vineri, 23 august 2013

Ştefan Niculescu. Poetică, matematică şi armonie muzicală
Ştefan Niculescu ne-a lăsat o moştenire deosebit de preţioasă, atât ca autor al unor capodopere unanim apreciate în ţară şi în străinătate, cât şi ca un valoros muzicolog şi exeget al creaţiei enesciene. Contribuţiile sale în domenii atât de specifice, cum ar fi heterofonia (unde intră în polemică cu Boulez) sau heteromorfia, se traduc în pagini muzicale de o excepţională valoare şi originalitate.

Mult apreciat de personalităţi de talia lui Ligeti, cu care a dialogat de la egal la egal, prezent în marile concerte şi festivaluri internaţionale, precum şi în cataloagele unor prestigioase edituri străine şi, bineînţeles, româneşti, Niculescu a fost şi acel extraordinar profesor care a îndrumat multe generaţii de viitori compozitori, printre care şi pe autorul acestei cărţi.

Continuând „filonul bizantin“, ultima sa capodoperă, Recviemul Românesc „Pomenire“, avea să fie, ca şi la Mozart, premoniţia propriei treceri în lumea veşniciei pe care, oricum, creaţia sa i-o asigurase.

Acad. Cornel Ţăranu

Descendent dintr-o familie aristocratică, naturalizată în România la începutul secolului al XIX-lea, Adrian Mociulschi este absolvent al Academiei de Muzică din Bucureşti la clasa de compoziţie a regretatului academician Ştefan Niculescu (1997) şi al Institutului Teologic Romano-Catolic din Bucureşti, unde a studiat istoria filosofiei cu academicianul Gheorghe Vlăduţescu (2005). A dobândit ulterior diplomele de studii aprofundate (Universitatea de Muzică din Bucureşti, 1998) şi de masterat (Institutul Teologic Romano-Catolic din Bucureşti, 2007). Din 2006 i se conferă titlul academic de doctor în muzică, cu distincţie (cum laude). Debutul editorial, prin Institució Alfons al Magnàniam din Valencia, l-a constituit lucrarea intitulată Cuarteto de Cuerdas (2001), distinsă cu „Premio Presidente Disputacion de Valencia“. În prezent, Adrian Mociulschi profesează ca lector universitar la catedra de compoziţie din cadrul Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, îmbinând activitatea de cercetare muzicologica (în ramura esteticii muzicale) cu practica de compoziţie. Lucrarea de faţă se constituie într-o monografie dedicată unui compozitor emblematic al secolului XX, laureat al Premiului Herder al Universităţii din Viena, prin prisma căruia tânărul autor încearcă să restituie, într-o manieră eseistică, o viziune asupra Maestrului, prin consonanţele şi disonanţele care definesc un posibil tot unitar.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu