Matematica Sufletului OMENESC

Universul sufletului omenesc

         Sufletul uman este finit si in acelasi timp este nedefinit prin faptul ca este plin de oscilatii controversate in el insusi.
Indiferent de varsta, stare sociala, etnie sau religie, sufletul este un amalgam de pofte si dorinte ce se lupta si se exprima in functie de gradatia ezoterica ce survine pe niveluri energetice benefice sau malefice.
         Astfel, indiferent de beneficiile materiale sau spirituale, sufletul se comporta mereu la nivelul de programare ce-l are pe structura de energie existenta in logosul transcedental.
In acest fel, o definitie stabila ar fi improprie. De ce?
Pentru ca sufletul are o energie ce acumuleaza parametrii de date si idei, in functie de maturitatea ancestrala, de vibratia rezonantei cu ezotericul si, astfel, el primeste si poate acumula doar datele de inteligenta sau faptele prelucrate pe nivelul ce il reprezinta.
De exemplu, o coarda muzicala este acordata la o intensitate de intindere si energie vibratorie ce poate sa exprime doar o singura nota muzicala. De aici, intelegem ca un suflet precum Mihai Eminescu, avea o energie pura, putin controversata in ea insasi, dar intelectul era programat totuna cu gradatia de energie ce o avea de sus, involuntar de faptele si ideile sale.
De aici intelegem si interpretam ca nu exista integrare si cooperare in suma tuturor formelor analitice si subiective ale definitiei verbale, prin pronuntarea lexicala.
        Astfel cum matematica are parametri ficsi, dar in acelasi timp ea a evoluat odata cu formele de expansiune a timpului,  pornind de la suma simpla 1+1 = 2 si ajungand la ecuatii si forme multiple de adunari, atingand in cele din urma matematica pura.
        In acest fel, si sufletul uman, odata cu evolutia si terminologia expansionala a tendintelor moderne, s-a multiplicat in el insusi, capatand unghiuri si oglinzi multiple ce nu pot intra intr-o definitie sablonata.
        Sufletul nu are ratiune si nici forma de definitie. Este pur energetic si se incarca cu parametrii de date si idei, care mai tarziu devin rationale. Dar ratiunea este total straina si obscura fata de suflet, pentru ca este imprumutata ca o necesitate a existentei umane pe acest pamant.
        Indiferent de varsta, fie ca este copil, adolescent sau batran, parametrii evolutiei umane sunt cuprinsi in cateva etape:
- Etapa de crestere si evolutie, cand sufletul este neutru la etalonarea varstei terestre si are un an de maturitate dat de formele de energie si varsta ce s-au integrat in logos.
De exemplu, un copil in varsta de 10 ani poate sa aiba sufletul de 100, 500 sau chiar 1000 de ani.
Cu un amestec de trairi de momente secundare prin prisma lucrurilor traite in dimensiuni si evolutii paralele cu lumea sa, nu se intelege nici el in sinea lui, producandu-i comportamentului uman mulatii si forme mutante de caracter, involuntar de educatie, de cult religios sau de cerc social, pentru ca el, in sinea sa, se descopera pe parcursul evolutiei in trup, la diferite niveluri de inteligenta, pe care le are acumulate in sufletul energetic subconstiental.
Astfel, orice comportament uman, definit si nedefinit ca evaluare lexicala, are coduri si legi sablonate ce restrictioneaza in functie de sistemele sociale si valorile umane.
Nu se poate cuprinde, in sine, o analiza definitorie, deoarece sufletul sau multimea sufletelor sunt multiple si au mii de energii joase si inalte, ca frecventa, de la individ la individ, precum un amestec de culori cu diferite nuante, care isi au originea in culoarea puritatii, adica in alb.
Astfel intelegem ca o evaluare a unor diferite boli sufletesti de orice forma sau gandire, este improprie definita ca sablon, stantat si schematizat de suma unui asa-numit comportament etic sau moral. Pentru ca sufletul uman, de la orice varsta, cu exceptia muribunzilor, are deja o aureola cu valori nedefinite ce se acumuleaza in subconstient si se exprima in functie de datele codate ce vin in el pe unde de inalta frecventa sau de joasa frecventa, in functie de programarea sa ancestrala.

         Sufletul este independent de actiunile si manifestarile sale, incatusat de ratiune si astfel mintea este inchisa prin sabloane matematice, rationale, care nu-i da voie sa se cuprinda in concordanta cu Marea Forta si, astfel, ratiunea este doar o necesitate si in acelasi timp o estompare impotriva sufletului uman, care este pur sau impur, in functie de valorile energetice ale fiecarui individ.
        Astfel, intelegem ca omul cu un suflet supus ratiunii si rationamentelor de tot felul, niciodata nu va putea fi liber de sine insusi, pentru ca mintea elaboreaza dupa concepte si conceptele pot fi rationamente ce nu duc decat la o finalizare oarba a unui lucru in cauza, finit sau nedefinit, vizibil sau nevizibil, material sau carnal.
De aici, intelegem ca aceste concepte ale noastre sunt obscure si nu-si au existenta in adevarata lumina a Logosului Divin.
        Sufletul este invaluit in trei niveluri de carcase energetice.
Prima este brutul sau carnalitatea, a doua este ratiunea, cu tot ce cuprinde in sine si al treilea nivel este intrarea in sfera complexa si dificila a subconstientului, care este si el impartit in constient si inconstient.
Sufletul omenesc este optionat de propria analiza subconstientala, ingradit de ratiuni carnale, lovind in propria-i libertate.
Pentru aceste ratiuni, sufletul nu poate fi descatusat decat atunci cand prin autocunoasterea de sine ajunge sa se elibereze de sinele propriu.
Pornind de la exprimarea anterioara, ne dam seama ca in noi sunt energii pure, cu forte de expresie divina, inlocuind rationamentul cu fundamentul pur psihologic, cu asceza decontroversata in propria persoana, pentru ca, odata cu schimbarea unui stil de viata si de gandire, pe un fundament pur apar lupte inconstiente, cu sinele fiecaruia, luptandu-se in propriile fundamente si aspiratii rationale, cu idei irationale, luand din noi legi ce pot debloca formele empretice si sugestionale ale bazelor lexicale pe orice nivel de gandire, de expresie si de comportament.
Numai atunci Sufletul va scapa de ratiune si de propria baza fundamentala matematica, ce duce in expresii de comportament finite, brute, cuprinse in slabiciuni si neputinte.
        Odata cu expansiunea in crepusculul ancestral pur, orice definitie cu concepte si forme dispare si ia fiinta clarvazatoare tridimensionala, putand virtualiza orice subiect in forme de realitate pe toate nivelurile gandirii.
        Deci, orice om cu sufletul rational este obscurizat din lipsa de clarviziune, de ansamblu a tuturor formelor de expresie si gandire, fiind finit datorita ratiunii si avand un capat al lucrurilor obiective si subiective.
Orice numar de calcul matematic este multiplicat prin suma tuturor probabilitatilor, dar el in sine insusi este devalorizat deoarece este desablonat pe un fond miscator de calcule ce se intrepatrund prin analogia numerelor.
        In concluzie, conceperea de suflet fara ratiune si rationamentele fara suflet ar fi o analogie a epicului, controversata in sinea ei.
        Din cele spuse si analizate mai sus, intelegem ca omul cu sentimentele sufletesti si cu formele de expresie in sine, este un amalgam continuu, cu trairi si fapte prinse in propriile optiuni, ca in niste capcane.
De exemplu, sentimente cum ar fi bucuria, lacrimile ce pleaca din tristete ori fericire.
Insa, sentimentul este un proces chimic, material matematic cu forme multiple de contopire si descoperire la diferite forme de expresie.
Exemplu: Un om, cand isi asuma tristetea poate sa planga pentru ca i-a murit copilul ori iubita, sau ca si-a pierdut casa. Dar totusi, ansamblul subiectiv al formei de expresie poate fi desablonat, devalorizat de lucrul in cauza al persoanei respective. De ce? Pentru ca dincolo de starile emotionale, cauzate de afectele secundare ale unui lucru in cauza, material sau spiritual, produsul definit al individului poate fi o simbioza ce se contopeste in el insusi, cu trairi necunoscute si momente acumulate in subconstient.
        De aceea, in momentul in care plange, procesul chimico-sufletesc are goluri de crestere si este estompat la nivel de dezlegare in diferite cresteri ezoterice.
Putem spune ca Sufletul are trancendere cu forme clinico-materiale ale carnalitatii si este un procesor fin de analize subiective, rationale, ce, de multe ori, din lipsa de expresie lexicala, ele par ca se contracariaza prin cauze si efecte de comportament secundar, de la individ la individ.
            Dar suma tuturor sufletelor, ca proces de evaluare a conceptelor si normelor morale si etice a diferitelor trairi, pleaca de la o simpla afirmatie logica cum ar fi :
            Gandesc, exist, apoi evoluez, descopar si apoi mor la nivelul de evolutie ce l-am avut inainte de nastere.