|
In orice relatie de cuplu apar la un moment dat probleme. Uneori reusesti sa treci cu bine peste ele, alteori pare ca ramai blocat. Este bine sa stii care sunt cele mai frecvente semne care apar in majoritatea relatiilor inainte de a se incheia, pentru a lua masuri din timp in caz ca le identifici in relatia ta de cuplu. Iata care sunt cele mai frecvente semne care anunta un divort. 1. Distantarea emotionala. Daca nu iti mai amintesti cand ati petrecut ultima oara timp impreuna inseamna ca poate exista o problema. Practic, nu mai simtiti nevoia sa fiti aproape si ati uitat sa va bucurati de compania celuilalt. 2. Reprosurile. Atata timp cat readuci la fiecare neintelegere, in discutie, lucruri din trecut care te-au deranjat, situatia nu se imbunatateste, ci din contra, grabeste despartirea. 3. Prietenii inlocuiesc familia. Atunci cand unul din cei doi prefera sa petreaca mai mult timp cu prietenii decat cu partenerul, inseamna ca ceva nu functioneaza. Deseori cautam in alta parte atunci cand nu avem ceea ce ne dorim alaturi. 4. Unul dintre parteneri e judecatorul. Aproape in fiecare relatie exista o persoana care il judeca pe celalalt mai aspru decat ar fi benefic. Deseori in categoria de reprosuri si motive pentru divort apare faptul ca a fost criticat mereu : “nimic din ceea ce faceam nu era bine”, “intotdeauna mi se reprosa ca nu faceam lucrurile cum trebuie”, “el/ea stie cel mai bine”, “el/ea trebuie sa aiba mereu dreptate” etc. Critica exagerata a partenerului poate fi si un semn al perfectionismului si indica de obicei nemultumirea fata de propria persoana, nu neaparat fata de partener. 5. Unul din parteneri regreta viata de dinaintea casniciei. Mai ales atunci cand apar problemele in familie, poti fi tentat sa crezi ca ai putea fi mai fericit singur. In perioada dinaintea casatoriei, problemele erau mai putine, puteau fi solutionate mai rapid, viata nu era la fel de complicata. Daca observi ca ti se intampla acest lucru, fa o lista cu toate lucrurile frumoase pe care le-ati facut impreuna, de cand sunteti casatoriti si incercati sa repetati experientele de acest fel. 6. Secretele. In momentul in care unul din parteneri incepe sa ascunda lucruri, actiuni  ,obiecte, evenimente, lucrurile nu vor merge intr-o directie prea buna.7. Infidelitatea. Una dintre cele mai frecvente cauze ale divortului, infidelitatea anunta deja alte probleme care nu au fost rezolvate la timp in cuplu. Pe langa aceste lucruri lipsa de respect, lipsa dorintei partenerului de a mai incerca sa remedieze relatia, indisponibilitatea de a mai face compromisuri sunt si alte semne care anunta un divort. Daca ai identificat cateva astfel de probleme in relatia ta de cuplu, primul pas catre rezolvarea lor este deja facut. Ramane apoi sa incercati impreuna sa gasiti solutii, iar consilierea de cuplu ramana mereu o optiune care va poate ajuta foarte mult. Cum consideri ca poti imbunatati relatia cu partenerul tau? |
marți, 28 ianuarie 2014
Semne care anunta divortul
Mirela o blonda
Undeva in Romania , ninsoare abundenta, zapada multa pe carosabil, trafic ingreunat ...
Un camion e urmat la mica distanta de un BMW X6.
BMW-ul se chinuia sa depaseasca camionul, la un moment dat aceasta din urma intra in depasire si cand ajunge in dreptul cabinei camionului coboara geamul si o blonda superba, dragalasa, si cu ochi albastri, striga soferului din camion:
- Hei! Sunt Mirela si sunt blonda! Vezi ca-ti cade marfa din camion in spate!
Soferul nimic, se uita la ea intoarce capul si ruleaza cu aceiasi viteza.
Se repeta faza de cateva ori, incercare de depasire, claxoane si acelasi rezultat.
La un moment dat, camionul trage pe dreapta la o parcare.
Vizibil iritata ca bunele ei intentii au ramas in zadar, Mirela blonda merge direct la tip:
- Auzi, sunt Mirela si sunt blonda si de o ora tot iti spun ca pierzi marfa din camion. Esti surd sau faci pe smecherul ?
- Sunt Vasile, sunt brunet, nu sunt surd, nu sunt smecher, sunt de la drumuri si imprastii sare pe drum...
Un camion e urmat la mica distanta de un BMW X6.
BMW-ul se chinuia sa depaseasca camionul, la un moment dat aceasta din urma intra in depasire si cand ajunge in dreptul cabinei camionului coboara geamul si o blonda superba, dragalasa, si cu ochi albastri, striga soferului din camion:
- Hei! Sunt Mirela si sunt blonda! Vezi ca-ti cade marfa din camion in spate!
Soferul nimic, se uita la ea intoarce capul si ruleaza cu aceiasi viteza.
Se repeta faza de cateva ori, incercare de depasire, claxoane si acelasi rezultat.
La un moment dat, camionul trage pe dreapta la o parcare.
Vizibil iritata ca bunele ei intentii au ramas in zadar, Mirela blonda merge direct la tip:
- Auzi, sunt Mirela si sunt blonda si de o ora tot iti spun ca pierzi marfa din camion. Esti surd sau faci pe smecherul ?
- Sunt Vasile, sunt brunet, nu sunt surd, nu sunt smecher, sunt de la drumuri si imprastii sare pe drum...
ATEU SAU CRESTIN!
Un ateu se plimba prin padure minunandu-se de frumusetile naturii:
Ce copaci impresionanti! Ce rauri cristaline! Ce animale frumoase!
La un moment dat, in timp ce se relaxa, omul aude in spatele lui zgomote ciudate.
Cand se intoarce vede un urs ca-n povesti: mare, frumos, sanatos si cu pofta de mancare.
Ingrozit, ateul o ia la fuga, insa ursul avea conditie fizica asa ca il urmeaza constiincios...
Tipul era atat de ingrozit incat la un moment dat se impiedica si cade.
Ursul il apucase deja de un picior asa ca omul, paralizat de frica, racneste:
- Doamneeee!!!.
In secunda urmatoare, timpul se opri, ursul ingheta in pozitia in care se afla, padurea ramase neclintita si o lumina se revarsa din cer.
Tipul, socat, auzi o voce:
- Mi-ai negat existenta toata viata, le-ai explicat si altora ca sunt un mit, ai pus toata creatia Mea pe seama intamplarii cosmice... Vrei acum sa te salvez? Pot eu sa te consider credincios cu adevarat?
Ateul se uita fix in lumina si raspunse:
- As fi ipocrit sa Iti cer brusc sa ma consideri credincios, dar poate ai reusi intr-un fel sa devina ursul crestin?
- Foarte bine, raspunse vocea.
Lumina disparu, zgomotul padurii reveni.
Ursul il elibera din ghearele sale, isi impreuna labele din fata si spuse:
- Doamne, binecuvinteaza aceste bucate. Amin...
Ce copaci impresionanti! Ce rauri cristaline! Ce animale frumoase!
La un moment dat, in timp ce se relaxa, omul aude in spatele lui zgomote ciudate.
Cand se intoarce vede un urs ca-n povesti: mare, frumos, sanatos si cu pofta de mancare.
Ingrozit, ateul o ia la fuga, insa ursul avea conditie fizica asa ca il urmeaza constiincios...
Tipul era atat de ingrozit incat la un moment dat se impiedica si cade.
Ursul il apucase deja de un picior asa ca omul, paralizat de frica, racneste:
- Doamneeee!!!.
In secunda urmatoare, timpul se opri, ursul ingheta in pozitia in care se afla, padurea ramase neclintita si o lumina se revarsa din cer.
Tipul, socat, auzi o voce:
- Mi-ai negat existenta toata viata, le-ai explicat si altora ca sunt un mit, ai pus toata creatia Mea pe seama intamplarii cosmice... Vrei acum sa te salvez? Pot eu sa te consider credincios cu adevarat?
Ateul se uita fix in lumina si raspunse:
- As fi ipocrit sa Iti cer brusc sa ma consideri credincios, dar poate ai reusi intr-un fel sa devina ursul crestin?
- Foarte bine, raspunse vocea.
Lumina disparu, zgomotul padurii reveni.
Ursul il elibera din ghearele sale, isi impreuna labele din fata si spuse:
- Doamne, binecuvinteaza aceste bucate. Amin...
CIFRA 7
In scrierea de tipar, cifra sapte arata astfel: 7.
Cand o scriem insa de mana, o taiem cu o linie orizontala.
V-ati intrebat vreodata de ce?
Se spune ca dupa ce Dumnezeu l-a chemat pe Moise pe munte sa-i dicteze cele zece porunci,
Acesta i-a adunat pe oameni sa le vorbeasca despre ele.
Cand a ajuns la a saptea porunca, "Sa nu ravnesti la nevasta aproapelui tau", cei mai multi dintre barbati au inceput sa strige:
- Taiati saptele, taiati saptele, taiati saptele!!!
Cand o scriem insa de mana, o taiem cu o linie orizontala.
V-ati intrebat vreodata de ce?
Se spune ca dupa ce Dumnezeu l-a chemat pe Moise pe munte sa-i dicteze cele zece porunci,
Acesta i-a adunat pe oameni sa le vorbeasca despre ele.
Cand a ajuns la a saptea porunca, "Sa nu ravnesti la nevasta aproapelui tau", cei mai multi dintre barbati au inceput sa strige:
- Taiati saptele, taiati saptele, taiati saptele!!!
CELE ZECE PORUNCI!
Cele 10 porunci:
Isus coboara pe pamant sa-si aleaga poporul.
Se duce la tigani:
"Vreti sa fiti poporul ales?"
"Vrem, mosule"
"Dar trebuie sa va dau o porunca..."
"Da-ne-o, mosule"
"Sa nu mai furati."
"Mersi, mosule, nu ne intereseaza"
Se duce la italieni:
"Vreti sa fiti poporul ales?"
"Vrem."
"Dar trebuie sa va dau o porunca..."
"Da-ne-o."
"Sa o lasati mai moale cu femeile."
"A, nu, multumim, nu ne mai intereseaza"
Se duce la evrei:
"Vreti sa fiti poporul ales?"
"Da."
"Dar trebuie sa va dau o porunca..."
"Cat costa?"
"?!?!. Pai nu costa nimic...."
"Da-ne 10."
Isus coboara pe pamant sa-si aleaga poporul.
Se duce la tigani:
"Vreti sa fiti poporul ales?"
"Vrem, mosule"
"Dar trebuie sa va dau o porunca..."
"Da-ne-o, mosule"
"Sa nu mai furati."
"Mersi, mosule, nu ne intereseaza"
Se duce la italieni:
"Vreti sa fiti poporul ales?"
"Vrem."
"Dar trebuie sa va dau o porunca..."
"Da-ne-o."
"Sa o lasati mai moale cu femeile."
"A, nu, multumim, nu ne mai intereseaza"
Se duce la evrei:
"Vreti sa fiti poporul ales?"
"Da."
"Dar trebuie sa va dau o porunca..."
"Cat costa?"
"?!?!. Pai nu costa nimic...."
"Da-ne 10."
luni, 27 ianuarie 2014
Dronele sub 1 kg si cu camera foto/video necesita permis de zbor de la Autoritatea Aeronautica - noi reguli ale Ministerului Transporturilor
Ministerul Transporturilor a dat un ordin de ministru prin care stabileste "conditiile de operare in spatiul aerian national a aeronavelor civile motorizate fara pilot la bord". Ordinul publicat in Monitorul Oficial din 21 ianuarie stabileste conditii stricte de operare, inclusiv pentru dronele cu masa maxima de decolare sub 150 de kg. Ordinul precizeaza ca nu se aplica dronelor mai mici de 1kg, adica acele drone disponibile pe piata si folosite de amatori pentru a filma diverse evenimente sau locuri (proteste, manifestari, santiere de autostrazi etc), atata timp cat pe ele nu este montata "aparatura pentru filmare sau transmisie de date".
Cei care vor fi afectati de aceasta prevedere sunt cei care, spre exemplu, au filmat cu ajutorul dronelor protestele din toamna-iarna 2013 din Bucuresti fata de Proiectul de la Rosia Montana sau forumistii care au filmat santierele autostrazilor aflate in constructie.
Ordinul publicat in Monitorul Oficial pe 21 ianuarie urmeaza sa intre in vigoare in 30 de zile de la acea data si va fi aplicat pana la data de 30 ianuarie 2016. Ordinul este semnat de secretarul de stat in Ministerul Transporturilor Constantin Matei.
In textul ordinului nu se precizeaza nimic despre eventualele pedepse aplicate celor care incalca noile reguli.
Potrivit Ordinului de Ministru al Transporturilor nr 8/2014, publicat in Monitorul Oficial din 21 ianuarie 2014, dronele - sau aeronavelor civile motorizate fara pilot la bord - vor putea fi operate doar in anumite conditii si cu anumite permise.
Potrivit Ministerului, noile reguli au urmatoarele motive la baza:
- dezvoltarea continua a industriei aeronautice in ceea ce priveste fabricatia si utilizarea aeronavelor fara pilot la bord
- faptul ca pe plan international nu au fost stabilite inca standarde comune de certificare si operare a aeronavelor civile fara pilot la bord
- faptul ca la nivelul Uniunii Europene pachetul de reglementari in domeniului aeronavelor civile fara pilot la bord, cu masa maxima la decolare mai mare de 150 kg, urmeaza sa fie finalizat pana in anul 2016, in timp ce aeronavele civile fara pilot la bord, cu masa maxima la decolare mai mica de 150 kg, raman sub incidenta reglementarilor nationale emise de statele membre ale Uniunii Europene
- pentru a permite operarea in spatiul aerian national a aeronavelor civile motorizate fara pilot la bord, pana la emiterea pachetului de reglementari europene si nationale specifice care sa acopere atat domeniul certificarii, cat si domeniul operarii acestor aeronave
Practic, Ordinul de Ministru stipuleaza conditiile in care pot fi operate dronele cu masa maxima de decolare mai mare de 150 de kg, precum si cele cu aceasta masa sub 150 de kg.
In plus, chiar din articolul 1 se stipuleaza zonele in care dronele pot fi operate:
- Operarea aeronavelor civile motorizate fara pilot la bord in spatiul aerian national este permisa numai in zone de spatiu aerian segregat temporar, infiintate, alocate si activate conform reglementarilor aplicabile in vigoare.
- Zonele prevazute la alin. (1) se stabilesc in intregime in spatiul aerian de clasa G, iar limita verticala superioara a acestora trebuie sa fie cu cel putin 150 m sub limita minima a spatiului aerian controlat.
- Cererea pentru infiintarea zonei prevazute la alin. (1) se transmite de catre operatorul aeronavei Autoritatii Aeronautice Civile Romane cu cel putin 45 de zile inainte de data prevazuta pentru inceperea activitatii.
Dronele cu masa maxima de decolare peste 150 de kg poate fi operata daca:
a) detine un certificat de inmatriculare;
b) detine un certificat de tip si un certificat de navigabilitate, conform cu reglementarile europene emise in aplicarea Regulamentului (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European si al Consiliului din 20 februarie 2008 privind normele comune in domeniul aviatiei civile si instituirea unei Agentii Europene de Siguranta a Aviatiei si de abrogare a Directivei 91/670/CEE a Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 1.592/2002 si a Directivei 2004/36/CE;
c) operatorul aeronavei este certificat, dupa caz, in functie de operatiunile aeriene civile desfasurate, in conformitate cu reglementarile aeronautice aplicabile emise la nivel national sau cu cele emise la nivelul Uniunii Europene;
d) aeronava este asigurata, conform legii, pentru daune produse tertilor.
Dronele cu masa maxima de decolare mai mica sau egala cu 150 de kg pot fi operate daca:
a) detine un certificat de identificare emis de Autoritatea Aeronautica Civila Romana sau un certificat de inmatriculare ori un document echivalent emis de alt stat;
b) in cazul in care aeronava are o masa maxima la decolare mai mare de 15 kg, detine un permis de zbor national emis de Autoritatea Aeronautica Civila Romana sau un document de certificare tehnica echivalent emis de alt stat, recunoscut de Autoritatea Aeronautica Civila Romana;
c) aeronava este asigurata, dupa caz, conform legii, pentru daune produse tertilor.
Ordinul nu se aplica aeromodelelor si dronelor care cu masa maxima la decolare mai mica sau egala cu 1 kg, atat timp cat:
- sunt operate intr-o zona deschisa, fara constructii cu destinatia de locuinta;
- sunt operate fara depasirea campului vizual al persoanei care asigura comanda aeronavei de la sol, dar nu mai mult de 150 m distanta pe orizontala si de 100 m distanta pe inaltime fata de aceasta persoana;
- nu au montate pe ele aparatura pentru filmare sau transmisie de date.
Joi, 23 ianuarie 2014, 15:25 Actualitate | Esenţial
Cei care vor fi afectati de aceasta prevedere sunt cei care, spre exemplu, au filmat cu ajutorul dronelor protestele din toamna-iarna 2013 din Bucuresti fata de Proiectul de la Rosia Montana sau forumistii care au filmat santierele autostrazilor aflate in constructie.
Ordinul publicat in Monitorul Oficial pe 21 ianuarie urmeaza sa intre in vigoare in 30 de zile de la acea data si va fi aplicat pana la data de 30 ianuarie 2016. Ordinul este semnat de secretarul de stat in Ministerul Transporturilor Constantin Matei.
In textul ordinului nu se precizeaza nimic despre eventualele pedepse aplicate celor care incalca noile reguli.
Potrivit Ordinului de Ministru al Transporturilor nr 8/2014, publicat in Monitorul Oficial din 21 ianuarie 2014, dronele - sau aeronavelor civile motorizate fara pilot la bord - vor putea fi operate doar in anumite conditii si cu anumite permise.
Potrivit Ministerului, noile reguli au urmatoarele motive la baza:
- dezvoltarea continua a industriei aeronautice in ceea ce priveste fabricatia si utilizarea aeronavelor fara pilot la bord
- faptul ca pe plan international nu au fost stabilite inca standarde comune de certificare si operare a aeronavelor civile fara pilot la bord
- faptul ca la nivelul Uniunii Europene pachetul de reglementari in domeniului aeronavelor civile fara pilot la bord, cu masa maxima la decolare mai mare de 150 kg, urmeaza sa fie finalizat pana in anul 2016, in timp ce aeronavele civile fara pilot la bord, cu masa maxima la decolare mai mica de 150 kg, raman sub incidenta reglementarilor nationale emise de statele membre ale Uniunii Europene
- pentru a permite operarea in spatiul aerian national a aeronavelor civile motorizate fara pilot la bord, pana la emiterea pachetului de reglementari europene si nationale specifice care sa acopere atat domeniul certificarii, cat si domeniul operarii acestor aeronave
Practic, Ordinul de Ministru stipuleaza conditiile in care pot fi operate dronele cu masa maxima de decolare mai mare de 150 de kg, precum si cele cu aceasta masa sub 150 de kg.
In plus, chiar din articolul 1 se stipuleaza zonele in care dronele pot fi operate:
- Operarea aeronavelor civile motorizate fara pilot la bord in spatiul aerian national este permisa numai in zone de spatiu aerian segregat temporar, infiintate, alocate si activate conform reglementarilor aplicabile in vigoare.
- Zonele prevazute la alin. (1) se stabilesc in intregime in spatiul aerian de clasa G, iar limita verticala superioara a acestora trebuie sa fie cu cel putin 150 m sub limita minima a spatiului aerian controlat.
- Cererea pentru infiintarea zonei prevazute la alin. (1) se transmite de catre operatorul aeronavei Autoritatii Aeronautice Civile Romane cu cel putin 45 de zile inainte de data prevazuta pentru inceperea activitatii.
Dronele cu masa maxima de decolare peste 150 de kg poate fi operata daca:
a) detine un certificat de inmatriculare;
b) detine un certificat de tip si un certificat de navigabilitate, conform cu reglementarile europene emise in aplicarea Regulamentului (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European si al Consiliului din 20 februarie 2008 privind normele comune in domeniul aviatiei civile si instituirea unei Agentii Europene de Siguranta a Aviatiei si de abrogare a Directivei 91/670/CEE a Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 1.592/2002 si a Directivei 2004/36/CE;
c) operatorul aeronavei este certificat, dupa caz, in functie de operatiunile aeriene civile desfasurate, in conformitate cu reglementarile aeronautice aplicabile emise la nivel national sau cu cele emise la nivelul Uniunii Europene;
d) aeronava este asigurata, conform legii, pentru daune produse tertilor.
Dronele cu masa maxima de decolare mai mica sau egala cu 150 de kg pot fi operate daca:
a) detine un certificat de identificare emis de Autoritatea Aeronautica Civila Romana sau un certificat de inmatriculare ori un document echivalent emis de alt stat;
b) in cazul in care aeronava are o masa maxima la decolare mai mare de 15 kg, detine un permis de zbor national emis de Autoritatea Aeronautica Civila Romana sau un document de certificare tehnica echivalent emis de alt stat, recunoscut de Autoritatea Aeronautica Civila Romana;
c) aeronava este asigurata, dupa caz, conform legii, pentru daune produse tertilor.
Ordinul nu se aplica aeromodelelor si dronelor care cu masa maxima la decolare mai mica sau egala cu 1 kg, atat timp cat:
- sunt operate intr-o zona deschisa, fara constructii cu destinatia de locuinta;
- sunt operate fara depasirea campului vizual al persoanei care asigura comanda aeronavei de la sol, dar nu mai mult de 150 m distanta pe orizontala si de 100 m distanta pe inaltime fata de aceasta persoana;
- nu au montate pe ele aparatura pentru filmare sau transmisie de date.
duminică, 26 ianuarie 2014
Ce mananci
The Ancient “Doctrine of Signatures” Suppressed By The Establishment By Richard Cassaro | December 1st, 2011 | Category: Sacred Sites & Symbols | Comment The Doctrine of Signatures is profound ancient wisdom that is purposely being suppressed. It states that every fruit and vegetable has a certain pattern that resembles a body organ, and that this pattern acts as a signal or sign as to that fruit or vegetable’s benefit to us. Modern science confirms that the ancient “Doctrine of Signatures” is astoundingly accurate. Why does this vital knowledge remain hidden? The healing and nourishing properties of any fruit or vegetable reflected in, and ultimately revealed by, that fruit or vegetables’ outer physical shape, form, or “signature” in relation to the human body. Kidney Beans actually heal and help maintain kidney function—and they look exactly like human kidneys: A Walnut looks like a little brain, a left and right hemisphere, upper cerebrums and lower cerebellums. Even the wrinkles or folds on the nut are just like the neo-cortex. We now know walnuts help develop brain function: The cross section of a Carrot looks like the human eye. The pupil, iris and radiating lines look just like the human eye. And science now shows carrots greatly enhance blood flow to the eyes and aid in the general function of the eyes: Celery looks just like bones. Celery specifically target bone strength. Bones are 23 percent sodium and these foods are 23 percent sodium. If you don’t have enough sodium in your diet, the body pulls it from the bones, thus making them weak. Foods like celery replenish the skeletal needs of the body: Avocadoes target the health and function of the womb and cervix of the female—they look just like these organs. Avocadoes help women balance hormones, shed unwanted birth weight, and deter cervical cancers. It takes exactly nine months to grow an avocado from blossom to ripened fruit: Figs are full of seeds and hang in twos when they grow. Figs increase the mobility of male sperm and increase the numbers of Sperm as well to overcome male sterility: Slice a Mushroom in half and it resembles a human ear. Mushrooms have been found to improve hearing, as mushrooms are one of the few foods that contain vitamin D. This particular vitamin is important for healthy bones, even the tiny ones in the ear that transmit sound to the brain: Our lungs are made up of branches of ever-smaller airways that finish up with tiny bunches of tissue called alveoli. These structures, which resemble bunches of Grapes, allow oxygen to pass from the lungs to the blood stream. A diet high in fresh fruit, such as grapes, has been shown to reduce the risk of lung cancer and emphysema. Grape seeds also contain a chemical called proanthocyanidin, which appears to reduce the severity of asthma triggered by allergy: Ginger, commonly sold in supermarkets, often looks just like the stomach. So its interesting that one of its biggest benefits is aiding digestion. The Chinese have been using it for over 2,000 years to calm the stomach and cure nausea, while it is also a popular remedy for motion sickness: Sweet Potatoes look like the pancreas and actually balance the glycemic index of diabetics: Olives assist the health and function of the ovaries: The Doctrine of Signatures may sound strange to us, but its wisdom is ancient, rediscovered in modern times. Of course, in modern America we’ve been taught by the big corporations to buy “processed foods,” rather than to buy local fresh vegetables and cook them ourselves. Left: Inexpensive processed foods we find everywhere—in the supermarket, schools, government institutions, etc. Right: Expensive natural foods that can only be found in the supermarket. Americans have no time for cooking; most are busy working and consuming en masse, according to the messages drilled in by television, radio, newspaper, the news, culture, society. The resultant omnipresence of cheap, high-calorie, nutrient-poor processed foods (or “food like substances”) in homes, schools, government institutions and food programs, and on every street corner creates default food choices that drive obesity. These subsidized, cheap, low-quality foods are heavily marketed and consumed by our ever-widening population with an obesity rate approaching three out of four Americans. The more Americans eat, the fatter they become. And the fatter they become the more they develop heart disease, diabetes, cancer and a myriad of other chronic ailments. This is a big score for big pharma. The sicker our population becomes, the more medications are sold for high cholesterol, diabetes, high blood pressure, depression, and many other lifestyle driven diseases. In essence, big food and big pharma profits by creating a nation of sick and fat citizens. This structure is built into the very fabric of our economy and culture. It could be called the medical, agricultural, food industrial complex. It is nothing short of sheer violence against us—the social, political, economic and environmental conditions that foster and promote the development of disease. However, by using this wisdom of the Doctrine of Signatures we can take more of a proactive role regarding our health. We are our best own doctor and dietician, we just need to believe it. The Doctrine of Signatures was made popular in modern times by a Swiss physician, alchemist and philosopher named Paracelsus (1493-1541) who scholars consider to be the father of modern chemistry. Paracelsus noted how the qualities of plants are often reflected in their appearance. He thus theorized that the inner nature of plants may be discovered by their outer forms or “signatures.” He applied this principle to food as well as medicine, remarking that “it is not in the quantity of food but in its quality that resides the Spirit of Life”—a belief familiar to those who choose to eat organic food while also being justifiably concerned over Genetically Modified substitutes that lack the “life force,” or spirit. The “Doctrine of Signatures” enjoyed a revival in the 1600s after Jakob Böhme (1575-1624), a master shoemaker in the small town of Görlitz, Germany, began writing on the subject. At 25 years old, he experienced a sublime mystical vision where he saw the true relationship between man and his Creator—that man is both the Creator and the Created. - See more at: http://www.richardcassaro.com/the-ancient-doctrine-of-signatures-suppressed-by-the-elite#sthash.pgU12d6k.dpuf
miercuri, 22 ianuarie 2014
Cum se vede Pământul de la sute de mii de kilometri distanță.
Vizualizare fotoColonelul Chris Hadfield a realizat fotografii uimitoare
Dintotdeauna, spațiul a reprezentat pentru oameni un mister și o provocare, iar odată cu primele ieșiri ale astronauților, mulți au dorit să știe cum se vede Pământul de la sute de mii de kilometri distanță.
Astronauții de la Stația Internațională Spațială au realizat fotografii uimitoare, oferind o nouă perspectivă planetei noastre.
Vulcanul care a erupt în Chile, taifunul din Haiti și focurile care au cuprins areale întinse au fost doar câteva dintre evenimentele naturale sau provocate, surprinse de către astonauți, în anul 2013.
Astronauții de la Stația Internațională Spațială au realizat fotografii uimitoare, oferind o nouă perspectivă planetei noastre.
Vulcanul care a erupt în Chile, taifunul din Haiti și focurile care au cuprins areale întinse au fost doar câteva dintre evenimentele naturale sau provocate, surprinse de către astonauți, în anul 2013.
Colonelul a petrecut Crăciunul cu colegii, în spațiuVă invităm să urmăriți un videoclip în care sunt adunate mai multe fotografii uimitoare, care vă vor tăia respirația.
Plaja care strălucește mai puternic decât cerul înstelat!
Cei care se gândesc să meargă în vacanță în Insulele Maldive vor avea parte de o priveliște uimitoare. Situată la sud-vest de India, micuța țară își întâmpină oaspeții cu adevărate surprize.
Însă, de departe cea mai interesantă surpriză este reprezentată de către plaja și de către apa care strălucesc pe întuneric.
Însă, de departe cea mai interesantă surpriză este reprezentată de către plaja și de către apa care strălucesc pe întuneric.
Premieră pentru lumea ştiinţifică. Au fost capturate primele imagini cu naşterea unei planete
ALMA, cel mai mare telescop din lume, construit pe un platou chilian în Anzi, la 5.000 de metri peste nivelul mării, a capturat primele imagini care arată cum se formează o nouă planetă.
În imaginea capturată se observă două fluxuri de gaze care unesc discurile interioare şi exterioare ale materialului cosmic ce înconjoară o stea. Astronomii au prezis de mult timp că planete gigant formate din gaze, precum Jupiter, iau naştere prin colectarea de praf și moloz care se adună în jurul unei stele tinere.
Acum au şi dovada care să susţină această teorie. Totul după luni întregi de observare a unui corp ceresc aflat la 456 de ani-lumină depărtare de Terra, în constelaţia Lupului.
Prajitura cu crema de portocale
Prajitura cu crema de portocale
Ingrediente
Blat 5 oua
6 linguri zahar
6 linguri de faina
o lingurita drojdie uscata
un vaf cutit sare
3 linguri de apa
3 linguri ulei
coaja rasa de portocale
Crema 120 ml suc de portocala (stoarceti doua portocale)
o lingura coaja portocala rasa
8 linguri zahar
250 gr unt
doua galbenusuri
o lingura si jumatate faina (lingura plina sa fie cu varf)
Pentru ornat 100 ml smantana pentru gatit
100 ml frisca vegetata
o lingura zahar
o lingurita zeama lamaie
Mod de preparare
Mod de preparare Blat. Separa albusurile de galbenusuri. Mixeaza spuma albusurile cu un varf de cutit sare, pana obtii o spuma legata. Adauga treptat zaharul si mixeaza pana la diluare. Cerne faina apoi amestec-o cu drojdia uscata. Pune-o peste albusuri, adauga si galbenusurile, uleiul, apa, coaja de portocala si omogenizeaza usor amestecand de jos in sus (nu circular) Tapeteaza o tava de 20cm/22cm cu hartie pentru copt si toarna amestecul. Niveleaza. Introdu tava in cuptorul preincalzit si coace blatul la foc mic pana e rumen la suprafata si trece testul cu scobitoarea. Lasa la racit si prepara crema. Intr-un vas cu fund dublu pune galbenusurile impreuna cu 50 ml suc de portocale si zaharul. Separat amesteca restul de suc cu faina. Cand amestecul de galbenusuri a inceput sa spumuiasca , adauga faina diluata in suc amestecand continuu. Lasa la foc mediu amestecand mereu sa nu se prinda, pana se ingroasa usor si devine ca o smantana. Opreste focul. Mixeaza spuma untul (cauta un unt bun care nu lasa apa; eu folosit unt Raraul, e grozav!). Raceste amestecul de portocale si adauga coaja rasa. Cand e complet rece adauga cate o lingura peste unt si mixeaza dupa fiecare pana obtii o crema pufoasa si aromata. Taie blatul in trei pe orizontala. Imparte crema in doua si asambleaza – blat, 1/2 din crema, blat, 1/2 din crema/ blat. Mixeaza intr-un bol smantana impreuna cu frisca , zaharul si zeama de lamaie pana ajungi la consistenta dorita. Orneaza prajitura si da-o la rece.
Blat 5 oua
6 linguri zahar
6 linguri de faina
o lingurita drojdie uscata
un vaf cutit sare
3 linguri de apa
3 linguri ulei
coaja rasa de portocale
Crema 120 ml suc de portocala (stoarceti doua portocale)
o lingura coaja portocala rasa
8 linguri zahar
250 gr unt
doua galbenusuri
o lingura si jumatate faina (lingura plina sa fie cu varf)
Pentru ornat 100 ml smantana pentru gatit
100 ml frisca vegetata
o lingura zahar
o lingurita zeama lamaie
Mod de preparare
Mod de preparare Blat. Separa albusurile de galbenusuri. Mixeaza spuma albusurile cu un varf de cutit sare, pana obtii o spuma legata. Adauga treptat zaharul si mixeaza pana la diluare. Cerne faina apoi amestec-o cu drojdia uscata. Pune-o peste albusuri, adauga si galbenusurile, uleiul, apa, coaja de portocala si omogenizeaza usor amestecand de jos in sus (nu circular) Tapeteaza o tava de 20cm/22cm cu hartie pentru copt si toarna amestecul. Niveleaza. Introdu tava in cuptorul preincalzit si coace blatul la foc mic pana e rumen la suprafata si trece testul cu scobitoarea. Lasa la racit si prepara crema. Intr-un vas cu fund dublu pune galbenusurile impreuna cu 50 ml suc de portocale si zaharul. Separat amesteca restul de suc cu faina. Cand amestecul de galbenusuri a inceput sa spumuiasca , adauga faina diluata in suc amestecand continuu. Lasa la foc mediu amestecand mereu sa nu se prinda, pana se ingroasa usor si devine ca o smantana. Opreste focul. Mixeaza spuma untul (cauta un unt bun care nu lasa apa; eu folosit unt Raraul, e grozav!). Raceste amestecul de portocale si adauga coaja rasa. Cand e complet rece adauga cate o lingura peste unt si mixeaza dupa fiecare pana obtii o crema pufoasa si aromata. Taie blatul in trei pe orizontala. Imparte crema in doua si asambleaza – blat, 1/2 din crema, blat, 1/2 din crema/ blat. Mixeaza intr-un bol smantana impreuna cu frisca , zaharul si zeama de lamaie pana ajungi la consistenta dorita. Orneaza prajitura si da-o la rece.
Citeste si:
marți, 21 ianuarie 2014
Cronovizorului
Acum 58 de ani, pe 15 septembrie, Padre Ernetti a inventat un dispozitiv care fotografia trecutul omenirii, el a fost denumit cronovizor - Un aparat extrem de interesant, care vede si chiar face poze ale unor evenimente din trecut.
Posibilitatea călătoriei în timp îi fascinează pe oameni din cele mai vechi timpuri. Oare cum ar fi să putem să ne întoarcem în trecut şi să anulăm evenimentele nedorite? Cum ar fi să aruncăm o privire în viitor? Oameni de ştiinţă demonstrează că saltul temporal nu e posibil. Alţii au încercat să găsească principiul de funcţionare al unui vehicul care să se deplaseze pe axa timpului.
Ca şi în cazul altor secrete ştiinţifice, se pare că planurile unui aparat care priveşte în trecut se află în posesia Vaticanului. Este vorba de cronovizorul inventat de călugărul Ernetti, dispozitiv care a funcţionat şi a reuşit să-i fotografieze pe Iisus şi Napoleon pe vremea cînd erau în viaţă.
Din punct de vedere istoric, scriitorii SF, precum H.G.Welles, au fost atraşi de posibilităţile unei maşini a timpului. Una dintre cele mai corecte descrieri şi coerentă din punct de vedere ştiinţific a unui mecanism de acest tip a fost oferit în 1980 de către astrofizicianul Gregory Benford, în romanul său Timescape, în care a descris un sistem pentru a trimite mesaje în trecut folosind tahioni, particule având viteza ipotetic mai mare decât cea a luminii.
Este interesant că prin anii '50, perioada în care, se pare, Ernetti îşi începea experimentele, au fost publicate mai multe lucrări pe tema fotografierii evenimentelor trecute; apar termeni precum cronoscop sau cronotunel ("A Statue for Father" Isaac Asimov). Un alt exemplu poate fi găsit în "Other Days, Other Eyes" - Bob Shaw, care descrie un cronovizor ce folosea cristale special în măsură să încetinească viteza luminii, cu scopul de a observa trecutul.
Un călugăr şi 12 savanţiCronovizorul captează imagini din trecutul apropiat sau îndepărtat sub forma unor holograme proiectate într-un spaţiu cilindric. Aşa se poate descrie pe scurt invenţia călugărului benedictin Pellegrino Ernetti. A murit în 1994, ducînd cu el secretul celor văzute cu ajutorul cronovizorului, aparatul pe care l-a construit şi cu care a privit în trecutul omenirii. Padre Ernetti (foto medalion) era cunoscut în lumea clericală ca exorcist şi profesor de muzică prepolifonică la Universitatea din Veneţia. Dar absolvise şi facultatea de fizică, fiind pasionat de experimentele ştiinţifice.![PellegrinoErnetti]( "PellegrinoErnetti")
Totul a început în 15 septembrie 1952, în Laboratorul Electroacustic al Părintelui Agostino Gemelli de la Universitatea Catolică din Milano. Redînd o înregistrare de muzică gregoriană, Ernetti şi părintele Gemelli (foto medalion) au descoperit cu uimire o voce străină. Gemelli era convins că e vocea tatălui său, ceea ce i-a şocat pe cei doi. Cu timpul, cercetărilor lui Ernetti li s-au alăturat 12 savanţi.
Numele lor au rămas necunoscute, dar călugărul a mărturisit totuşi că, printre cei cu care a lucrat la cronovizor, se numărau şi laureatul Premiului Nobel, Enrico Fermi, şi Wernher von Braun, specialist în rachete, doi dintre cei mai mari fizicieni ai lumii şi "părinţii" programului atomic american. Ceea ce au realizat aceşti oameni de ştiinţă avea să inflameze Biserica Catolică şi să atragă interesul experţilor de la NASA.
O maşinărie care vede trecutulNu se ştie exact cum s-a ajuns la prima experienţă reuşită. "S-a întîmplat accidental. Ideea de bază este foarte simplă. A fost doar o problemă de depăşire a piedicilor de pînă atunci", a spus călugărul, evaziv. Întrebat cine a inventat cronovizorul, el a replicat: "Nimeni. A fost o creaţie colectivă". Nici despre construcţia cronovizorului nu se ştiu prea multe, doar că era compus din trei părţi. Mai întîi, o mulţime de antene capabile să capteze lumina şi sunetul. Antenele au fost construite dintr-un aliaj de trei metale misterioase. A doua componentă era un tip de captator, activat şi dirijat de undele luminoase şi sonore.
Captatorul putea fi setat pe o anume locaţie, o dată anume şi chiar pe o anume persoană. A treia componentă era un sistem complicat de mecanisme de înregistrare a sunetelor şi imaginilor. "Principiul care stă la baza acestei maşini este foarte simplu şi cineva l-ar putea reproduce cu intenţii rele. Dar vă spun, am demonstrat că lungimile de undă vizibile şi audibile din trecut nu sînt distruse, nu dispar. Măreţia acestei invenţii a fost că am putut recupera acea energie pierdută care a recompus scene petrecute acum cîteva de secole", a spus Padre Ernetti.
Martori la crucificarea lui Iisus Ernetti a publicat încă din 1965 articole despre cronovizor, dar au fost trecute cu vederea. În data de 2 mai 1972, săptămînalul italian La Domenica del Corriere a publicat o fotografie care îl înfăţişa pe Iisus agonizînd pe cruce. În interviu, Ernetti declara că imaginea a fost captată cu cronovizorul. "Cînd am încercat să prindem imagini din ziua crucificării, am avut o problemă. Răstignirile pe cruce erau în acea vreme zilnice.
Nici faptul că Iisus trebuia să aibă pe frunte o coroană de spini nu ne-a fost de ajutor. Deoarece, contrar credinţei populare, şi aceasta era o practică frecventă", a explicat călugărul. El a povestit cum au fost nevoiţi să se întoarcă înapoi cu cîteva zile, în seara Cinei cea de Taină. "Am văzut tot. Agonia din grădina Gheţimani, trădarea lui Iuda, procesul, calvarul. Echipa cronovizorului a filmat tot, dar fără amănunte, important era să păstrăm imagini, nu scenariul". Acest articol a stîrnit curiozitate, optimism, chiar exuberanţă, nu atît în faţa unei descoperiri uluitoare, cît mai ales a perspectivelor deschise.
Un secret bine păzit Pe 8 aprilie 1994, Padre Ernetti a murit în Veneţia, nu înainte de a avea parte pe patul de moarte o ultimă vizită din partea Vaticanului. Cronovizorul fusese deja distrus. "Aparatul poate intra în trecutul oricui. Cu el, orice secret e spulberat: secrete de stat, industriale, private. Uşa ar putea fi deschisă şi unui dictator. Am sfîrşit prin a cădea de acord că trebuie să dezasamblăm această maşină", ar fi spus Ernetti, în 1993.
Alţi cercetători sînt sceptici în privinţa existenţei acestui dispozitiv. "Nimeni nu l-a văzut, nici măcar prietenii lui, Brune şi Senkowski. Nu a făcut niciodată publice numele colaboratorilor. Cu excepţia lui Wernher von Braun şi Enrico Fermi, care acum sînt morţi", se plîngea Peter Krassa. În "Le nouveau mystere du Vatican", părintele François Brune spune că, în 1955, călugărul mai lucra şi cu unul dintre discipolii lui Fermi, cu un alt laureat al premiului Nobel din Japonia şi cu un savant portughez, o dovadă că aceste mari personalităţi ale ştiinţei au lucrat cu Ernetti atrase de cercetările fără precedent.
Călugărul chiar a inventat ceva, dar Biserica Catolică nu ne spune ce. Dacă a existat vreodată cronovizorul, numai Vaticanul ştie. Cei mai mulţi se îndoiesc că o faţă bisericească, cu preocupări intelectuale remarcabile şi de o moralitate neîndoielnică, ar fi putut juca o farsă de asemena proporţii.
In loc de incheiereIn acest moment, cronovizorul se afla la Vatican, fiind unul dintre cele mai bine pazite secrete. Aceasta noua descoperire este prezentata si de Francois Brune, care este autorul cartii Noul mister al Vaticanului. O alta carte care trateaza acelasi subiect este The Creation and Disappearance of the World's First Time Machine de Peter Krassa.
Daca acest aparat chiar exista, atunci principiile sale ar putea avea numeroase intrebuintari. Cu ajutorul acestui dispozitiv se va putea rescrie chiar si istoria. Evenimente care se vor fi prezentat suibectiv, vor putea fi analizate cu ajutorul cronovizorului. Pana cand va fi pus la dispozitia oamenilor de stiinta pentru a fi cercetat, dispozitivul care vede trecutul sta in pivintele incuiate ale Vaticanului, fiind un secret extrem de bine pazit.
Carti care vorbesc despre existenta CronovizoruluiPreotul şi teologul Francois Brune, în cartea sa, "Morţii ne vorbesc", scrie că benedictul Pellegrino Ernetti, profesor de muzică prepolifonică la Universitatea din Veneţia, a realizat împreună cu o echipă de 12 specialişti un aparat pe care l-a denumit cronovizor. Cu ajutorul lui a reuşit să capteze în anii '70 ai secolului al XX-lea sunetul şi imaginea unei tragedii antice jucate la Roma în anul 169 î.Hr. Tragedia este "Tieste" de Quintus Ennius, astăzi uitată.
Cu acest aparat s-au mai putut primi şi planurile unui viitor hold-up, putând astfel să prevină Poliţia şi să facă să eşueze operaţiunea. Nu este exclus, în această idee, ca pe viitor să reuşim să înregistrăm orice evenimente petrecute, derulate în mod real.
În acest sens s-ar putea crea o istorie adevărată a omenirii, s-ar putea afla mai uşor autorii unor crime, dar în acelaşi timp s-ar putea afla şi derularea vieţii intime a fiecăruia, ceea ce cred că nu şi-ar dori nimeni. Atunci viaţa pe Pământ şi-ar schimba radical coordonatele. Din această cauză, chiar dacă un asemenea aparat poate deveni o realitate, cu siguranţă el nu va fi folosit pe scară largă.
Posibilitatea călătoriei în timp îi fascinează pe oameni din cele mai vechi timpuri. Oare cum ar fi să putem să ne întoarcem în trecut şi să anulăm evenimentele nedorite? Cum ar fi să aruncăm o privire în viitor? Oameni de ştiinţă demonstrează că saltul temporal nu e posibil. Alţii au încercat să găsească principiul de funcţionare al unui vehicul care să se deplaseze pe axa timpului.
Ca şi în cazul altor secrete ştiinţifice, se pare că planurile unui aparat care priveşte în trecut se află în posesia Vaticanului. Este vorba de cronovizorul inventat de călugărul Ernetti, dispozitiv care a funcţionat şi a reuşit să-i fotografieze pe Iisus şi Napoleon pe vremea cînd erau în viaţă.
Din punct de vedere istoric, scriitorii SF, precum H.G.Welles, au fost atraşi de posibilităţile unei maşini a timpului. Una dintre cele mai corecte descrieri şi coerentă din punct de vedere ştiinţific a unui mecanism de acest tip a fost oferit în 1980 de către astrofizicianul Gregory Benford, în romanul său Timescape, în care a descris un sistem pentru a trimite mesaje în trecut folosind tahioni, particule având viteza ipotetic mai mare decât cea a luminii.
Este interesant că prin anii '50, perioada în care, se pare, Ernetti îşi începea experimentele, au fost publicate mai multe lucrări pe tema fotografierii evenimentelor trecute; apar termeni precum cronoscop sau cronotunel ("A Statue for Father" Isaac Asimov). Un alt exemplu poate fi găsit în "Other Days, Other Eyes" - Bob Shaw, care descrie un cronovizor ce folosea cristale special în măsură să încetinească viteza luminii, cu scopul de a observa trecutul.
Un călugăr şi 12 savanţiCronovizorul captează imagini din trecutul apropiat sau îndepărtat sub forma unor holograme proiectate într-un spaţiu cilindric. Aşa se poate descrie pe scurt invenţia călugărului benedictin Pellegrino Ernetti. A murit în 1994, ducînd cu el secretul celor văzute cu ajutorul cronovizorului, aparatul pe care l-a construit şi cu care a privit în trecutul omenirii. Padre Ernetti (foto medalion) era cunoscut în lumea clericală ca exorcist şi profesor de muzică prepolifonică la Universitatea din Veneţia. Dar absolvise şi facultatea de fizică, fiind pasionat de experimentele ştiinţifice.
Totul a început în 15 septembrie 1952, în Laboratorul Electroacustic al Părintelui Agostino Gemelli de la Universitatea Catolică din Milano. Redînd o înregistrare de muzică gregoriană, Ernetti şi părintele Gemelli (foto medalion) au descoperit cu uimire o voce străină. Gemelli era convins că e vocea tatălui său, ceea ce i-a şocat pe cei doi. Cu timpul, cercetărilor lui Ernetti li s-au alăturat 12 savanţi.
Numele lor au rămas necunoscute, dar călugărul a mărturisit totuşi că, printre cei cu care a lucrat la cronovizor, se numărau şi laureatul Premiului Nobel, Enrico Fermi, şi Wernher von Braun, specialist în rachete, doi dintre cei mai mari fizicieni ai lumii şi "părinţii" programului atomic american. Ceea ce au realizat aceşti oameni de ştiinţă avea să inflameze Biserica Catolică şi să atragă interesul experţilor de la NASA.
O maşinărie care vede trecutulNu se ştie exact cum s-a ajuns la prima experienţă reuşită. "S-a întîmplat accidental. Ideea de bază este foarte simplă. A fost doar o problemă de depăşire a piedicilor de pînă atunci", a spus călugărul, evaziv. Întrebat cine a inventat cronovizorul, el a replicat: "Nimeni. A fost o creaţie colectivă". Nici despre construcţia cronovizorului nu se ştiu prea multe, doar că era compus din trei părţi. Mai întîi, o mulţime de antene capabile să capteze lumina şi sunetul. Antenele au fost construite dintr-un aliaj de trei metale misterioase. A doua componentă era un tip de captator, activat şi dirijat de undele luminoase şi sonore.
Captatorul putea fi setat pe o anume locaţie, o dată anume şi chiar pe o anume persoană. A treia componentă era un sistem complicat de mecanisme de înregistrare a sunetelor şi imaginilor. "Principiul care stă la baza acestei maşini este foarte simplu şi cineva l-ar putea reproduce cu intenţii rele. Dar vă spun, am demonstrat că lungimile de undă vizibile şi audibile din trecut nu sînt distruse, nu dispar. Măreţia acestei invenţii a fost că am putut recupera acea energie pierdută care a recompus scene petrecute acum cîteva de secole", a spus Padre Ernetti.
Martori la crucificarea lui Iisus Ernetti a publicat încă din 1965 articole despre cronovizor, dar au fost trecute cu vederea. În data de 2 mai 1972, săptămînalul italian La Domenica del Corriere a publicat o fotografie care îl înfăţişa pe Iisus agonizînd pe cruce. În interviu, Ernetti declara că imaginea a fost captată cu cronovizorul. "Cînd am încercat să prindem imagini din ziua crucificării, am avut o problemă. Răstignirile pe cruce erau în acea vreme zilnice.
Nici faptul că Iisus trebuia să aibă pe frunte o coroană de spini nu ne-a fost de ajutor. Deoarece, contrar credinţei populare, şi aceasta era o practică frecventă", a explicat călugărul. El a povestit cum au fost nevoiţi să se întoarcă înapoi cu cîteva zile, în seara Cinei cea de Taină. "Am văzut tot. Agonia din grădina Gheţimani, trădarea lui Iuda, procesul, calvarul. Echipa cronovizorului a filmat tot, dar fără amănunte, important era să păstrăm imagini, nu scenariul". Acest articol a stîrnit curiozitate, optimism, chiar exuberanţă, nu atît în faţa unei descoperiri uluitoare, cît mai ales a perspectivelor deschise.
Un secret bine păzit Pe 8 aprilie 1994, Padre Ernetti a murit în Veneţia, nu înainte de a avea parte pe patul de moarte o ultimă vizită din partea Vaticanului. Cronovizorul fusese deja distrus. "Aparatul poate intra în trecutul oricui. Cu el, orice secret e spulberat: secrete de stat, industriale, private. Uşa ar putea fi deschisă şi unui dictator. Am sfîrşit prin a cădea de acord că trebuie să dezasamblăm această maşină", ar fi spus Ernetti, în 1993.
Alţi cercetători sînt sceptici în privinţa existenţei acestui dispozitiv. "Nimeni nu l-a văzut, nici măcar prietenii lui, Brune şi Senkowski. Nu a făcut niciodată publice numele colaboratorilor. Cu excepţia lui Wernher von Braun şi Enrico Fermi, care acum sînt morţi", se plîngea Peter Krassa. În "Le nouveau mystere du Vatican", părintele François Brune spune că, în 1955, călugărul mai lucra şi cu unul dintre discipolii lui Fermi, cu un alt laureat al premiului Nobel din Japonia şi cu un savant portughez, o dovadă că aceste mari personalităţi ale ştiinţei au lucrat cu Ernetti atrase de cercetările fără precedent.
Călugărul chiar a inventat ceva, dar Biserica Catolică nu ne spune ce. Dacă a existat vreodată cronovizorul, numai Vaticanul ştie. Cei mai mulţi se îndoiesc că o faţă bisericească, cu preocupări intelectuale remarcabile şi de o moralitate neîndoielnică, ar fi putut juca o farsă de asemena proporţii.
In loc de incheiereIn acest moment, cronovizorul se afla la Vatican, fiind unul dintre cele mai bine pazite secrete. Aceasta noua descoperire este prezentata si de Francois Brune, care este autorul cartii Noul mister al Vaticanului. O alta carte care trateaza acelasi subiect este The Creation and Disappearance of the World's First Time Machine de Peter Krassa.
Daca acest aparat chiar exista, atunci principiile sale ar putea avea numeroase intrebuintari. Cu ajutorul acestui dispozitiv se va putea rescrie chiar si istoria. Evenimente care se vor fi prezentat suibectiv, vor putea fi analizate cu ajutorul cronovizorului. Pana cand va fi pus la dispozitia oamenilor de stiinta pentru a fi cercetat, dispozitivul care vede trecutul sta in pivintele incuiate ale Vaticanului, fiind un secret extrem de bine pazit.
Carti care vorbesc despre existenta CronovizoruluiPreotul şi teologul Francois Brune, în cartea sa, "Morţii ne vorbesc", scrie că benedictul Pellegrino Ernetti, profesor de muzică prepolifonică la Universitatea din Veneţia, a realizat împreună cu o echipă de 12 specialişti un aparat pe care l-a denumit cronovizor. Cu ajutorul lui a reuşit să capteze în anii '70 ai secolului al XX-lea sunetul şi imaginea unei tragedii antice jucate la Roma în anul 169 î.Hr. Tragedia este "Tieste" de Quintus Ennius, astăzi uitată.
Cu acest aparat s-au mai putut primi şi planurile unui viitor hold-up, putând astfel să prevină Poliţia şi să facă să eşueze operaţiunea. Nu este exclus, în această idee, ca pe viitor să reuşim să înregistrăm orice evenimente petrecute, derulate în mod real.
În acest sens s-ar putea crea o istorie adevărată a omenirii, s-ar putea afla mai uşor autorii unor crime, dar în acelaşi timp s-ar putea afla şi derularea vieţii intime a fiecăruia, ceea ce cred că nu şi-ar dori nimeni. Atunci viaţa pe Pământ şi-ar schimba radical coordonatele. Din această cauză, chiar dacă un asemenea aparat poate deveni o realitate, cu siguranţă el nu va fi folosit pe scară largă.
luni, 20 ianuarie 2014
Unghiul drept
După mărturiile greceşti, se pare că egiptenii au fost primii geometri: Herodot ne spune că regele Sesostri a dat fiecăruia câte un lot de formă pătrată. Dar cum construiau egiptenii pătrate şi, în particular, unghiuri drepte? Mulţi cercetători cred că ei cunoşteau ceea ce azi numim teorema lui Pitagora. Mai bine zis, ştiau să-i folosească reciproca: ştiau că un triunghi cu laturi de 3, 4, 5 unităţi are un unghi drept între laturile mai scurte. Era atunci uşor să-l construiască folosind o sfoară de lungime 12 cu noduri din 1 în 1.Pentru triunghiuri dreptunghice mai mari sau mai mici se prelungeau sau scurtau laturile unuia standard.
O asemenea construcţie denotă o cunoaştere adâncă a unei idei geometrice fundamentale: unghiul drept.
De fapt, ce este unghiul drept? Primul răspuns care, bănuiesc, vă vine în minte: „un unghi de 90 de grade”, e şi cel mai nepotrivit. Nu numai pentru că se bazează pe o convenţie (măsurarea în grade) pe care nu toţi o adoptă (vechii egipteni în nici un caz), ci şi pentru că introduce în definiţie un obiect matematic extrem de complicat: măsura. Nici răspunsul „un sfert de cerc” nu e mai bun pentru că foloseşte cercul a cărui definiţie presupune şi ea măsura. În fine, dacă spuneţi „unghi făcut de două drepte perpendiculare” am să vă întreb ce sunt perpendicularele, cercul vicios pândeşte...
Observaţia fundamentală e că un triunghi cu un unghi drept se poate răsturna peste una dintre catete (să zicem peste cea mică) obţinându-se un unghi egal. Noul triunghi se poate răsturna peste cateta cea mare, obţinând un nou triunghi egal. După încă două astfel de răsturnări cădem peste triunghiul iniţial. Altfel spus, un unghi drept e unul egal cu suplementul său. Iată că nu e nevoie de măsură pentru a-l defini.
Dar sunt toate unghiurile drepte egale între ele? Trebuie să fie aşa, altfel nu am putea spune apoi că toate au 90 de grade. Dar demonstraţia acestui fapt nu e deloc uşoară. Euclid n-a făcut-o, e probabil că nu o ştia, sau i s-a părut de ordinul evidenţei, a preferat să dea acest enunţ ca axiomă. Dar nu e aşa, iar prima idee de demonstraţie apare la Proclus (412-485).
A doua întrebare naturală: există unghiuri drepte? Dacă da, cum se construiesc (fără raportor, am convenit că nu vrem încă să măsurăm). Aici răspunsul e simplu şi se bazează pe proprietatea de simetrie despre care aminteam înainte. Se ia un segment arbitrar, se trasează cercuri cu aceeaşi deschidere a compasului cu centrele în capetele segmentului, dreapta care uneşte cele două intersecţii e perpendiculară pe segmentul dat în chiar mijlocul lui.
Iată deci că existenţa unghiurilor drepte nu are nimic a face cu măsura şi nu este o proprietate euclidiană. Unghiuri drepte există în toate geometriile, în toate lumile, fie ele euclidiene, eliptice (adică pe sferă) sau hiperbolice (pe planul lui Lobacevski).
O asemenea construcţie denotă o cunoaştere adâncă a unei idei geometrice fundamentale: unghiul drept.
De fapt, ce este unghiul drept? Primul răspuns care, bănuiesc, vă vine în minte: „un unghi de 90 de grade”, e şi cel mai nepotrivit. Nu numai pentru că se bazează pe o convenţie (măsurarea în grade) pe care nu toţi o adoptă (vechii egipteni în nici un caz), ci şi pentru că introduce în definiţie un obiect matematic extrem de complicat: măsura. Nici răspunsul „un sfert de cerc” nu e mai bun pentru că foloseşte cercul a cărui definiţie presupune şi ea măsura. În fine, dacă spuneţi „unghi făcut de două drepte perpendiculare” am să vă întreb ce sunt perpendicularele, cercul vicios pândeşte...
Observaţia fundamentală e că un triunghi cu un unghi drept se poate răsturna peste una dintre catete (să zicem peste cea mică) obţinându-se un unghi egal. Noul triunghi se poate răsturna peste cateta cea mare, obţinând un nou triunghi egal. După încă două astfel de răsturnări cădem peste triunghiul iniţial. Altfel spus, un unghi drept e unul egal cu suplementul său. Iată că nu e nevoie de măsură pentru a-l defini.
Dar sunt toate unghiurile drepte egale între ele? Trebuie să fie aşa, altfel nu am putea spune apoi că toate au 90 de grade. Dar demonstraţia acestui fapt nu e deloc uşoară. Euclid n-a făcut-o, e probabil că nu o ştia, sau i s-a părut de ordinul evidenţei, a preferat să dea acest enunţ ca axiomă. Dar nu e aşa, iar prima idee de demonstraţie apare la Proclus (412-485).
A doua întrebare naturală: există unghiuri drepte? Dacă da, cum se construiesc (fără raportor, am convenit că nu vrem încă să măsurăm). Aici răspunsul e simplu şi se bazează pe proprietatea de simetrie despre care aminteam înainte. Se ia un segment arbitrar, se trasează cercuri cu aceeaşi deschidere a compasului cu centrele în capetele segmentului, dreapta care uneşte cele două intersecţii e perpendiculară pe segmentul dat în chiar mijlocul lui.
Iată deci că existenţa unghiurilor drepte nu are nimic a face cu măsura şi nu este o proprietate euclidiană. Unghiuri drepte există în toate geometriile, în toate lumile, fie ele euclidiene, eliptice (adică pe sferă) sau hiperbolice (pe planul lui Lobacevski).
FĂRĂ ZERO CU ZERO
Valoarea unui număr este dată de locul pe care îl ocupă în şirul numerelor naturale. Dar 0 nu a avut iniţial niciun loc în acest şir, pentru că nu era decât un simbol care semnifica nimicul. Tocmai de aceea, grecii şi romanii l-au respins din motive filozofice, căci nu puteau concepe existenţa neantului. Chiar şi din calendarele lor lipsea anul 0: anul 1 î.Cr. era urmat de anul 1 d.Cr. Mayaşii au fost singurii care au inclus numărul 0 în calendarul lor, dar din păcate calendarul nostru actual este de origine romană. Acest lucru a dus la o o întreagă dispută în zilele noastre: care este primul an al secolului XXI, 2000 sau 2001?
Revenind la aflarea poziţionării lui 0 în şirul numerelor naturale, este suficient să facem o simplă numărătoare inversă din 1 în 1. Din 3 scădem 1 şi ajungem la 2, din 2 scădem 1 şi obţinem 1, din 1 scădem 1 şi obţinem nimic, adică 0. Deci ordinea firească este 3, 2, 1, 0. Prin urmare, cifra 0 este cea care separă numerele pozitive de cele negative.
Teama grecilor antici faţă de 0 era întemeiată, deoarece acest număr se comporta ca niciun altul, sfidând legile operaţiilor matematice. De exemplu, dacă adunăm un număr cu el însuşi, acesta se modifică (3 + 3 = 6). Dar zero plus zero dă tot zero. La înmulţire şi împărţire, lucrurile stau şi mai rău. Operaţia de înmulţire înseamnă multiplicare, deci rezultatul ei ar trebui să fie mai mare sau egal cu numerele înmulţite (2 × 4 = 8). Dar acest lucru nu se întâmplă la înmulţirea unui număr cu 0, rezultatul fiind tot 0.
Însă fenomenul cel mai fascinant are loc la împărţirea cu 0. Mult timp, matematicienii au încercat din răsputeri să dea sens acestei operaţii. Ei au gândit că, din moment ce împărţirea este operaţia inversă înmulţirii, pot face următorul raţionament:
Am fost de acord că orice număr înmulţit cu 0 dă 0. Deci 2 × 0 = 0. Acum, dacă împărţim egalitatea prin 0, trebuie să obţinem (2 × 0) : 0 =0 : 0. Dar cum în partea stângă am împărţit la acelaşi număr cu care înmulţisem pe 2 iniţial, rezultatul ar trebui să fie 2. Deci 2 = 0 : 0. Dar dacă repetăm procedeul pornind de la 5 × 0 = 0, obţinem 5 = 0 : 0. Vasăzică, 2 = 5... ceea ce este evident incorect, chiar şi pentru un simplu numărător de oi.
Am fost de acord că orice număr înmulţit cu 0 dă 0. Deci 2 × 0 = 0. Acum, dacă împărţim egalitatea prin 0, trebuie să obţinem (2 × 0) : 0 =0 : 0. Dar cum în partea stângă am împărţit la acelaşi număr cu care înmulţisem pe 2 iniţial, rezultatul ar trebui să fie 2. Deci 2 = 0 : 0. Dar dacă repetăm procedeul pornind de la 5 × 0 = 0, obţinem 5 = 0 : 0. Vasăzică, 2 = 5... ceea ce este evident incorect, chiar şi pentru un simplu numărător de oi.
Prin urmare, împărţirea la 0 nu prea are sens... pentru a evidenţia acest lucru, unii matematicieni cu simţul umorului au pornit de la ipoteza că totuşi are sens să împărţim la 0 şi au ajuns la concluzii absurde, dar foarte amuzante, cum ar fi: 1 + 1 = 42, J. Edgar Hoover a fost extraterestru sau, mai grav, Winston Churchill a fost un morcov! Oricât de distractive ar fi aceste concluzii, trebuie să admitem că împărţirea la 0 nu este posibilă, acordându-i lui 0 respectul cuvenit pentru puterile sale neobişnuite.
A FI SAU A NU Fi ZERO!
În zilele noastre, cuvântul zero este unul cunoscut de toată lumea şi folosit frecvent în diferite expresii. Dar lucrurile nu au stat întotdeauna aşa. Zero este un număr foarte special, diferit ca şi comportament de toate celelalte numere, iar existenţa sa a dat multe bătăi de cap matematicienilor, dar şi filozofilor.
La origine, numerele au fost inventate din motive foarte practice: nevoia de a număra oile, măsurarea şi delimitarea pământului deţinut de cineva, sau socotirea trecerii timpului. Dar pentru aşa ceva nu era nevoie de zero (nimeni nu vrea să ţină evidenţa celor zero oi pe care le are), iar oamenii s-au descurcat foarte bine şi fără el. Asta până când a apărut necesitatea de a scrie numere ceva mai mari. Atunci, cam prin anul 300 î.Cr., babilonienii au inventat un simbol care semnifica un loc gol pe abac, introducând astfel folosirea claselor şi ordinelor în numeraţie. Nu contează că babilonienii aveau un sistem de numeraţie în baza 60, foloseau cuie în loc de cifre, iar zero era reprezentat prin două cuie oblice... începutul a fost făcut.
vineri, 17 ianuarie 2014
Lucruri care tin familia unita
 O reteta exacta despre cum ar trebui sa functioneze o familie fericita nu exista, insa de-a lungul timpului s-au facut studii asupra “ingredientelor” care ajuta sa mentina relatiile puternice intre membrii familiei. Se pare ca totul sta in detalii, asa ca iata cateva lucruri marunte sau aparent neimportante pe care le poti face pentru ca mariajul si familia ta sa ramana unite.Iata care sunt lucrurile care te ajuta sa ai o familie unita: 1. Evitati sa incercati sa va schimbati reciproc. Familiile implinite sunt cele in care fiecare cunoaste si accepta diferentele dintre membrii sai si au incetat in timp sa incerce sa ii schimbe. Recomandarea este valabila atat pentru cuplul de parinti, cat si pentru relatia dintre parinte si copil. Atentie la diferenta dintre a schimba o persoana si a schimba un comportament. Este normal sa iti exprimi nemultumirea fata de un comportament al copilului sau partenerului, dar decizia de a-l schimba le apartine lor. 2. Prezinta-ti nevoile si cererile ca pe niste favoruri. Specialistii in comunicare spun ca atunci cand iti doresti ceva, este preferabil sa formulezi cererea sub forma unui favor si nu ca pe un ordin. In loc sa ii spui partenerului “Poate data viitoare ajungi la timp la cina!”, ii poti spune: “Mi-ar face mare placere sa ajungem cu totii la timp, la cina”. Sansele de schimbare sunt mult mai mari daca stim cum sa cerem ceea ce dorim. 3. Fa cunoscute aprecierile tale. Nu este suficient intr-o familie sa apreciezi din cand in cand ceea ce fac membrii ori sa presupui ca ei stiu ca ii iubesti sau ca te simti multumita de ei pentru ceea ce au facut. Fiecare om are nevoie de apreciere atunci cand depune efort sau are un comportament bun. Asadar, treci peste “Copiii mei stiu ca ii iubesc, desi nu le spun asta foarte des” si spune-le mai des ce simti. 4. Concentrati-va pe lucrurile pozitive. Familiile nefericite sunt cele care raman concentrate pe momentele neplacute, in care apar critica si reprosuri pentru lucruri din trecut. Asadar, atunci cand va simtiti nervosi pe unul dintre membrii familiei, cautati sa vedeti si lucrurile bune pe care le-a facut pe parcursul zilei sau in ultima perioada. 5. Rememorati clipele frumoase petrecute impreuna. Se spune ca familiile fericite sunt cele care isi rescriu istoria din cand in cand, amintindu-si intamplarile deosebite prin care au trecut inainte. Rememorarea ajuta la reamintirea lucrurilor care va fac sa ramaneti uniti indiferent de clipele neplacute care mai apar din cand in cand. 6. Evita sa tii partea “dusmanului”. In orice familie au loc certuri si neintelegeri. Totusi, pentru a-ti pastra relatia cu partenerul in termeni cat mai buni, incearca sa identifici momentele in care partenerul tau are nevoie sa ii tii partea si sa nu te aliezi cu persoana cu care are conflictul. 7. Ritualurile mentin conexiunea dintre membrii familiei. Sa ai anumite obiceiuri in propria ta familie asigura continuitatea relatiilor. De exemplu: faceti curatenie generala impreuna, o data pe saptamana; luati cina impreuna in weekend; mergeti la cumparaturi in aceeasi zi din saptamana; gasiti un hobby comun si faceti impreuna un curs etc. 8. Fii atent la semnele pe care le dau persoanele apropiate atunci cand ceva nu este pe placul lor. Identifica lucrurile care nu le plac, situatiile in care se simt stanjeniti, ce anume evita pentru a reduce sansele de a starni sentimente neplacute in relatia dintre voi. 9. Satisfactia unei relatii sta in a face lucruri mici. Asta inseamna ca gesturile marunte pot aduce o stare de bine si o multumire interioara mare ceea ce se reflecta automat si in relatia cu cei din jur. Daca te afli in magazin si-ti amintesti ca sotul tau iti povestea de niste bomboane care-I plac in mod deosebit, nu ezita sa cumperi o punga. In cazul in care copilul tau avea o jucarie preferata cand era mai mic si o gasesti prin podul casei, sterge-o de praf si fa-i o surpriza. In plus, nu uita de simtul umorului, care este esential pentru a pastra o atmosfera relaxata si calda in familie. |
Obiceiurile oamenilor fericiti
Fericirea poate creste speranta de viata cu aproximativ 10 ani contribuind la starea de sanatate fizica si psihica. Asadar, cum putem fi fericiti? Fericirea poate fi un lucru simplu de atins in viata prin actiunile pe care alegem sa le facem.
In cele ce urmeaza va propunem sa vedem cum putem ajunge sa traim aceasta stare cat mai des de aici inainte.
Martin Seligman, parintele psihologiei si educatiei pozitive, sustine ca 60% din fericirea oamenilor este data de mostenirea genetica si de mediul in care traim, in timp ce noi suntem responsabili prin ceea ce facem de restul de 40%. Asadar, daca vrem sa ne crestem nivelul de fericire, este nevoie sa stim ce fac oamenii care reusesc sa atinga aceasta stare.
Seligman a descris trei tipuri de fericire si implicit, trei tipuri de vieti fericite:
1. Viata bazata pe placeri - traita de oamenii care se rezuma doar la a-si indeplini placerile imediate;
2. Viata bazata pe angajamente - apartine celor care isi construiesc o viata in munca, in rolul de parinte, in relatiile de iubire sau de prietenie;
3. Viata cu sens – a oamenilor care pun valorile morale, calitatile, punctele forte in slujba unui “proiect” cu o semnificatie mai importanta decat una personala (a-i ajuta pe cei din jur, a crea sau inova un anumit domeniu etc.);
Iata care sunt aceste obiceiuri si cum le poti prezenta si copilului tau:
1. Oamenii fericiti au in preajma oameni fericiti. Nu degeaba se spune ca fericirea e contagioasa, exista studii care arata ca fericirea noastra este influentata de fericirea prietenilor nostri, dar chiar si de fericirea prietenilor acestora. Asadar, cauta compania oamenilor optimisti, alaturi de care te simti si tu mai vesel si incurajeaza-l pe copilul tau sa faca acelasi lucru.
2. Oamenii fericiti zambesc des. Simplul gest de a zambi creeaza o stare de buna dispozitie. Invata-l si pe copilul tau despre puterea unui zambet, spunandu-i o vorba buna ori o gluma sau aratandu-i lucrurile frumoase din jurul vostru.
3. Isi cultiva rezilienta. Cu alte cuvinte, stiu ca dupa orice esec, cel mai important este sa incerce din nou si sa nu se lase descurajati de dificultati. In fond, psihologul Peter Kramer sustine ca rezilienta este de fapt opusul depresiei, nu fericirea. Ofera-i copilului tau un model in aceasta privinta
4. Oamenii fericiti incearca sa fie fericiti. Efortul depus pentru a fi fericit se pare ca intareste starea de bine emotional, iar stilul de gandire este unul adaptativ si functional. Fericirea nu se intampla, se dobandeste. A incerca sa fii fericit presupune sa cauti activitatile care iti fac placere si sa ai un minim control asupra gandurilor si emotiilor negative.
5. Conteaza sa te bucuri nu doar de marile succese, ci si de reusitele mai mici si de lucrurile care au mers bine in ziua respectiva. Nu avem tot timpul reusite extraordinare, dar putem sa ne bucuram ca este soare afara, ca am gatit impreuna cu cel mic sau ca ne-am intalnit cu un prieten apropiat.
6. Apreciaza gesturile mici pe care le fac cei din jur (invata-l pe copil despre recunostinta citind acest articol ).
7. Oamenii fericiti isi dedica timpul lor altora - invata-l despre voluntariat si importanta acestuia, sprijinindu-l pe copil sa se implice cat mai mult in acest gen de actiuni.
8. Inlocuiesc conversatiile superficiale cu cele profunde - unul dintre cele mai mari regrete la sfarsitul vietii pentru majoritatea oamenilor este faptul ca nu au reusit sa isi exprime sentimentele asa cum ar fi vrut. Asigura-te ca si in relatia cu copilul tau vorbesti despre lucrurile care conteaza: spune-i cat il iubesti si ce apreciezi la el, arata-i cand esti mandru sau mandra de el si incurajeaza-l sa iti vorbeasca despre emotiile si sentimentele sale.
9. Pun accent pe legaturile dintre oameni. Oamenii fericiti isi implinesc nevoia de a simti ca apartin cuiva, de accea pretuiesc foarte mult prieteniile. Incearca sa nu iti neglijezi prietenii si sa incurajezi prieteniile copilului tau.
10. Oamenii fericiti privesc partea buna a lucrurilor. Studiile spun ca optimismul aduce o serie de beneficii precum: diminuarea stresului, o mai buna toleranta la durere, stare de liniste. Afla cum cresti un copil optimist.
Seligman mai sustine si ca pentru a fi fericit trebuie sa iti oferi timp pentru a face ceea ce iti place, sa te bucuri de natura si tot ceea ce exista in jurul tau si sa fii dispus sa oferi ajutor neconditionat. Tu ce obiceiuri care te fac fericit ai?
BANANE COAPTE
UIMITOR: Ce patesti daca mananci banane cu coaja neagra? Afla parerea specialistilor japonezi
Eviti sa le cumperi sau iti plac la nebunie bananele cu coaja neagra? Crezi ca sunt deteriorate si ca ti-ar putea face rau, sau le preferi in locul bananelor “verzi”? Specialistii japonezi ne aduc vesti uimitoare despre bananele cu coaja neagra! Ce se intampla daca mancam banane cu coaja neagra – descoperitile specialistilor japonezi Bananele foarte copate, cu coaja moale, cu pete maronii sau chiar cu coaja neagra, contin unele substante exceptionale pentru sanatatea noastra, aceste substante active gasindu-se doar in bananele ajunse la maturitate. Bananele cu coaja neagra combat CANCERUL Bananele foarte copate contin TNF (Tumour Necrosis Factor) – o substanta foarte activa asupra celulelor tumorale, pe care le ataca si de ucide. TNF este folosit in oncologie pentru a trata pacientii cu cancer, iar bananele coapte contin un TNF natural foarte puternic. Un grup de cercetatori japonezi de la Universitatea din Tokyo, condusi de profesorul Senji, au studiat efectele mai multor alimente asupra animalelor de laborator, dupa descoperirea continutului ridicat in factori anticancerigeni pe care bananele coapte il prezinta.
miercuri, 15 ianuarie 2014
Prajitura cu biscuiti si ciocolata
Complexitate Redusă
Ingrediente
Cantitati blat biscuiti:
300g biscuiti fragezi (dati la robot sau macinati), mai puteti folosi cornulete intarite sau felii de cozonac - dar sa fie tari.
o esenta de rom,
250g margarina pentru crema,
150 g crema de ciocolata (finetti),
150 g miez de nuca macinat,
o lingura de cacao
Cantitati crema:
150 g frisca proaspata(sau smantana grasa),
250 g crema de branza de vaci grasa(eu folosesc Lacteea),
2 pliculete de zahar vanilat,
5 linguri de zahar pudra,
2 bucati tableta ciocolata cu lapte de menaj, data prin razatoare,
un plic de gelatina
Pentru ornat:
cativa biscuiti glazurati sau cu jeleu,
cateva bombonele de ciocolata,
150 g frisca cu ciocolataMod de preparare
Preparare:
1. Biscuitii maruntiti se amesteca cu miezul de nuca macinat si cu lingura de cacao apoi se toarna peste ei margarina topita in care am amestecat crema de ciocolata si se amesteca bine pana la o omogenizare perfecta
Acest amestec se toarna intr-o tava cu inel, reglabila ,dupa ce marginea a fost decorata cu biscuitii cu jeleu, apoi se preseaza bine cu o lingura, pentru a obtine un blat legat - ca la cheesecake.
2. Se amesteca bine frisca cu branzica, cu zaharul si zaharul vanilat, apoi se toarna gelatina, in fir subtire, dupa ce a fost topita in apa rece si apoi la bain -marin (conform instructiunilor de pe plic).
La sfarsit, dupa ce a fost omogenizat amestecul, se presara si fulgii de ciocolata (ciocolata de menaj data prin razatoare). Aceasta crema se toarna peste blatul de biscuiti si se da la frigider cateva ore (este bine sa se lase de seara pana adoua zi).
Se slabeste forma si se scoate prajitura pe platou, apoi se decoreaza cu frisca cu ciocolata si bombonele
Pofta buna!Mod de servire
Prajitura cu biscuiti si ciocolata este delicioasa, se prepara usor si puteti folosi diferite dulciuri sau biscuiti ramasi de la alte retete.
Reteta de prajitura a fost propusa de ani67 pe forum culinar.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)