Pentru a explica structura și ordinea universului, pitagoreicii
pornesc de la cifra desăvârșită 10, baza sistemului zecimal, potrivit
căreia ei caută să descopere cele 10 sfere cerești, purtătoare de astre.
În felul acesta, ajung la o originală, dar abstactă construcție
astronomică, în mijlocul căreia se află focul central, nu Pământul, iar în jurul acestuia se învârtesc 10 sfere, purtând 10 corpuri cerești - Pământul, Luna, Soarele, cele 5 planete (Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn), apoi sfera stelelor fixe.
Mai trebuia o planetă, cerută de cifra magică 10, și fiindcă n-au
putut s-o descopere, o inventează și o numesc "contra-Pământ"
(antichthon), planetă invizibilă, opusă Pământului, dincolo de focul
central. Noutatea acestei teorii era că centrul lumii nu mai era privit
Pământul (geocentrism), cu un alt astru, pe care un peripatetic de mai
târziu, Aristah din Samos,
îl socotește Soarele (Helios), și astfel se apropie de concepția
heliocentrică, ce se impune la începutul istoriei moderne prin Copernic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu