Exista o gena a matematicii?

Geneticieni dar si matematicieni raspund la aceasta intrebare care preocupa foarte multe persoane. Putem fi buni la matematica sau alte stiinte exacte, indiferent de bagajul genetic?. In rindurile ce urmeaza, mai multi specialisti incearca sa dea un raspuns la aceasta controversata problema

"Sint un zero la matematica! Nu sint facut pentru asta". Aceasta este sintagma cel mai des folosita de cei care sustin ca, pur si simplu, nu inteleg matematica si ca, orice ar face, nu vor putea invata niciodata o materie atit de abstracta. Unii copii renunta, astfel, la orice efort, in numele
unei asa zise inaptitudini innascute pentru stiintele exacte, pe care nu o au. O pozitie adesea alimentata de parinti care, in multe cazuri, au avut probleme la rindul lor cu matematica, atunci cind au fost elevi. Este fondata o asemenea atitudine? Exista oameni care au innascuta capacitatea de a intelege matematica? Putem fi buni la matematica sau alte stiinte exacte indiferent de bagajul genetic? La aceste intrebari specialistii spun ca este greu de raspuns. Multi dintre acestia sustin insa ca, genetic, nici o persoana nu este inzestrata in mod special pentru a intelege matematica, si ca toata lumea poate invata aceasta materie daca este suficient de motivat sa o priceapa.

Nu toti elevii de la matematica-fizica cred ca au inclinatii pentru aceste obiecte

"Cine crede ca are aptitudini pentru matematica?" Aceasta intrebare a fost lansata in fata unui grup de elevi din clasa a XI-a A, profil matematica - fizica, de la Liceul "Dimitrie Cantemir". Din grupul de 12 elevi, doar doi au ridicat mina, spunind ca ei au aptitudini pentru matematica, pe care o invata fara mari probleme. "Mie imi place matematica foarte mult din clasa a VII-a, cind am avut probleme la invatatura si parintii si dirigintele m-au atentionat foarte serios. De atunci cred ca m-am apropiat foarte mult de acest obiect. Cred ca la mine e ceva ereditar, pentru ca parintii mei au facut studii in domeniul real, in care lucreaza si acum" , spune Cristian Damoc . "Daca nu as fi avut aptitudini innascute pentru matematica cred ca m-as fi chinuit foarte mult sa invat si nu as fi avut ce sa caut la profilul matematica -fizica" , sustine la rindul sau Florin Joacabine , elev in clasa a XI-a A. O colega a celor doi baieti sare din banca si argumenetaza, si ea, ca fara o aptitudine innascuta nimeni nu ar putea intelege matematica sau informatica. "Sint stiinte foarte abstracte pe care, daca nu le simti, nu ai cum sa le intelegi" , afirma Ioana Ifteni , colega lui Cristian si Florin.

"Daca nu ai ceva de la mama de-acasa, degeaba inveti"

Teoria celor doi elevi este sustinuta de majoritatea profesorilor de matematica din liceeele iesene. Doru Turbatu , profesor de matematica la Colegiul National "Emil Racovita", crede ca matematica ar trebui exclusa din materia de examen dupa gimnaziu. "Cred ca este foarte greu pentru cei care nu inteleg matematica sa dea examene si lucrari toata viata lor scolara cind studiul materiei este pentru ei o corvoada" , spune Doru Turbatu. "Profesorul meu de matematica imi spunea ca, daca nu ai ceva de la mama de acasa, degeaba inveti, pentru ca niciodata nu vei fi decit un bun slujbas. Matematica lucreaza pe baza de concepte. Numarul si punctul sint notiuni greu de explicat" , argumenteaza Doru Turbatu. Profesorul de la "Racovita" este una dintre persoanele care a luat contact cu matematica dupa ce era incredintat ca va fi muzician. El a venit ca elev la clasa speciala de matematica de la Colegiul "Costache Negruzzi" de la scoala de muzica, deci fara prea multe cunostinte de matematica. Doru Turbatu a marturisit intr-un articol despre fostul sau profesor de matematica, Traian Cohal , publicat in "Monitorul", ca primele ore de matematica l-au facut sa vada ca are mult de invatat pentru a se mentine intr-o clasa speciala a unuia dintre cei mai faimosi profesori de matematica ieseni. Dupa un an de matematica cu Traian Cohal, situatia s-a schimbat. Altfel, Doru Turbatu, fost elev al scolii de muzica, ar fi fost doar unul dintre multi altii care sfirseau prin a se muta la clase mai putin speciale. Ambitia l-a indreptat spre o viitoare patima. S-a indirjit sa invete matematica, iar incrincenarea si teama s-au transformat in pasiune.

"Aveam matematica in singe"

"Frumusetea matematicii vine din faptul ca totul se desfasoara in minte, totul este un joc al mintii. Daca te atrage jocul, iti place matematica" , spune Mihaela Ceanga , profesor de matematica la Colegiul "Costache Negruzzi". "Eu am invatat la o scoala de tara, unde nu aveam profesori calificati, si totusi, cind am dat examen la o scoala de oras, la Birlad, am luat nota 10, aveam matematica in singe, chiar daca nu faceam foarte multe exercitii acolo, la scoala mea, aveam rationament matematic care m-a ajutat" , sustine Petru Raducanu , profesor de matematica la Liceul"Dimitrie Cantemir". Sint justificate aceste credinte ale celor profesorilor de matematica ieseni? Este aptitudinea innascuta pentru matematica "de vina" ca au reusit in acest domeniu? Poate toata lumea sa invete matematica sau cei care au aptitudini sint singurii alesi?

Psihologii spun ca aptitudinile pentru matematica se formeaza

Carmen Cretu , profesor doctor universitar la Facultatea de Psihologie din cadrul Universitatii "Al.I.Cuza", spune ca cei care invata matematica sint oameni inteligenti, cu coeficient de inteligenta peste medie, care acumuleaza cunostinte de matematica printr-o educatie adecvata, facind aplicatii si avind satisfactii in munca lor in domeniu. "Cu certitudine putem spune ca aptitudinile pentru matematica se formeaza datorita unui mediu favorabil exercitiului matematic, a cultivarii matematice si a intilnirii cu profesori foarte buni, care pot oferi copiilor motivatii pentru invatare" , spune Carmen Cretu. "Toata lumea poate invata matematica, cu exceptia persoanelor cu handicap mental, bineinteles. Nu toata lumea poate face performanta in matematica, dar asta pentru ca nu se ridica la pretentiile inalte pe care le ridica adesea profesorii de matematica. Poate ca uneori este greseala profesorilor ca cer prea mult de la un elev, si de aceea ii indeparteaza de acest obiect" , mai afirma Carmen Cretu.

"Nu exista o gena a matematicii"

"Gindirea, abstractizarea, generalizarea sint functii psihice prezente la toti oamenii, depinde ce se cultiva prin educatie in individ, si de motivatia pe care o primeste. Daca copilul nu are un educator care sa ii creeze atractie pentru un obiect, sa il motiveze suficient, el se poate indrepta spre un alt domeniu in care sa faca performanta, in ciuda posibilitatii sale de a excela in matematica" , spune psihologul Marcel Nedelcu , de la Centrul de Psihiatrie, Psihoterapie si Consiliere din cadrul Policlinicii nr.1. "Nu exista o gena a matematicii" , spune prof.dr. Mircea Covic , seful catedrei de Genetica Umana a Universitatii de Medicina si Farmacie "Grigore T. Popa". "Exista insa creiere predispuse pentru rationamete abstracte si pentru rationamete logice, dar aceste inclinatii trebuie educate. Totul depinde de educatie. O diferenta genetica intre indivizi demonstrata este cea intre barbat si femeie. S-a constatat ca barbatii au un simt al orientarii mai bine dezvoltat decit femeile, dar asta nu inseamna ca femeile nu isi pot educa aceasta aptitudine" , spune prof.dr. Mircea Covic.

"Genetica a confirmat natura ereditara a talentului"

"Genetica a confirmat natura ereditara a talentului, dar, in acelasi timp, a demonstrat si limitele determinarii sale innascute si importanta factorilor de mediu. In 1995, geneticianul american
R. Plomin arata ca un subiect extrem de incitant al cercetarii genetice este cel al mediului dat. Prin prisma acestui subiect, Plomin arata ca cercetarea interfetei de dezvoltare a individului - ereditate/mediu educativ - trebuie sa se axeze mai mult pe rolul activ al copilului in �selectarea, modificarea si constructia proriilor lui medii�" , se arata in cartea "Psihologia succesului". Specialistii considera ca, pentru fi bun la matematica, omul trebuie sa aiba incredere in propria capacitate intelectuala. Motivatie, exercitiu si incredere in sine: acestea sint cele trei coordonate pe care trebuie sa se axeze un individ pentru a se descurca onorabil la matematica. Creierul nu are zone destinate exclusiv aptitudinilor matematice. Cu alte cuvinte, calculul matematic este apanajul tuturor, dar depinde de individ cit de mult se implica pentru a reusi.

Un rol important il are invatatorul

Elevii foarte buni la matematica sint cei care vor sa stie mai mult despre o lume abstracta pe care incep sa o patrunda pentru a-i afla tainele. Pentru a fi buni la calcul
matematic, pentru a efectua operatii sau ecuatii matematice simple, trebuie doar sa vrei lucrul acesta. "Un lucru este evident: primii ani de contact cu stiinta
calea de a face atractiva matematica pentru elevi, acestia vor da rezultate bune in anii viitori la aceasta materie" , spune Dumitru Dorobantu , inspector scolar de matematica. Toti cei intrebati despre aptitudini sint deopotriva de acord ca inclinatiile spre stiintele umaniste ale unor persoane si cele spre stiinte exacte ale altora exista, si trebuie urmate pentru ca omul sa se dezvolte armonios in functie de trebuintele sale interioare, pentru ca meseria pe care o va alege sa nu-i transforme viata intr-un calvar. (Corina GILCA)

"Gena matematicii. De ce toti o avem, dar cei mai multi nu o folosim?"

Acesta este titlul unei carti apartinind geneticianului Keith Delvin, doctor in stiinte si cercetator la Universitatea Stanford din California. El sustine ca gena matematicii si gena limbajului sint una si aceeasi

Majoritatea oamenilor au credinta ca unii indivizi se nasc cu o "gena a matematicii" , iar altii nu - si ca prezenta sau absenta acestei gene este factorul determinant pentru care unii se pricep la matematica, iar altii nu. Keith Delvin , doctor in stiinte si cercetator la Universitatea Stanford din California, sustine exact contrariul. El demonstreaza ca a te pricepe la matematica nu este cu nimic mai neobisnuit decit sa stii sa citesti si ca, de fapt, limba pe care o vorbim si aptitudinile matematice se bazeaza amindoua pe anumite caracteristici ale creierului nostru. De ce, la calcule, si la matematica in general, unii oameni sint mai buni decit altii? Cu ce sint mai presus unii oameni decit altii in acest domeniu? Pornind de la aceste intrebari, Keith Delvin a ajuns la concluzia ca nu e un dar special, si ca toata lumea are o gena a matematicii, dar multi dintre noi nu o folosim. In cartea sa "Gena matematicii. De ce toti o avem, dar cei mai multi nu o folosim?" , Delvin arata ca aptitudinile matematice reprezinta doar un tip de gindire secundara - ceea ce poate face oricine - si ca gena matematicii si gena limbajului sint una si aceeasi. Aceasta idee ridica o a doua intrebare: de ce atit de multi oameni cred ca nu sint capabili sa invete matematica? K. Delvin sustine ca aptitudinea pentru matematica ar corespunde unui rationament abstract ce vizeaza un obiect care nu este vazut, fara a sti daca el exista cu adevarat, si ca toata lumea ar putea fi buna la matematica daca ar avea curiozitatea de a patrunde tainele acestei lumi. Delvin spune ca, pentru a fi buni la calcul, trebuie doar sa vrei acest lucru si sa studiezi. Matematicienii, afirma acesta, sint oameni care au suficient interes pentru a afla ce se intampla in lumea abstracta a matematicii, pentru a vrea sa stie totul despre relatiile, evenimentele si standardele din aceasta lume - sa "birfeasca" despre ea. Capacitatea lor de a "birfi" pe aceasta tema este absolut aceeasi cu capacitatea celorlalti de a birfi despre oameni. "Inclinatia pentru matematica este privita de majoritatea oamenilor ca fiind atit de ciudata si de rara, incit este greu sa-i convingi, dar, de fapt, aceasta inclinatie este o banalitate" , afirma Keith Delvin.