Dacă
sunt asigurate condiţiile interne ale învăţării, elevul este în stare
să rezolve o problemă, în funcţie de indicaţiile furnizate şi de
capacitatea sa intelectuală.
Condiţiile necesare rezolvării problemelor constau în:
- alăturarea regulilor ce urmează să fie îmbinate, pentru a ajunge la soluţie;
- actualizarea regulilor aferente, prin îndrumări verbale, sub forma unor întrebări cu rol de a stimula această actualizare;
- dirijarea gândirii pe anumite direcţii, atât prin îndrumări verbale, cât şi prin auto-instrucţiuni.
Aceste
îndrumări trebuie folosite în aşa fel încât elevul să nu devină
dependent de îndrumător, ci îndrumătorul trebuie să-l ghideze pe elev,
încât acesta din urmă să-şi poată asuma singur funcţia corectivă. Aşa
cum afirmă Polya, ²profesorul trebuie să ajute, dar nici mult, nici prea puţin, astfel ca elevului să-i revină o parte raţională din muncă.²
Întrebările au rolul de a trezi curiozitatea, nevoia cunoaşterii unei
proprietăţi noi, de a stimula elevii la căutare, la descoperirea
anumitor relaţii, de a găsi ideea de rezolvare, de a verifica rezultatul
obţinut şi de a-i îndemna la valorificarea acestuia.
După Cerghit, întrebările pot fi:
- convergente – care îndeamnă la analize, comparaţii, sinteze;
- divergente – care exersează gândirea pe traiectorii originale;
- de evaluare – care necesită emiterea de judecăţi de valoare, anticipative.
Nu
trebuie neglijate nici condiţiile de desfăşurare: elevului să-i se lase
timp de reflecţie, să fie lăsat să-şi expună până la capăt ideea, etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu