Învăţarea prin cooperare

Este obligatoriu şi necesar astăzi ca elevii să fie educaţi unul pentru celălalt şi nu unul împotriva celuilalt, de a găsi soluţii în mod constructiv şi nu în mod distructiv.
Învăţarea prin cooperare, pe perechi sau în grupuri mici, este definită prin câteva elemente cheie: interdependenţa pozitivă( a obiectivelor, a sarcinilor, a resurselor şi a recompenselor), interacţiune „faţă în faţă” între elevi, răspundere individuală unul faţă de altul şi faţă de toţi ceilalţi, abilitate pentru relaţionarea interpersonală şi lucrul eficient în grup, alocarea de timp pentru analiză şi evaluare a eficienţei activităţii grupului.
Orice proces de cooperare se caracterizează prin:
- comunicare deschisă a informaţiei relevante între participanţi
- accent pe evidenţierea asemănărilor şi minimalizarea diferenţelor dintre membrii grupului
- atitudine pozitivă faţă de ceilalţi
- focalizarea pe sarcină.
Practicarea învăţării prin cooperare nu este deloc uşoară şi incumbă transformarea clasei de elevi într-o comunitate de învăţare în care este înlocuită confruntarea cu colaborarea, iar cadrelor didactice li se pretinde deţinerea unor abilităţi şi competenţe specifice pentru a putea îndeplini rolul de facilitatori ai cooperării şi colaborării elevilor pentru realizarea învăţării eficiente şi durabile.
În aceeaşi idee este extrem de important şi modul în care pot fi concepute cunoştinţele: ca fiind date subiectului cunoscător sau drept construcţii personale ale acestuia. Pentru primul caz învăţarea presupune asimilarea şi reproducerea, pentru cel de-al doilea construire prin implicare personală. În prima situaţie evaluarea este predominant cantitativă, pentru ultima marcat calitativă.
Învăţarea prin cooperare este o strategie de instruire structurată şi sistematizată, în cadrul căreia grupe mici lucrează împreună pentru a atinge un ţel comun. Premisa învăţarii prin cooperare este aceea conform căreia subiecţii care lucrează în echipă sunt capabili să aplice şi să sintetizeze cunoştinţele în moduri variate şi complexe , învăţând în acelaşi timp mai temeinic decât în cazul lucrului individual. Învăţarea prin cooperare determină dezvoltarea personală prin acţiuni de autoconştientizare în cadrul grupurilor mici.
Ea solicită toleranţă faţă de modurile diferite de gândire şi simţire, valorizând nevoia elevilor de a lucra împreună, într-un climat prietenos, de susţinere reciprocă.