TEMA LA MATEMATICA!

ECUATII E GRASUL II CU O NECUNOSCUTA

Matematica orei

ECUATII CU O NECUNOSCUTA

APROAPE DE PERFECTIUNE!

FLORI

Dorul după explicarea matematică a naturii

Dacă înţelegem bine că dorul după explicarea matematică a naturii are la bază acest act de însuşire lăuntrică a lumii exterioare, atunci nu vom mai putea ignora faptul că în matematică avem o cu totul altă formă de cunoaştere decât este cunoaşterea pur exterioară, conformă simţurilor, care sintetizează cu intelectul experienţa senzorială. Prin cunoaşterea matematică ne cufundăm mai adânc în interiorul fiinţei umane şi credem că tocmai aşa ne apropiem mai mult de lumea exterioară, credem că tocmai în acest fel vieţuim lăuntric ceea ce reprezintă esenţa lumii exterioare. Dar, în acest caz, facem experienţa că, de fapt, cu ceea ce am transformat în formulări matematice, am pierdut întreaga plenitudine a lumii exterioare. Trebuie să fim conştienţi de următorul lucru: noi unim ceea ce ne dă lumea exterioară cu ceva care a fost construit în mod pur lăuntric. Şi trebuie să putem trăi în mod just ceea ce se petrece de fapt în suflet când facem formulări matematice. Trebuie să ne dăm seama că matematica este o creaţie lăuntrică pur umană şi că, deşi în matematică avem de-a face cu o creaţie lăuntrică a omului, avem totuşi un sentiment – vom vedea mai târziu că este, de fapt, o cunoaştere – al faptului că prin această construcţie matematică interioară, realizată în mod cu totul izolat de lumea exterioară, ne este dat ceva care ne aduce mai aproape de lumea exterioară decât e cazul de obicei. Şi totuşi, această construcţie matematică realizată în interior, în felul arătat, nu poate fi o realitate interioară, cel puţin nu o realitate nemijlocit interioară, în raport cu lumea exterioară reală. Fiindcă altfel, dacă avem în faţa noastră imaginea matematică drept rezultat al cercetărilor, n-ar trebui să avem sentimentul că acum întreaga plenitudine a lumii exterioare a pălit şi n-a mai rămas decât formularea matematică, ci ar trebui să avem sentimentul că în această formulare matematică avem ceva care de-abia acum este cu adevărat real din punct de vedere interior. Gândiţi-vă numai cât de altfel ar sta lucrurile dacă am avea în faţa noastră întreaga arie de trăiri a ochiului, cu toată intensitatea trăirilor cromatice, şi dacă, după ce am făcut formulările matematice, am vedea în faţa noastră în această formulare matematică, în mod spiritual, ceea ce primisem în noi mai înainte. În formulele noastre matematice extrase din teoria ondulatorie am vedea străfulgerând, am vedea aprinzându-se culorile, am trăi fenomenele interferenţei ş.a.m.d. Dar nu se întâmplă aşa. Faptul că nu avem aceste trăiri ne dovedeşte că, ce-i drept, noi impregnăm lumea exterioară cu formulările noastre matematice în aşa fel încât ne apropiem mai mult de ea, dar că, în acelaşi timp, o facem pierzând, de fapt, realitatea deplină a lumii exterioare.

Cunoaşterea formulată lăuntric sub formă matematică

Dacă ne-am înălţat de la cunoaşterea obişnuită, care are loc în virtutea obişnuinţei, la cunoaşterea formulată lăuntric sub formă matematică, care trebuie să fi fost precedată de o formulare a formaţiunilor matematice trăite în mod pur interior, trebuie să se ivească întrebarea: Oare această evoluţie nu poate fi dusă mai departe în viaţa umană? – În primă instanţă, avem în faţa noastră o lume exterioară, stăm în faţa ei în aşa fel încât regulile şi legile pe care ni le formăm despre ea pe baza observaţiilor noastre aici sunt nişte formaţiuni absolut străine. Mergem mai departe, dar o putem face numai prin faptul că vieţuim lăuntric formulările matematice, în mod cu totul izolat de lumea exterioară. Apoi, impregnăm această lume exterioară cu formulările matematice. În mod evident, ele nu sunt impregnate cu realitate în interior, căci altfel am avea şi realitatea. Dacă ne propunem apoi să le studiem, dacă le privim în mod special, dacă reflectăm asupra lor: ele nu pot fi reale, fiindcă, dimpotrivă, ele sting realitatea asupra căreia le-am aplicat. În acest punct al reflecţiilor noastre ia naştere întrebarea: Ar fi posibil ca noi să ne fortificăm în privinţa a ceea ce formulăm matematic în planul interior, în privinţa a ceea ce facem mai întâi, pentru a pătrunde mai intim lumea senzorială exterioară? Există oare posibilitatea ca ceea ce, în primă instanţă, ca trăire matematic-interioară, este o abstracţiune atât de palidă, încât sub influenţa ei şi realitatea păleşte pentru noi, oare putem face ceva pentru ca ceea ce trăieşte omul în formaţiunile matematice să devină o prezenţă interioară mai viguroasă? Cu alte cuvinte: S-ar putea oare ca forţa pe care trebuie s-o aplicăm pentru ca, pregătind o cunoaştere matematică a naturii, să ajungem la ea, s-ar putea ca această forţă să fie aplicată într-un grad mult mai înalt, în aşa fel încât noi să nu plăsmuim în interior numai abstracţiuni matematice, ci şi realităţi spirituale concrete? Atunci, ce-i drept, în ceea ce am plăsmuit în interiorul nostru, noi n-am vedea reapărând lumea exterioară senzorială, dar am avea în faţa noastră ceva care, desigur, nu ar fi o formaţiune matematică, fiindcă formaţiunile matematice sunt, bineînţeles, abstracte, ci ceva care trebuie să fie modelat altfel. Am avea în faţa noastră ceva care a fost dobândit în acelaşi fel ca şi formaţiunile matematice, dar având caracter real. Şi în faţa noastră s-ar afla, privit în mod spiritual, ceva despre care ne putem spune că ne străluceşte în mod real, exact la fel ca realitatea senzorială exterioară, dar care a fost dobândit de noi prin faptul că am făcut să se ridice la suprafaţa fiinţei noastre nu numai nişte formaţiuni matematice abstracte, ci nişte formaţiuni reale. Am făcut mai puternică forţa matematizantă şi datorită acestui lucru am ajuns să scoatem la suprafaţă din noi înşine o realitate lăuntrică. Ar fi o a treia treaptă a cunoaşterii noastre.

„Matematica naturii”

Natura este o carte ilustrată cu cele mai variate tablouri care te fac a te întreba veşnic, de a căuta şi a da răspunsuri, ea nu te oboseşte, ci din contră te întremează. Natura poate să ţină loc de carte, de profesor, de povăţuitor.

            Încă din primii ani de şcoală trebuie să formăm la elevi un comportament civilizat faţă de natură şi mediu, de ocrotire şi protejare a ei. Tinerele generaţii au rolul de a trage un semnal de alarmă către generaţiile vârstnice privind impactul ce-l are intervenţia nesăbuită a omului asupra mediului, intervenţie ce pune în pericol existenţa generaţiilor ce vor urma.

„ Natura vorbeşte în limba matematicii. Literele acestei limbi sunt: cercuri, triunghiuri şi alte figuri geometrice.”

                                                                  (Galileo Galilei)