marți, 4 noiembrie 2014

UN TRANDAFIR ÎNVAȚĂ MATEMATICA

Ce este contradictoriu în această sintagmă: „un trandafir învaţă matematică“? Rigoarea matematicii faţă de delicateţea florii sau concreteţea plantei faţă de abstracţia pe care o presupune ştiinţa? Cineva ar putea spune că nu ar avea ce căuta trandafirul lângă matematică. Iar altcineva ar spune că da: este vorba despre poetul şi criticul literar Gheorghe Grigurcu, al cărui volum de debut în poezie, apărut la Editura pentru literatură, în 1968, se numeşte chiar aşa: „Un trandafir învaţă matematică“.
Poemul care dă titlul volumului arată zona unde este posibilă învăţarea: zona în care codrul îşi explică umbrele. Poetul ne dezvăluie că atitudinea noastră de spectatori ai acestei experienţe este uimirea.
Nu voi rămâne în zona de explicare a umbrelor, dar încerc să îmi explic atitudinea de uimire a celor care privesc cu suspiciune poate, sau chiar cu neîncredere, alăturarea sensibilităţii de inteligenţă. Departe de a fi opuse, trandafirul şi matematica vorbesc despre un ideal de frumuseţe. Şi poate că, uneori, delicata floare, sub ploile de piatră ale unei lumi care îi pun în pericol identitatea, priveşte spre matematică, ştiinţă caracterizată prin lipsa sentimentului trecerii şi al căderii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu