Sinusoida în medicină

Ca o aplicaţie a măsurătorilor Electrocardiograma este înregistrarea grafică a variaţiilor de potenţial electric, care iau naştere la suprafaţa corpului, datorită activităţii cardiace. Studiind Electrocardiografia (EKG), observăm o mare asemănare cu graficul funcţiei sinusoidale si cu variaţia semnalului de curent alternativ. La nivelul ţesutului miocardic, excitaţia este iniţiată într-un punct şi se propagă de la o celulă la alta. Limita dintre
porţiunea activată (devenită electronegativă) şi cea neactivată (rămasă electropozitivă), are în spaţiu forma unei suprafeţe, constituind suprafaţa limitantă. Aceasta se deplasează prin inimă în sensul undei de excitaţie, mărimea şi orientarea ei fiind într-o permanentă schimbare. De-o parte şi de alta a suprafeţei limitante, există un câmp electric pozitiv şi unul negativ, luând deci naştere un dipol. El poate fi reprezentat printr-un vector, orientat dinspre zona electronegativă înspre zona electropozitivă cu o mărime determinată de diferenţa de potenţial între cei doi poli.