POVESTEA MĂRȚIȘORULUI

Odinioară, mărţişorul avea rolul unui talisman magic menit să-l apere pe cel care îl purta. Era purtat cu multă demnitate de către membrii societăţii tradiţionale, care evitau orice comportament necivilizat în perioada în care mărţişorul le împodobea îmbrăcămintea. În anumite zone din Moldova şi Bucovina, ziua scoaterii mărţişorului era marcată printr-o petrecere numită băutul mărţişorului. În finalul petrecerii, mărţişorul era prins de ramurile înflorite ale unui pom fructifer pentru a aduce belşug sau era aruncat în direcţia din care veneau păsările călătoare. Exista, de asemenea, credinţa că dorinţa pusă în timp ce atârnai mărţişorul în copac urma să se îndeplinească numaidecât. În unele localităţi transilvănene, mărţişoarele sunt agăţate la uşi, ferestre sau de coarnele animalelor domestice, pentru ca astfel să fie speriate duhurile rele. Prin unele părţi din Moldova, de 1 martie fetele oferă mărţişoare băieţilor, pentru ca, ulterior, şi aceştia să ofere la rândul lor mărţişoare fetelor. Pe vremuri, copiii primeau de la părinţii lor câte un mărţişor, chiar înainte de răsăritul soarelui, în ziua de 1 martie. Se credea că purtătorii mărţişorului vor fi sănătoşi şi frumoşi ca florile, plăcuţi, drăgăstoşi şi norocoşi, feriţi de boli şi de deochi.