duminică, 27 iulie 2014

Povestea unui dans magic:



 prince-and-princess_img2
“A fost odata, ca niciodata, un rege batran ce avea doua fiice, diferite ca ziua de noapte. Cea mare, Elena, era mereu vesela si avea un obicei foarte dragut: impartea zambete si imbratisari tuturor. Ii placea sa stea foarte mult in aer liber, sa alerge impreuna cu vantul si cu pasarile, sa stea intinsa in iarba, urmarind mersul norilor pe cer, ziua, si mesajul trimis de stele, noaptea. Purta haine simple, comode si mergea, de regula, desculta, ca sa simta energia pamantului cum ii intra prin talpi, iar parul ii flutura pe langa obrajii arsi de soare. Se simtea libera si fericita.
Fata cea mica, Maria, era cu totul altfel: avea o frumusete uluitoare, dar rece, pentru ca era tot timpul nemultumita de ceva, de cum ii sta parul, cum se aseaza hainele, ca e prea cald sau prea frig, mancarea e prea sarata sau prea dulce. Statea mereu in interior, ca nu cumva razele soarelui sa-i atinga pielea alba ca laptele, se hotara foarte greu ce rochie sa imbrace, iar aranjarea parului de culoarea aurului dura ore intregi. Singura ei preocupare era sa arate impecabil, de aceea, o servitoare ii statea tot timpul alaturi cu o oglinda, in care se privea foarte des, ca nu cumva sa fie ceva in neregula cu aspectul ei. Se simtea frumoasa si ii placea sa fie admirata, deci hainele trebuiau sa ramana fara nicio cuta, pantofii fara un fir de praf, iar suvitele la locul lor, in cocul sofisticat.
Regele era foarte mandru de fetele lui si le iubea la fel de mult pe amandoua. Cea mare ii umplea sufletul de bucurie cu veselia ei, iar cea mica ii bucura privirea cu frumusetea-i desavarsita. Simtea ca venise timpul sa lase treburile cetatii in mainile unui barbat, iar regele vecin avea un fiu care ar fi fost numai bun de ginere. Era viteaz, intelept si aplecat spre popor. Ii placea sa se plimbe prin cetate, sa discute cu oamenii, sa afle care sunt problemele si necazurile lor, apoi sa le aduca la cunostinta tatalui sau, pentru a gasi o solutie impreuna, de aceea era foarte iubit si respectat de catre supusi.
Si pentru ca nu ar fi putut sa le oblige pe nici una dintre fete sa se casatoreasca, regele a decis sa-l invite pe print, impreuna cu familia, la urmatoarea petrecere, lasand lucrurile sa se intample firesc. Poate ca fetele il vor placea pe print si el, poate, va fi atras de veselia Elenei, ori de frumusetea Mariei.
Invitatia a fost trimisa si la castel au inceput pregatirile pentru petrecere. Era mare agitatie si in camera Mariei: intrau ori ieseau croitori cu materiale scumpe, pantofari cu botine lacuite, negustori cu panglici colorate ori margele. Se incercau coafuri noi, cu sau fara pene, toate astea pentru a ajunge la tinuta perfecta pentru seara cea mare. Elena, in schimb, statea mai mult cu muzicantii, ce repetau de zor, si incerca, razand, noi pasi de dans.
A sosit si seara petrecerii. Totul arata perfect: castelul era impodobit cu flori, facliile luminau toate ungherele,  muzicantii cantau, bucatele alese erau aduse pe mese iar vinul rubiniu  curgea in pahare. Invitatii au sosit, intr-o caleasca eleganta si au  fost primiti cu onoruri de catre familia regala. Printul a fost prezentat fetelor, iar el fost incantat de sclipirea jucausa din ochii Elenei si uimit de frumusetea fara cusur a Mariei. Trebuia sa le invite la dans, pe rand si sa incerce sa le cunoasca mai bine.
Prima cu care a dansat a fost Elena, fiica cea mare. Era usoara ca fulgul, dansa plina de incantare si zambea cu caldura tuturor. Parea un copil ce descoperise un joc grozav, unde doar muzica stabilea regulile si in care se prinsesera toti cei din sala mare a balului. Printul si printesa se simteau in largul lor, glumeau si radeau, rotindu-se in ritmul melodiei. Muzica se opri, printul ii multumi cu o reverenta, o conduse la loc si o invita la dansul urmator pe fiica cea mica, frumoasa Maria.
Mergand catre centru salii de bal si asteptand sa inceapa o noua melodie, printul o privea si gandea: ce piele fina si alba ca laptele, ce par stralucitor, ce ochi migdalati si gene dese… e foarte frumoasa!
S-au auzit primele acorduri, perechile au inceput sa se roteasca si… Maria nu se misca din loc! “Ce se intampla?” intreba ingrijorat printul. “Ai grija ca in timpul dansului sa nu-mi sifonezi rochia, sa nu-mi calci pantofii si sa nu-mi deranjezi cocul!”, spuse printesa. “Ma voi stradui”, raspunse zambind acesta. Pornira stangaci, cu scurte intreruperi, pentru ca Maria tot incerca sa-si aseze panglicile la locul lor. Printul era nevoit sa priveasca mai mult in jos, in incercarea de a-i feri pantofii, si tocmai de aceea, s-a intamplat sa fie impinsi de alte perechi ce se avantasera in dans. Rochia printesei s-a sifonat, pantofii s-au murdarit si panglicile au cazut, fiind calcate in picioare de dansatori. Rosie de furie, Maria a inceput sa tipe, muzicantii s-au oprit si dansatorii au incremenit surprinsi. A cerut imediat sa vina fata cu oglinda si, vazandu-se cum arata, a iesit alergand spre camera ei, ca sa-si refaca tinuta. “Repede, da-mi rochia rosie, vino cu alti pantofi, aranjeaza-mi parul!” a inceput sa strige. Abia cand a fost multumita de rezultat, s-a intors in sala de bal.
Insa, surpriza! Invitatii plecasera deja, iar regele si regina discutau incantati despre nunta pe care o aveau de organizat :)”
 
In poveste, printul este cifra simbolizata cu a, iar printesele sunt b-Elena si c-Maria, cu semnul minus, pentru ca era tot timpul nemultumita. Printul trebuia sa danseze cu printesele, pe rand, formand cuplurile axb si axc, pastrand semnul minus, pentru ca Maria s-a infuriat in timpul dansului.
Sa recapitulam: ax(b-c)= axb – axc
- See more at: http://povestindmatematica.ro/povestea-unui-dans-magic/#sthash.uuiMiaaA.dpuf

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu