Tragedia
se asociază cu fenomenele de hybris
şi nemesis. Hybris-ul este eroarea
tragică, ce-l duce pe erou la moarte, după ce a ignorat avertismentul zeilor.
Pentru Scott Buchanan (Poetry and Mathematics, The John Day Company, New
York, 1929, p.175-197), hybris-ul este atitudinea de aroganţă sau de insolenţă
a unei naturi oarbe. Nemesis-ul este rezultatul acestei aroganţe: faptele se
răzbună pe cel care le-a ignorat. Dar un personaj tragic trebuie nu numai să
păcătuiască prin hybris, ci şi să aibă darul ironiei. “Tragedia procedează prin
analogie şi prin substituţie omogenă în gândirea raţională a eroului.
Evenimentele sunt pregătite, controlate şi interpretate, în aşa fel încât să
fie în concordanţă cu ipoteza. Are loc o dezvoltare care tinde spre integrare
şi generalitate”.
În
matematică, lucrurile decurg în mod asemănător. Comportamentul unei funcţii
este tatonat prin observarea valorilor funcţiei atunci când se dau anumite
valori particulare argumentului. Grecii foloseau acest procedeu pentru a
identifica ceea ce ulterior avea să se numească “valorile limită ale funcţiei”;
pe această cale, ei rezolvau unele ecuaţii. O atare metodă avea să capete o
formă riguroasă abia cu dezvoltarea calculului diferenţial, mai precis, prin
noţiunea de dezvoltare în serie Taylor a unei funcţii, cu ajutorul derivatelor
ei succesive.
In
cazul comediei, situaţia este diferită. Îl cităm pe Scott Buchanan: “Aici se
procedează prin variaţie foarte largă şi prin substituţie eterogenă. Fiecare
schimbare de direcţie a acţiunii marchează descoperirea unei inconsistenţe, a
unui plan care nu funcţionează, a unei situaţii paradoxale. Şi aici avem o
dezvoltare, dar în faza de discriminare a capacităţii de a opera distincţii.
Eroul unei comedii sau este capabil de a sesiza orice glumă, orice vorbă de
spirit, sau nu-i în stare să înţeleagă niciuna. În acest fel, toate ideile pot avea
o şansă egală de conflict sau de purificare. Comedia de moravuri se bazează pe
substituţia de idei”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu