Ce ne pot invata stravechii mayasi despre cum sa traim bine

In lumea moderna – cand progresele tehnologice si supraincarcarea informationala ne-au lasat pe multi dintre noi cu o dorinta de a ne intoarce la lucrurile fundamentale – nevoia de intelepciune straveche ar putea fi mai importanta decat oricand.
Stravechile secrete vindecatoare privitoare la sanatate isi fac aparitia si pe buna dreptate. Grecii stravechi isi puneau intrebari importante despre ce inseamna a trai o viata buna si unele dintre teoriile lor despre etica si fericire au fost sprijinite de stiinta moderna. Cu mii de ani in urma, inteleptii indieni au dezvoltat un sistem de oprire a gandurilor care acum este practicat peste tot in America. Si civilizatiile timpurii Maya au dezvoltat sisteme de vindecare care au influentat pana in ziua de azi ingrijirea holistica.
Civilizatia Maya s-a dezvoltat timp de sase secole in zonele care astazi sunt Yucatan, Quintana Roo, Campeche, Tabasco si Chiapas in Mexico, precum si in parti din Belize, Honduras, El Salvador si Guatemala, inainte de a se prabusi misterios in jurul anului 900 d. H. Civilizatia mezoamericana – avansata in arta, arhitectura si matematicile ei – s-ar putea sa nu fi supravietuit dar multe dintre secretele ei pentru o buna sanatate, vindecare si un trai bun sunt inca vii si astazi.
Aici sunt opt lucruri despre care mayasii ne pot invata in ceea ce priveste o viata mai buna.
 1. Ei mancau seminte de chia.
Chia – termen derivat din cuvantul mayas „forta/tarie” – a fost unul dintre alimentele principale ale stravechilor azteci si mayasi si unul care ii mentinea sanatosi si plini de energie. In plus, pe langa mancatul regulat al semintelor, mayasii le mai utilizau in ceremoniile religioase.
Superalimentul acesta este bogat in proteine si fibre si plin cu acizi grasi omega-3 sanatosi, care sunt esentiali pentru mentinerea unei bune functii cognitive si ar putea chiar juca un rol in prevenirea cancerului.
2. Corpul si sufletul erau tratate ca o singura entitate.
Pentru mayasi, sanatatea era echilibru – iar boala, pe de alta parte, era vazuta ca manifestare a dezechilibrului. Pentru a vindeca aceste dezechilibre, mayasii incorporau in procedurile lor de vindecare plante si ierburi, propriile lor forme de masaj si acupunctura, hidroterapia si rugaciunea.
Traditia de vindecare holistica a mayasilor era una medical-religioasa, insemnand ca ei tratau si bolile trupului si pe ale spiritului si recunosteau conexiunea lor reciproca. Vindecatorii mayasi cautau in principal sa echilibreze fluxul ch’ulel sau forta vitala din corp, facand medicina mayasa foarte similara cu medicina traditionala chinezeasca, care si ea cauta sa directioneze forta vitala a corpului (qi). Pentru mayasi, acest ch’ulel (care formeaza primul principiu al medicinei mayase) este un semn al interconexiunii dintre corp si suflet, care formeaza cel de-al doilea principiu din cele sase.

„Ch’ulel reprezinta faptul ca totul a fost legat si unificat”, a scris Bonnie Bley in cartea „Stravechii mayasi si orasul lor Tulum”. „Lumile lor, fizica si spirituala, erau la capetele opuse ale unui continuum inconjurat de medicina, care ajuta spiritele in procesul de vindecare”.

Clar, erau pe calea cea buna: un volum extins de cercetari a sugerat ca sanatatea emotionala poate avea un semnificativ impact asupra sanatatii fizice.
3. Vindecatorii erau importanti pentru cultura lor.
In civilizatiile Maya, vindecatorii/vracii, sau h’men, jucau un rol central in comunitate. Ei posedau o cunoastere cuprinzatoare despre remediile vindecatoare si le utilizau pentru a reface si readuce la o stare de echilibru individul cu sanatatea afectata. Traditia indigena a vindecarii a fost transmisa oral pentru multe generatii si descendentii unora dintre vindecatorii mayasi inca o practica si in ziua de azi in mare masura in regiunea Yucatan din Mexic.
Vindecatorii jucau un rol important in comunitate, in special in culturile Yucatan si Campeche.

„Vindecatorul indigen este, in multe cazuri, o autoritate traditionala sau un lider al comunitatii si in general este recunoscut ca servitor al comunitatii”, scriu Hernán García, Antonio Sierra si Gilberto Balam in „Vantul in sange. Vindecarea mayasa si medicina chineza”. „Pana in ziua de astazi acesti vindecatori sunt esentiali pentru comunitatile lor. Recunoasterea pe care o primesc, in ciuda conditiilor sociale schimbatoare, le permite sa continue sa isi exercite practica lor medicala”.

4. Ei mancau ciocolata. Multa.
Inca de acum 2 600 de ani, mayasii se pare, consumau regulat ciocolata. Arheologii au gasit resturi de ciocolata intr-o oala straveche si acum cred ca mayasii beau ciocolata cu mai mult de 1000 de ani mai inainte decat se credea. Mayasii au incorporat stravechiul superaliment in dieta lor regulata – unii spun ca ei consumau cacao la fiecare masa – pentru a-si mentine sanatatea.

„Era o bautura de fiecare zi pentru oricine si alimentul conducatorilor si zeilor”. A declarat pentru National Geographic  Jonathan Haas, curator al expozitiei „Ciocolata” de la Field Museum din Chicago. „De fapt, numele stiintific pentru arborele de cacao este Theobroma cacao, adica <>”.

S-ar putea sa fi jucat un rol semnificativ in buna lor sanatate. Cacao si produsele din cacao sunt pline de flavanoli, antioxidanti dovediti a fi un beneficiu pentru sanatatea inimii si creierului si care mai sunt gasiti in  fructele de padure si ceaiuri. Cacao este plina de magneziu, un mineral care este important pentru multe procese din corp si mai este bogata in calciu, fier, cupru, zinc si potasiu, nemaimentionand ca este incarcata de fibre.
5. Ei credeau in viata traita dupa cicluri naturale.
O puternica credinta in ciclurile naturale ale nasterii si mortii i-au ajutat sa aduca inteles si structura vietilor mayase si au format baza credintelor lor religioase.

„Mayasii credeau profund in natura ciclica a vietii – nimic nu era vreodata <> si nimic nu <> vreodata – iar aceasta credinta a inspirat perspectiva lor despre zei si cosmos”, potrivit Enciclopediei Istoriei Antice.

Multiplele ritualuri si ceremonii ale mayasilor erau in general legate de aceste cicluri, care erau intruchipate de zeul mayas al porumbului. Potrivit miturilor mayase, zeul porumbului a fost decapitat la momentul recoltei si renascut la inceputul sezonului agricol. Mitul zeului porumbului i-a ajutat sa explice schimbarile anotimpurilor si intoarcerea anuala a porumbului, cea mai importanta cultura agricola a lor.

„Perspectiva asupra lumii pe care o aveau mezoamericani era in continua miscare, in cicluri de nastere si moarte, de terminare si regenerare”, au scris antropologii William Duncan si Charles Hofling intr-un document publicat in Mezoamerica antica in 2011. „Orice avea nevoie sa fie animat sau insufletit si apoi in cele din urma terminat”.

Credinta spirituala de felul celei in care traiau mayasii vine cu un numar de posibile beneficii pentru sanatate, incluzand nivele mai scazute de stres, sanatate mentala imbunatatita si poate chiar o longevitate sporita.
6. Ei au fost una dintre cele mai timpurii culturi care sa tina animale de casa.
In Perioada Arhaica, mayasii au domesticit caini si curci pentru a coexista cu aceste animale ca unele favorite, de casa. In partile din Guatemala populate de mayasi, arheologii au gasit fosile de curci cu aripile taiate, sugerand ca erau tinute in captivitate. Desi curcile ar fi putut sa fie crescute pentru hrana, cainii erau adesea utilizati ca insotitori, potrivit arheologului si cercetatorului culturii Maya, Robert Sharer.
Beneficiile de sanatate ale animalelor de casa sunt multiple: posesia de animale a fost pusa in legatura cu presiunea sanguina si nivelul colesterolului scazute, cat si cu o sporire a bunei dispozitii si o diminuare a sentimentului de singuratate. A avea un caine in casa chiar s-a aratat a imbunatati sanatatea copiilor, reducand riscul lor de a capata raceala sau a dezvolta alergii.
7. Legaturile lor familiale erau puternice.
In cultura Maya, familia era importanta. Nu era vorba atat de mult despre clan sau inrudire, cat era despre camin, care putea fi compus fie dintr-o singura familie sau mai multe. Gospodariile cu familii multiple sunt o parte a traditiei culturale, au sugerat unii eruditi.

„In cadrul gospodariilor cu familii multiple, exista familii nucleu (parintii si copii) legate printr-o varietate larga de inrudiri – parinti si fii, parinti si fiice, doi sau trei frati sau surori, veri si unchi si matusi paternali”, a scris antropologul cultural Richard Wilk.

Puternicele legaturi de familie si comunitate au fost puse in conexiune cu o bunastare sporita si o imunitate amplificata cat si cu o longevitate marita.