Între ideal şi realitate

Între ideal şi realitate, când vine vorba de şcoala românească, se cască o prăpastie enormă. Profesorul român se visează bine pregătit, cu vocaţie, bun pedagog, calm, corect, iubitor de copii şi chiar deschis la nou. În realitate, este cam indecis, preocupat de „modelarea” elevului, veşnic nemulţumit, considerându-i pe ceilalţi vinovaţi şi pe sine nedreptăţit de societate. Felul în care elevul îi percepe pe unii dintre dascălii săi este şi mai grav. Unii profesori cer mai mult decât dau, sunt „gardieni de la închisoare”, nu îşi respectă elevii, sunt slab pregătiţi, abuzează de puterea pe care o deţin sau au „un vocabular de mahala”.

Nu degeaba elevii nu îşi consideră nici dascălii, nici consilierii şcolari modele în viaţă, iar despre şcoală ştiu sigur că nu le va oferi niciodată modele demne de urmat. În schimb preferă vedetele TV, membrii familiei, sportivii sau oamenii de afaceri.
În cealaltă branşă, elevii au şi ei un model ideal sau de succes: trebuie să fie studioşi şi, paradoxal, fiţoşi. Ca să aibă succes la profesori, trebuie să înveţe bine, iar ca să aibă succes în rândul elevilor trebuie „să se îmbrace cool, să facă lucruri nebuneşti şi multă caterincă, să fie de bani-gata sau să nu înveţe deloc”. În realitate, elevii sunt nesimţiţi, obraznici, tupeişti, leneşi, răi şi vânează notele mari. Nu îi respectă pe unii dintre profesori, îi bârfesc şi chiar îi înjură.
Profesorii au o imagine proastă din cauza elevilor
Mai mult de jumătate dintre profesorii români ştiu că imaginea lor în societate este una negativă, însă aruncă vina nu asupra lor, ci asupra elevilor lor, care nu sunt motivaţi să înveţe. Pentru profesori, vinovaţii sunt însă întotdeauna ceilalţi: elevii, societatea sau sistemul. Această afirmaţie o fac în condiţiile în care spun că investesc un efort mare şi foarte mare (96%) în educaţia elevilor. Dacă depun atât de mult efort în favoarea elevilor, cum se face că tocmai aceştia sunt acuzaţi că le strică imaginea? În acest context, profesorii nu au nici o problemă în a spune că tot meseria de profesor ar alege-o (71%)! Aceste contradicţii se întâlnesc la tot pasul: profesorii şi-ar alege aceeaşi meserie, dar în realitate dau învăţământul pentru un loc de muncă mai bine plătit, se consideră importanţi în educarea elevului, dar tocmai elevul este principalul obstacol în meseria lor, vor să fie activi, dar nu au putere de decizie.
Informaţiile reies din proiectul „Şcoala aşa cum este”, realizat de Centrul „Educaţia 2000+”. Datele au fost culese din câte 4 şcoli cu clasele I-VIII, din judeţele Dâmboviţa, Giurgiu, Mureş, Prahova şi din municipiul Bucureşti, în perioada ianuarie-septembrie 2008. (E.L.)
Info plus:
10% dintre profesori cunosc colegi de catedră care le dau note proaste elevilor ca să-i aducă la meditaţii
„Profesorii ne fac boi, proşti, mai proşti ca proştii... nesimţiţi, animale, ca la uşa cortului! Nu au ce căuta în şcoală!“
Profesorul ideal: bine pregătit, cu vocaţie, bun pedagog
Elevul ideal: rezultate bune, îmbrăcăminte cool, tip „de gaşcă”
Profesorul real:  indecis, foarte general în aprecieri, centrat pe „modelarea” elevilor, nemulţumit şi nedreptăţit
Elevul real: nesimţit, obraznic, tupeist, leneş şi vânător de note