În faţa unei probleme

În faţa unei probleme, rezolvitorul trăieşte simultan două realităţi: una de ordin cognitiv, referitoare la experienţa trecută, pe care şi-o reactualizează, şi una de ordin motivaţional, ce rezultă pe baza elementului de noutate şi necunoscut cu care se confruntă acesta.

Efortul cu problemele constituie terenul cel mai favorabil pentru dezvoltarea capacităţilor creatoare ale gândirii elevului. Un mijloc stimulativ pentru gândire şi pentru o atitudine activă a elevului, îl constituie discuţia asupra informaţiilor iniţiale ale problemei, comparaţiile şi analogiile, care asigură angajarea proprie şi afectivă a elevului în procesul rezolvării. După Bruner, ²a instrui pe cineva într-o disciplină, înseamnă a-l învăţa să participe la procesul care face posibilă crearea de cunoştinţe, a-l face să gândească el însuşi matematic, să privească fenomenele într-un mod istoric, într-o ierarhie a învăţării.²