Sunt
de părere că nu orice om este capabil să poată îndeplini cerințele complexului
act educativ, autenticul profesor trebuind sa aibă o „ bază solidă” , să fie
mai întai de toate un bun pedagog, didactician, psiholog, să fie metodist și
inventiv, celelate calități urmând să și le cultive în timp.
În opinia mea, profesorul ideal ar
trebui să îndeplinească o serie de calităţi: răbdare, creativitate,
ingeniozitate, sensibil, cu elevat gust estetic şi amabil.
În primul rând, pentru ca un profesor
sa se poată prezenta în faţa unei clase de elevi, este necesară o pregătire de specialitate. Nu este
permis ca atunci când se prezintă în faţa unor elevi sau studenţi să nu cunoască
materia pe care o predă şi să se limiteze la cerințele manualului.
În al doilea rând, profesorul trebuie
să fie creativ, să iasă din monotonie. Întotdeauna vizionarea unui videoclip (
sau a oricărei alte metode educaționale care iese din rutina zilnică) va avea
un impact mai mare asupra elevilor, ajuntându-i totodată să rețină mai ușor
informațile.
Răbdarea este o altă condiţie
esenţială a unui profesor, deoarece nu
toţi elevii sunt capabili sa înțeleagă de prima dată.
„Profesorul trebuie să fie un ghid,
care îndrumă eforturile receptive ale elevilor, un ghid competent, inteligent,
imaginativ, sensibil, cu elevat gust estetic şi amabil, pentru ca prin întregul
său comportament, să introducă în lecţie dimensiunea estetică, să sensibilizeze
elevii şi astfel să creeze condiţiile necesare realizării comportamentelor unei
educaţii implicite, singura validă sub aspect psiho-pedagogic şi didactic.”
Competenţa comunicativă este o altă
trăsătură importantă a profesorului ideal. Un solid bagaj de cunoştinţe ar fi
nefolositor dacă nu este capabil să se exprime clar sau să-şi expună opiniile
şi gândurile.
Foarte importantă este și competenţa mimico-gestuală a
profesorului care vizează actoria şi în
speţă pantomima, el trebuind să dispună de un registru larg şi variat de afişaje
faciale şi de gesturi sugestive , oportun selectate şi prompt folosite, atunci
când este cazul de o suplinire ori întărire a mesajelor verbale. O faţă
imobilă, inexpresivă, asociată cu o gestică restrânsă, rutinieră şi mecanică
crispează elevii.
Mai importantă decât competenţa mimico gestuală este
competenţa lingvistică a profesorului. Competenţa lingvistică este un concept
de maximă cuprindere, ea exprimând în fond, capacitatea persoanei de a recurge
la limba pentru a se exprima.
Este de la sine înţeles că profesorii, indiferent de
disciplina pe care o predau, trebuie să fie excelenţi mânuitori ai limbii în
care comunică în clasă cu elevii, să dispună intr-un grad înalt de: abilitate
verbală,
performanţă lingvistică, productivitate lingvistică.
La urma urmei, nu este nevoie de
toate aceste calități pentru a fi “un profesor ideal”. Unii
dintre noi ne rezumăm doar la disciplina preferată, venind de la sine adorarea pentru
profesorul respectiv și clasându-l ca fiind un
profesor ideal. În fond, idealul
este perceput de fiecare în sens unic. Dar, poate cel mai important lucru este
ca profesor este să fi corect, indiferent de simpatiile pe care le ai. Trebuie
să fie un om de cuvânt, un mentor, un model, nu o persoană care vine cu ură la
ora și categoric nu profesor-vânător pentru care singurul scop este acela de a
pedepsi elevii folosindu-se de puterea pixului și a catalogului. Profesorul
ideal este acel profesor care te face să înțelegi o materie care până atunci o
considerai o limbă străină, este profesorul iertător, profesorul răbdător care
îți mai explică o dată și încă o dată, până ajungi să înțelegi, și astfel,
acelui om i se va forma portretul, portretul
unui profesor ideal.
ÎNAINTE DE A FI PROFESOR TREBUIE SA FII MAI ÎNTÂI OM,
IAR DUPĂ CE AI TRECUT DE POARTA ȘCOLII TREBUIE SA-ȚI LAȘI TOATE PROBLEMELE
AFARĂ , SĂ TE TRANSFORI ÎN PROFESORUL ADORAT DE ELEVI!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu