Poezii despre matematică

Adam n-a fost matematician

Poate
că
trei

Este
adevărata
poartă
a
infernului

Îmi
şopteşte
singurătatea

Deschizând
ochii

C-o
lacrimă

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (20 aprilie 2009)

În dulcele stil matematic

Aproape de linia orizontului,
încerc să nu o ating...
nu fiidcă nu pot, cum ar spune omul,
ci findcă e o limită, ca oricare alta,
şi dulcele stil matematic păstrează distanţa.

Aprope de învelişul Terrei,
încerc să nu-mi imaginez o sferă...
nu fiindcă nu ar fi exact,
ci pentru că poate fi şi un cub,
într-un spaţiu metric.

Aprope de matematică, caut să nu văd ştiinţă...
nu fiindcă e abstractă,
ci fiindcă o-nţeleg
şi o iubesc...
şi ştiu: Iubirea nu e ştiinţă,

Matematică

Mă-ncearcă o stare de bine,
Mă-ncearcă o stare de rău
Şi-n ochi abia mi se ţine
Cu greu, cu greu chipul tău.

Vremuri trecut-au prea multe,
Cu ele îmi fug amintiri
Şi n-are cin-să m-asculte,
Iar lacrimi îmi fură priviri.

Şi-aceeaşi nevoie de bine
Cu-aceeaşi nevoie de rău
Însumate, mă poartă la tine,
Dar vai, am uitat chipul tău!

În casă-mi miroase a tine,
Mă-mbată parfumul din greu
Şi-aceasta mi-e starea de bine,
Aceeaşi cu starea de rău...

poezie de Eduard Zalle (31 ianuarie 2011)

iubirea e credinţă!

 poezie de Carmen Petraru