Copilul este o personalitate distinctă

Din punct de vedere spiritual copilul este o personalitate distinctă. Părinţii, când aduc pe lume un copil, de fapt invită un suflet în propria casă. Ei se obligă prin aceasta să aibă grijă de corpul lui până când acesta o va putea face singur. A considera copilul ca pe un oaspete în casă, un străin, este un mod foarte bun pentru a ajunge la atitudinea corectă în educaţie. Copilul ca orice oaspete trebuie lăsat liber să facă ceea ce doreşte. Însă trebuie să i se impună limite pentru că un oaspete trebuie să-şi respecte gazda dacă aceasta merită respect. Într-un cămin trebuie să existe reguli stricte. Aceste reguli copilul trebuie să le respecte, el fiind oaspete. Și aceasta trebuie să o înveţe de mic chiar dacă nu înţelege motivele. Vor trece ani până va putea să înţeleagă motivele dar atunci va fi târziu pentru a începe să le respecte. Și nu trebuie nici inventate motive ireale şi aruncat copilul în necunoscut. De aceea nu este o scuză ca un copil să întoarcă casa pe dos pentru că el nu înţelege de ce trebuie să respecte regulile. Indulgenţa din partea adulţilor va aduce mari daune copilului care la vârsta maturităţii se va adapta greu regulilor. Bineînţeles că în cazuri deosebite se poate trece peste anumite reguli şi de asemenea când cineva vede clar că o regulă nu este bună într-un anumit caz e normal să ia atitudine şi nu este obligat să o respecte. Regulile pământeşti de fapt sunt doar un ajutor pentru intelect şi ele pot fi câteodată prea rigide. Intuiţia trebuie atunci să spună ce este corect şi ce nu. Însă reguli trebuie să existe, copilul trebuie să le respecte ca de asemenea şi adulţii iar copilul trebuie să înveţe că se poate trece peste reguli dacă situaţia o impune.