la cerințele manualului.

În al doilea rând, profesorul trebuie să fie creativ, să iasă din monotonie. Întotdeauna vizionarea unui videoclip ( sau a oricărei alte metode educaționale care iese din rutina zilnică) va avea un impact mai mare asupra elevilor, ajuntându-i totodată să rețină mai ușor informațile.

Răbdarea este o altă condiţie esenţială a unui profesor, deoarece  nu toţi elevii sunt capabili sa înțeleagă de prima dată.

„Profesorul trebuie să fie un ghid, care îndrumă eforturile receptive ale elevilor, un ghid competent, inteligent, imaginativ, sensibil, cu elevat gust estetic şi amabil, pentru ca prin întregul său comportament, să introducă în lecţie dimensiunea estetică, să sensibilizeze elevii şi astfel să creeze condiţiile necesare realizării comportamentelor unei educaţii implicite, singura validă sub aspect psiho-pedagogic şi didactic.”

Competenţa comunicativă este o altă trăsătură importantă a profesorului ideal. Un solid bagaj de cunoştinţe ar fi nefolositor dacă nu este capabil să se exprime clar sau să-şi expună opiniile şi gândurile.

Foarte importantă este și competenţa mimico-gestuală a profesorului  care vizează actoria şi în speţă pantomima, el trebuind să dispună de un registru larg şi variat de afişaje faciale şi de gesturi sugestive , oportun selectate şi prompt folosite, atunci când este cazul de o suplinire ori întărire a mesajelor verbale. O faţă imobilă, inexpresivă, asociată cu o gestică restrânsă, rutinieră şi mecanică crispează elevii.

Mai importantă decât competenţa mimico gestuală este competenţa lingvistică a profesorului. Competenţa lingvistică este un concept de maximă cuprindere, ea exprimând în fond, capacitatea persoanei de a recurge la limba pentru a se exprima.

Este de la sine înţeles că profesorii, indiferent de disciplina pe care o predau, trebuie să fie excelenţi mânuitori ai limbii în care comunică în clasă cu elevii, să dispună intr-un grad înalt de: abilitate verbală,  performanţă lingvistică, productivitate lingvistică.

            La urma urmei, nu este nevoie de toate aceste calități pentru a fi “un profesor ideal”. Unii dintre noi ne rezumăm doar la disciplina preferată, venind de la sine adorarea pentru profesorul respectiv și clasându-l ca fiind un  profesor ideal. În fond,  idealul este perceput de fiecare în sens unic. Dar, poate cel mai important lucru este ca profesor este să fi corect, indiferent de simpatiile pe care le ai. Trebuie să fie un om de cuvânt, un mentor, un model, nu o persoană care vine cu ură la ora și categoric nu profesor-vânător pentru care singurul scop este acela de a pedepsi elevii folosindu-se de puterea pixului și a catalogului. Profesorul ideal este acel profesor care te face să înțelegi o materie care până atunci o considerai o limbă străină, este profesorul iertător, profesorul răbdător care îți mai explică o dată și încă o dată, până ajungi să înțelegi, și astfel, acelui om i se va forma portretul, portretul unui profesor ideal.

ÎNAINTE DE A FI PROFESOR TREBUIE SA FII MAI ÎNTÂI OM, IAR DUPĂ CE AI TRECUT DE POARTA ȘCOLII TREBUIE SA-ȚI LAȘI TOATE PROBLEMELE AFARĂ , SĂ TE TRANSFORI ÎN PROFESORUL ADORAT DE ELEVI!

Profesorul ideal

Profesorul ideal Cine isi alge meseria de profesor in primul rand trebuie sa iubeasca copii,sa dea dovada de iscusinta , de talent , rabdare si multa daruire in domeniul ales. Unui elev ii ramane intiparit in minte atat portretul fizic cat si moral al unui profesor indragit si stimat,ce stie sa isi apropie cu caldura umana pe cei din jurul sau. Ca odinioanara , dascalul descris de Sadoveanu in ,,Domnu' Trandafir " ca si acum, un pedagog innascut nu se da uitarii de generatii intregi datorita respectului fata de meserie. Geniile se nasc la scoala unde preda cel ce se daruieste pe sine,avand ca rezultate minti sclipitoare de elevi ce nu il vor da uitarii,iar cunostiintele acumulate de la acesta le va fi de folos in viata. Din punctul meu de vedere profesorul ideal se afla oglindit in fiecare dascal.In clasa a cincea am avut ca diriginta o doamna profesoara de limba romana si ne-a pus sa facem ca tema o compunere despre ,,primii pasi in scoala ".Dupa descrierea mea ,invatatoarea parea un inger blond cu ochi albastri,cu glas suav ce ma ungea la inima,fapt ce a facut-o sa rada pe doamna diriginta.Ea era exact opusul descrierii fizice: par negru.ochi negri,voce mai impunatoare fapt ce a dus la inhibarea mea un timp.Dar doamna diriginta avea un secret : rabdarea. Dand dovada de multa iscusinta si pricepere m-a dus din sfera mea de copil emotiv intr-un ,,soricel" vorbaret si stapan pe el.Dansa ne alinta atunci cand ne strangea pe toti in jurul ei ca fiind soriceii ei de biblioteca. Multe amintiri frumoase am despre scoala mea generala inca mai sunt nostalgica si acum dupa acele vremuri cand exista aceea contopire intre elev profesor,copil si suflet de ,,mama".Asa de mult am indragit-o pe doamna incat era pentru mine ca a doua mama.Si acum cand ma intalnesc cu dansa ma trec fiori de bucurie ca am avut asa o profesoara,un om mai inainte de toate.

PREGATIRE BACALAUREAT!