vineri, 28 iunie 2013

„Cultura actuală se află sub interacțiunea puternică a localului și globalului, a părții și a întregului“.

Matematica este arta de a da același nume unor lucruri diferite (Poincaré), este o știintă a analogiilor (Banach), este un triumf al metaforei. Departe de ceea ce școala, în mod obișnuit, ne învață, matematica poate deveni una din cele mai fascinante discipline – aceasta este pledoaria matematicianului Solomon Marcus. De mii de ani, umanitatea încearcă săa stabilească puncte de contact între matematica și arte, în general, poezie, în particular. Vazută și gândită astfel, matematica se integrează într-o vastă țesătură care include elemente ale tuturor domeniilor culturii: „Daca elevii ar afla, din manualele după care învață, despre bazele pitagoreice ale muzicii, despre rolul geometriei în descoperirea perspectivei în pictura și despre regularitățile aritmetice care guvernează deopotrivă ritmurile naturiiș i pe cele ale existenței umane, atunci legătura nu ar mai părea singulară, ci în firea lucrurilor. Arta de calculator, rolul geometriei fractale în știinta și în artă deopotrivă, legăturile cu știința haosului nu ar mai părea bizarerii la modă, ci fenomene care se așază în mod firesc într-o istorie milenara“. Această țesatură este de altminteri parte a paradigmei în care am început deja să trăim, anume cea a informației asociate cu globalizarea: „Cultura actuală se afla sub interacțiunea puternică a localului și globalului, a părții și a întregului“.
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu