Panica poate fi declanşată de atacul unui animal sau om. Agorafobia este un subtip de frică ce apare în spaţii deschise, în care un atac e posibil. Modificările fiziologice, adaptative, care acompaniază panica sunt: creşterea nivelului de glucoză în sânge ca substrat metabolic, adrenalina înlătura moleşeala, forţa musculară crescută facilitează acţiunea, creşterea ratei respiratorii aduce un surplus de oxigen, creşterea coagulabilităţii previne eventuale pierderi excesive de sânge. Panica alternează cogniţia şi comportamentul, astfel că mintea devine interesată doar de găsirea unor modalităţi de scăpare. Modificările vocale şi faciale solicită ajutor din partea cunoştinţelor sau rudelor.
Oamenii care în mod repetat trăiesc senzaţia de panică dezvoltă agorafobia - teama de spaţii deschise, locuri în care frica intensă a fost trăită înainte etc. Aceste caracteristici ale agorafobiei sunt bine potrivite pentru a evita un atac într-un mediu periculos.
O persoană căreia îi lipseşte capacitatea de a se panica în situaţii periculoase, în mediul natural are un dezavantaj selectiv. Orice om care ar sta mândru şi fără frică în faţa unui tigru probabil că ar fi mâncat de acesta.
Tulburările de panică sunt boli ce rezultă din reglarea defectuoasă a panicii, dar panica în sine, la fel ca şi tusea, nu e o boală, ci un mecanism defensiv împotriva unor tipuri particulare de pericole.
Multora le este teamă să se afle în centrul atenţiei. Situaţiile ridicole în care ar putea fi puse astfel de persoane nu reprezintă doar un simplu disconfort; ele sunt ameninţări serioase pentru succesul reproductiv. Pe de altă parte, teama de succes are uneori rol adaptativ; de exemplu dacă liderii exclud sau îi pedepsesc pe cei care ar reprezenta o ameninţare a poziţiei lor.
Oamenii care în mod repetat trăiesc senzaţia de panică dezvoltă agorafobia - teama de spaţii deschise, locuri în care frica intensă a fost trăită înainte etc. Aceste caracteristici ale agorafobiei sunt bine potrivite pentru a evita un atac într-un mediu periculos.
O persoană căreia îi lipseşte capacitatea de a se panica în situaţii periculoase, în mediul natural are un dezavantaj selectiv. Orice om care ar sta mândru şi fără frică în faţa unui tigru probabil că ar fi mâncat de acesta.
Tulburările de panică sunt boli ce rezultă din reglarea defectuoasă a panicii, dar panica în sine, la fel ca şi tusea, nu e o boală, ci un mecanism defensiv împotriva unor tipuri particulare de pericole.
Multora le este teamă să se afle în centrul atenţiei. Situaţiile ridicole în care ar putea fi puse astfel de persoane nu reprezintă doar un simplu disconfort; ele sunt ameninţări serioase pentru succesul reproductiv. Pe de altă parte, teama de succes are uneori rol adaptativ; de exemplu dacă liderii exclud sau îi pedepsesc pe cei care ar reprezenta o ameninţare a poziţiei lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu