Cum a apărut matematica?

Lumea este alcătuită din şabloane şi secvenţe: ziua devine noapte, peisajele sunt în continuă schimbare. Unul dintre motivele pentru care a apărut matematica a fost nevoia de a înţelege şi explica şabloanele după care se conduce natura. Unele dintre cele mai banale concepte matematice sunt înfiripate adânc în creierul uman, fiind totodată observate şi la alte specii de animale. Pentru acestea din urmă, aprecierea distanţei la care se află hrana sau prădătorul este un factor ce face diferenţa între viaţă şi moarte. Cel care a pus împreună aceste simple concepte, le-a legat între ele, a început să numere, şi astfel a dat naştere întregului univers matematic este omul. Unele dintre cele mai vechi religve ale matematicii pe care o cunoaştem în ziua de astăzi au fost descoperite de-a lungul Nilului. Acolo condiţiile erau prielnice agriculturii, aşa că egiptenii au abandonat viaţa nomadă şi s-au stabilit in acea regiune în jurul anului 6000 i.Ch.. În perioada Egiptului Antic, era o strânsă legatură între birocraţie şi evoluţia matematicii. Pentru egipteni, cel mai important eveniment al anului era revărsarea Nilului, folosită de asemenea ca referinţă a începutului unui nou an. Pentru a pune în aplicare un asemenea calendar, egiptenii a trebuit să numere zilele dintre două inundaţii consecutive şi cele dintre două faze ale lunii. Înregistrarea principalelor caracteristici ale anotimpurilor era esenţială nu numai pentru administarea ternurilor, ci şi pentru practicile religioase. Egiptenii antici care s-au stabilit în apropierea Nilului credeau că inundaţiile se datorau Zeului Râului. În schimbul apei dădătoare de viaţă, aceştia ofereau o parte din trestie ca jertfă. Cum aşezămintele au crescut în dimensiuni, a fost nevoie de modalităţi pentru a le administra: suprafeţele de pământ a trebuit să fie măsurate; taxele calculate şi colectate. Astfel, oamenii au început să numere şi să măsoare. Aceştia au folosit propriile trupuri pentru a măsura lumea. Astfel au evoluat unităţile de măsură.