1.În vremurile de demult trăia un împărat orgolios nevoie mare. Se
credea cel mai puternic și mai deștept om din lume și se mânia nespus
numai la gândul că ar putea exista cineva mai grozav ca el.
Și iată că, din gură în gură, ajunse zvon la urechile lui că pe undeva
viețuia un înțelept foarte ager. Împăratul, vrând sa se descotorosească
de el, porunci ca înțeleptul sa fie grabnic întemnițat și judecat pentru
o pricină scornită. Fără să zăbovească prea mult, judecătorii l-au
condamnat pe înțelept la moarte. Adus în fata tronului, împăratul i-a
spus trufaș:
- Alege-ți singur moartea. Vei fi spânzurat, ori dorești să ți se taie capul?
- Nu doresc nici una nici alta, zise înțeleptul, dar n-am încotro.
Totuși, mărite împărate - continuă el - as vrea sa-mi împlinești, asa se
obișnuiește, o ultimă dorință: să-mi aleg singur moartea. Voi rosti
câteva cuvinte. Dacă le vei considera drept un adevăr, atunci să mi se
taie capul; dacă, dimpotrivă, vei găsi că cele spuse exprimă un
neadevăr, atunci să poruncești moartea prin ștreang.
- Mă învoiesc! - zise îndată împăratul, vrând să arate celor din jur că știe să respecte ultima dorință a condamnatului.
Iar condamnatul a rostit nu mai mult de trei cuvinte și ... a scăpat cu viață! Care au fost cuvintele salvatoare?(Voi fi spânzurat)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu